Iată textul corectat, cu toate diacriticele necesare și o formatare care să ușureze lectura:
Palatul Bethlen de la Sânmiclăuș
Palatul Bethlen de la Sânmiclăuș este o construcție unică în genul ei: aflată la limita dintre Renaștere și Baroc, clădirea a fost ridicată de Miklós Bethlen (1642–1716) după planurile pe care el însuși le-a realizat.
Miklós Bethlen făcea parte din importanta familie nobiliară Bethlen de Bethlen. Tatăl său, János Bethlen, om de încredere al principilor Gheorghe Rákóczi I și Gheorghe Rákóczi II, devine, sub Mihai Apaffi I, cancelar al Transilvaniei. Într-o perioadă în care Transilvania se afla într-o poziție delicată, prinsă la mijloc între cele două mari imperii, Otoman și Habsburgic, fiind în plus tulburată de conflictele religioase dintre catolici și protestanți, János Bethlen și apoi Miklós Bethlen au jucat un rol determinant în viața Principatului, luptând pentru păstrarea independenței Transilvaniei și drepturile protestanților din Principat.
Studii și activitate politică
Tânărul Miklós Bethlen urmează întâi colegiile de la Alba Iulia și Cluj, apoi, la 19 ani, pleacă să își continue studiile în principalele centre de cultură ale lumii protestante europene: la Heidelberg (în 1661), Utrecht și Leyden (în 1663). De asemenea, întreprinde călătorii prin Europa, familiarizându-se cu mediile sociale, culturale și politice din Franța, Germania, Olanda, Anglia și catolica Italie.
La întoarcerea în țară, se îndeletnicește cu scrisul, tipărind texte („Austriacae austeritatis continuatio”, „Apologia ministrorum”, „Moribunda Transylvania”) menite să informeze publicul european asupra abuzurilor Contra-Reformei în Ungaria (aflată sub stăpânire habsburgică).
Pe plan politic, Miklós Bethlen se implică în acțiunile conspirative ale maghiarilor din Imperiul Habsburgic împotriva austriecilor și militează pentru păstrarea independenței Transilvaniei, întreținând relații diplomatice cu Franța și argumentând în fața lui Mihai Apaffi I necesitatea de a încheia alianțe cu rivalii Imperiului Habsburgic din Europa Occidentală.
În 1676, Mihai Apaffi dă ordin ca Miklós Bethlen, împreună cu Béldi Pál, să fie închiși în cetatea Făgărașului, suspectați fiind că încearcă să creeze o mișcare disidentă în cadrul principatului, prin exploatarea nemulțumirilor sașilor și secuilor. Un an mai târziu, sunt eliberați amândoi.
Diploma Leopoldină și exilul
În ultimii ani ai secolului XVII, când Transilvania intră totuși sub dominație habsburgică, Miklós Bethlen merge la Viena pentru a negocia statutul Transilvaniei în cadrul Imperiului și reușește să obțină în 1690 semnarea Diplomei Leopoldine, prin care Transilvania e declarată provincie autonomă a Imperiului, primind astfel libertăți administrative, religioase, fiscale și militare însemnate. Un an mai târziu, Miklós Bethlen pierde alegerile pentru funcția de guvernator al Transilvaniei, la numai 6 voturi diferență de György Bánffy. Miklós Bethlen devine cancelar, iar în 1696 este înnobilat conte și primește 40.000 de forinți de rhin.
În 1704, persecuțiile austriecilor împotriva protestanților din Transilvania îl determină pe Miklós Bethlen să scrie un pamflet, pe care încearcă să îl trimită ambasadorilor Olandei și Angliei la Viena. Manuscrisul este însă interceptat, iar Miklós Bethlen este acuzat de trădare. Începând cu acest moment și până în 1716, Miklós Bethlen își petrece viața în captivitate. În 1708 este transportat la Viena pentru a fi judecat, dar procesul întârzie. Între timp, Miklós Bethlen își scrie memoriile, „Sudores et cruces Nicolai comitis de Bethlen”, act istoric și literar fundamental pentru înțelegerea gândirii sale și a epocii sale.
Arhitectura Palatului
Din punct de vedere „domestic”, Miklós Bethlen construiește în perioada 1668–1683 un palat la moșia de la Sânmiclăuș (magh. Bethlenszentmiklós), moșie aflată în posesia familiei încă din secolul XIV.
Familiarizat cu arhitectura din anii de studii la Utrecht și Leyden, pasionat de arhitectură în măsura în care traduce, la întoarcerea în țară, un tratat german de arhitectură (niciodată publicat), Miklós Bethlen își face singur planurile palatului. Pentru o persoană altfel aliniată la gusturile și modelele vest-europene, Miklós Bethlen face prin palatul de la Sânmiclăuș dovada unor înclinații marcate puternic de tradiția locală: într-o Europă barocă, palatul de la Sânmiclăuș păstrează un aspect de Renaștere târzie.
Planul palatului, un pătrat fără curte interioară, cu colțurile marcate de volume asemănătoare unor turnuri, amintește de planurile de factură renascentistă ale castelelor de la Cetatea de Baltă și Ozd. Modificările aduse de Bethlen acestui tip de plan includ diminuarea dimensiunilor a două dintre „turnuri” și introducerea, între ele, a unei spectaculoase logii pe două etaje, deschise spre Mureș.
Spațiul interior al palatului este organizat cartezian, fiind împărțit în nouă zone identice ca dimensiuni. Camerele sunt acoperite cu bolți renascentiste, acoperite la rândul lor cu stucaturi colorate. Ușile și ferestrele păstrează ancadramente de piatră sculptate în manieră renascentistă.
Palatului i se adaugă în 1686–1689 o fortificație constând în ziduri de apărare, cinci bastioane și un șanț de apă, dar din fortificație nu se mai păstrează astăzi nimic.
Menționat în sursele online ca „arhitect”, Miklós Bethlen a fost un nobil de secol XVII cu o educație aleasă și orizonturi largi, dar nu un arhitect în sensul în care înțelegem noi termenul astăzi. De altfel, configurația planului, organizarea fațadelor și detaliile decorative ale palatului trădează o doză de amatorism care contribuie la pitorescul clădirii.
În 1765 palatul este modificat în stil baroc de Franz Schweininger.
În 1856 domeniul trece din posesia familiei Bethlen în posesia familiei Brukenthal, care renovează palatul și îl transformă în școală agricolă. Blazonul familiei este încă vizibil.
În 1918 domeniul intră în posesia statului, iar în timpul regimului comunist palatul devine parte a IAS-ului Jidvei.
Astăzi palatul este în proprietate privată, dar neutilizat.
Update: Imagini de arhiva.
Localizare:
Adresa: Str. Principala 68, sat SANMICLAUS; jud. Alba
Coord. GPS: Lat. 46°14’44.22″N / Long. 24° 3’48.06″E
Localități învecinate: Blaj (15 km); Alba Iulia (37 km); Medias (26 km); Cetatea de Balta (6 km) – Castelul Bethlen Haller.
Proiectul moNUmenteUITATE își propune documentarea reședințelor nobiliare extraurbane din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, întocmirea unei arhive și aducerea lor în atenția opiniei publice, un prim pas ce poate duce la salvarea lor.
sursa: Echipa moNUmenteUITATE
