Radu Beligan

„Îmi place să mă înconjor de oameni inteligenți, cu afinități între ei. Restul, cum spunea marele Ciulei, este logică, logică și iar logică. Și dacă, în plus, ai și un dram de inspirație, e bine, dar se poate și fără. Vorbind strict în cazul Teatrului de Comedie, am avut fericirea ca, revenind după 40 de ani în teatrul pe care l-am înființat, să descopăr actori tineri, talentați, cooperanți, dornici să cunoască infinitele secrete ale unei meserii care nu se învață, ci se însușește prin osmoză.”

„A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai ușor, mai liber. Într-un anumit sens ești mai bătrân când ești tânăr și mai tânăr când ești bătrân. În ultima vreme, tot mai mulți oameni îmi pun această întrebare stereotipă: «Care este secretul longevității dumneavoastră?». Cât încă mai am răbdare să le răspund, le spun că secretul biblic al longevității este iubirea. Suntem făcuți pentru a iubi. Sfatul meu este: iubiți orice, dar iubiți, nimic nu e mai dezastruos decât infirmitatea inimii.”

„M-am născut în urmă cu 95 de ani, odată cu România Mare și sunt ombilical legat de ea. La vârsta mea, e greu să faci planuri de viitor, dar le doresc din toată inima copiilor și nepoților noștri să trăiască mult și bine într-o țară și într-o lume lipsite de ură și de dezbinare. Nu există decât o soluție pentru toate problemele noastre și aceea e iubirea. Celor care vor să mă asculte le spun: iubiți ce vreți, dar iubiți. Nimic nu e mai dezastruos decât infirmitatea inimii.”

„Dragostea este motorul vieții, după părerea mea. Adică «unde dragoste nu e, nimic nu e», cum spune… Biblia. De altfel, teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuți pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ți impun să joci, să iubești ce iubesc eu, ci să iubești ce iubești dumneata, dar să iubești cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-și însușească asta, crede-mă că lumea ar fi o bucurie. Uită-te la săraca noastră țară, unde războiul româno-român continuă fără încetare! Nu mai încetează!…”

„Sunt bucuros, asta fac în fiecare moment. Sunt sensibil la tot ce e omenesc. Orice întâmplare de pe stradă mă oprește și caut să corectez ceva care mă supără.”

„În piesa pe care o joc acum am o discuție cu doctorul meu și vorbim despre neputințele medicinei, despre limitele ei și despre ce s-ar putea face, că doar noi suntem făcuți să trăim 100 de ani… și, la urmă, bineînțeles că el nu poate să dea niciun răspuns… fraze goale… și zice că medicina «a făcut progrese enorme». Zic da, doar descriptive și lingvistice. A găsit numele științifice ale tuturor felurilor de a muri, dar n-a aflat esențialul: de ce murim? Bineînțeles că nu are răspuns și atunci eu, în ultima clipă, fac o pauză mare și spun în șoaptă: «Dar dacă sufletul nostru este cel mai fragil și se sparge cel mai ușor? Ei, ce zici, doctore?»… După asta cade cortina și lumea stă înmărmurită. Cred că asta, în puține cuvinte, spune mult, că nu trebuie neglijat sufletul, pentru că de la neglijența asta pornesc toate nenorocirile.”

„Uite cum supraviețuiesc. Am inventat ceva care mă ajută să supraviețuiesc. Eu m-am mutat de mult în «Beligania». Asta e «Beligania» și aici sunt stăpân absolut. Aici nu mă deranjează nimeni, nu mă supără nimeni, aici nu intră decât cei mai buni prieteni ai mei, deși mulți ar vrea să intre în «Beligania» – unii fac cerere să-i primesc…”

„Eu am avut tot timpul conștiința că am o misiune de îndeplinit. Asta a fost, teatrul a fost viața mea! Nu știu, un tânăr de-acum a spus: «Radu Beligan = Teatru»… Asta e! Și, să-ți spun sincer, nu pot să am nici dușmănii definitive. Mi-e imposibil.”

„Nu mi-aș fi dorit să mă aflu altcândva și altundeva decât acolo unde m-a așezat soarta. Întâmplător, n-au fost vremuri bune. Sunt mai bune azi? Nu știu ce să spun decât că soarta mea a fost să trăiesc și să mor aici, în TERRA MIRABILIS, un pământ binecuvântat de Dumnezeu, unde am fost, cu bune și cu rele, un om fericit.”

„Un om inteligent trebuie să fie informat. Deși mi se întâmplă deseori, când deschid televizorul, să îmi spun că ignoranța are și ea avantajele ei.”

„Majoritatea zdrobitoare a oamenilor nu au parte de marile recompense – Premiul Nobel, Premiul Oscar, Medalia olimpică de aur etc. – dar micile plăceri ale vieții sunt la îndemâna tuturor. O bătaie prietenească pe umăr, un sărut pe obraz, prinderea unui crap de două kilograme, o lună plină, un loc liber ca să-ți parchezi mașina, un foc care arde în vatră, o masă bună, un apus de soare magnific… Nu vă încăpățânați să cuceriți marile premii. Mulțumiți-vă cu bucuriile mărunte. Ele există pentru fiecare dintre noi. Din plin.”

„Știu oare cronicarii noștri, care expediază în două rânduri o trudă de luni și luni, că tensiunea arterială a unui actor crește cu 3, 4 linii când intră pe scenă, că formula leucocitară se schimbă, că după un spectacol el se deshidrateaza cu 2, 3 litri sau că, după calcule științifice, efortul interpretului lui Hamlet echivalează cu al unui alergător de performanță pe 10.000 de metri? Poate că dacă ar ști aceste adevăruri, ziarele ar da muncii actorului măcar același spațiu acordat sportului.”

„A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai ușor, mai liber. Într-un anumit sens, ești mai bătrân când ești tânăr și mai tânăr când ești bătrân. Viața se scurge ca o permanentă și progresivă detestare de prejudecăți și de constrângeri. Avea dreptate Picasso când spunea că îți trebuie mult timp ca să devii tânăr.”

„…avem cu toții destulă putere pentru a suporta nenorocirile altora, dar ne lipsește forța de a suporta bucuriile lor…”