Fum de femeie

Iată textul cu diacriticele adăugate, păstrând integral conținutul și tonul tău reflexiv:

Delicat, discontinuu, confuz, agresiv, senzual, vulgar, manierat, controlat, nervos, fumul pe care îl lasă în urma sa o femeie care trage dintr-o țigară stârnește reacții dintre cele mai diverse pe fețele de interior sau de exterior ale celor pe care îi învăluie.

Un fum de femeie poate demasca o sexualitate exacerbată, nerv zvâcnind, plictiseală cu sau fără staif, tabiet cu rădăcini mult prea profunde pentru a fi neglijat, un act empatic sau pur și simplu nevoia de apartenență la un grup.

Ritualic sau în grabă, aprinsul unei țigări de către mâinile fragede sau ridate ale unei femei ascunde două mari tipologii de fumătoare: femeile care fumează ca ele însele, respectându-și întocmai personalitatea și nevoile și femeile care trag din țigară extrem de masculin, care caută defeminizarea cu orice preț.

Cele care populează prima tipologie sunt de multe ori simpatice, au sex-appeal, o fragilitate și o doză de isterie nobilă; această dependență de care nu se dezic le întregește farmecul, iar fumul venit dinspre ele este inhalat de porii tăi de nefumător, tolerat, ca un copil neascultător, dar adorabil.

Cum ai putea să te superi pe o femeie care își aprinde o țigară după ce a făcut dragoste, după ce ți-a dezvăluit trăirile sale interioare atât de zbuciumate cu lacrimi în ochi, după ce ți-a dat sfaturi de cea mai bună prietenă, după ce a interpretat, scris, fotografiat sau pictat ceva ieșit din comun?

Le întâlnești pe stradă, în grupuri de prieteni, în săli de spectacole, în baruri, în propria cameră, de hotel, închiriată sau proprietate personală, în călătorii și le zâmbești, le saluți politicos, le judeci, poate, dar apoi te muștri că ai făcut-o, le primești în viața ta pentru câteva secunde, ore, zile, ani.

Cele care se încadrează în a doua tipologie, însă, te atrag în capcana agresivității lor din care încerci să scapi imediat ce îți dai seama de asta. Nervozitatea, dorința de a domina, frustrările, dezamăgirile cotidiene, conflictele se regăsesc în fiecare gest al lor: nu vor, nu au chef, nu înțeleg, nu simt, nu, nu, nu.

Farmecul nu le este întregit, ci, de multe ori, ciobit de mirosul de țigară care se imprimă adânc în păr, în piele, pe buze, în privire; fumul este îndepărtat cu un gest hotărât de respingere de către ceilalți și nu inhalat prin toți porii, iar viciul este aspru judecat de către cei fideli ideii de feminitate.

Dar, până la urmă, aprinsă și fumată, cu delicatețe sau cu brutalitate, o țigară care se consumă lasă în urma sa fum, mult fum.