Și afectivitatea are matematica și aromele ei,
Iar dacă ar fi să îi depistez plusul și minus infinitul aș putea desena pe o coală de hârtie o linie dreaptă pe care aș nota cu minus în față tristețe și cu plus fericire.
Însă dacă ar veni vorba de arome, parfumuri și amestecuri aș fi pusă în mare încurcătură.
Pentru că între aceste două extreme, tristețe și fericire lâncezesc o infinitate de alte stări, fiecare cu formula sa.
Și aș simți pe sub piele cum linia dreaptă își desenează curbe ascendente și descendente.
De exemplu, te trezești într-o dimineață ploioasă de toamnă și miroși a vreau să mai dorm, a îmbufnare și a singurătate.
Cum e mirosul ăsta?
Ei bine, e un amalgam de miros de ceai de tei, miros de pâine arsă și câine plouat.
Pentru a scăpa de această duhoare trebuie să apelezi la drogheria stărilor.
Nu înainte, însă, de a-ți arunca o privire în oglindă și de a-ți face un control de rutină.
Ți-ai făcut și controlul?
Atunci e clar că îți trebuie 2 linguri pline ochi cu dulceață de căpșuni,
Adică zâmbete pe fața somnoroasă și morocănoasă cam cât te țin mușchii,
O ceașcă mare de cafea neagră și aromată,
Respectiv cât mai multe activități
Și o parfumare zdravănă cu apă de colonie cu miros de șampanie pentru copii.
Cu alte cuvinte joacă, joacă de-a tine pentru a nu te lua prea în serios.
Și uite așa trece ziua și ajungi acasă îmbibat de mirosuri, dar obosit și cu aromă de liniște pe buze și puțin pe limbă.
Și dacă înainte de a adormi încerci să depistezi în ce punct te afli pe linia de la minus tristețe la plus fericire constați că ești în punctul 0.
Ceea ce nu e nici bine, nici rău,
E doar un punct de pornire.