„Oamenii sunt sătui, dom’le, de ceea ce văd la televiziuni. Vulgaritatea asta excesivă – can-canuri, vedetele de carton care apar și dispar peste noapte și la care trebuie să le știm noi culoarea chiloților sau cu cine s-au culcat înainte cu o seară sau două, politicieni, criză -, toate astea nu mai distrează pe nimeni și… caută teatrul.”

„Să fie clar: școala nu dă talent. Talentul îl ai sau nu îl ai, școala ți-l perfecționează, ți-l îndrumă, ți-l cizelează, îi dă o direcție talentului… așa că în momentul în care cumperi o diplomă de la școlile particulare, dacă îți închipui că ai cumpărat și talent, te înșeli amarnic. Sunt însă și tineri foarte pregătiți, cu care lucrezi cu plăcere.”

„Dacă aș fi vrut să mă îmbogățesc aș fi căutat să fac altceva. Dar vreau să fac teatru, asta e bogăția mea… faptul că am posibilitatea să joc diferite personaje, să-mi închipui că trăiesc viețile altor tipuri de oameni, să sufăr pentru unii, să mă amuz pentru alții. Îmi place mie treaba asta, mă simt bine. E hrana mea sufletească.”

„Noi știam o treabă: că trebuie să-nvățăm! Aveam și profesori foarte buni și nimeni n-a negociat vreodată o notă! Nici nu exista așa ceva! Nu știu nici măcar pe unul dintre colegii mei care să fi încercat „să dea ceva” ca să treacă un examen. Cred că profesorul l-ar fi aruncat cât colo! Nu știu dacă profesorii erau foarte bine plătiți atunci, dar își știau menirea de profesori, iar interesul lor era ca tu să-nveți! Lucrurile s-au degradat treptat.”

„Am probat asta în meseria mea și știu că omul are rezerve în el, deci aștept acel imbold care să scoată din mine încă ceva nou, ceva care să mă ducă mai departe, care să mă ridice cu o treaptă mai sus decât sunt în momentul de față!”

„Eu îmi permit să fiu liber pentru că nu mi se poate închide gura cu nimic dar ăsta este adevărul, că există tendința printre cei care ne conduc, oameni politici, religioși, de a stăpâni ei – “nu mai fiți liberi, renunțați la chestia asta și o să aveți de toate, ne gândim noi pentru voi și voi faceți ce spunem noi, că o să fie bine pentru toți- și câți copii să aveți, și câți să n-aveți, și ce să mâncați și cât să mâncați, și cum să vă însurați și cum să nu vă însurați și toată viața v-o facem noi, voi numai să stați cuminți și să nu aveți probleme! Nu trebuie să gândiți voi- nu avem nevoie de chestia asta!”

sursa foto: Victor Rebengiuc in The Japanese Dog (2013) – imdb.com