Mai toți au auzit de ele. Mulți le-au vizitat. Pe cele promovate. Pe cele scoase în față. Dar, undeva ascunse în poieni adânci sau sate chiaburești zac dosite comori ale arhitecturii monastice moldovenești. Puțini le știu. Și mai puțini le-au vizitat. Plămânii tăi se vor bucura să se ospăteze cu aura lor. După gusturile și viziunea mea, acestea sunt cele mai necunoscute și interesante cinci biserici pictate din Bucovina:

5. Biserica Pătrăuți (1487)

Ascunsă în codrii Dragomirnei, într-un sat vestit de gospodari ai Bucovinei, biserica Pătrăuți este cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare și păstrată în formă originală, fără adăugiri (1487). De asemenea pictura, atât interioară cât și exterioară, renovate recent reprezintă cea mai veche formă de pictură murală păstrată în Moldova. Bătrânul Ștefan scrutează în tabloul votiv, întrebându-te parcă dacă îi faci cinste. Galbenul de Pătrăuți a însemnat începutul unei tradiții seculare de construcție a bisericilor din piatră, pictate pentru slava unui Dumnezeu atât de darnic cu aceste ținuturi. Biserica nu este mare. Cu toate acestea, privitorul o întâmpină cu un zâmbet strâmb, surprins. Nimeni nu s-ar fi așteptat ca în colț de codru să găsească o asemenea perlă.

4. Biserica Bălinești (1499)

O vrednică bijuterie, ctitorie a celui mai abil diplomat din vremea lui Ștefan cel Mare: Logofătul Ioan Tăutu. La fel ca și în cazul Pătrăuților, nimeni nu se aștepta ca în acest sat de pe malul Siretului, să se pogoare așa o măiestrie. Construită în 1499 și având o arhitectură este unică, biserica este complet diferită față de celelalte nestemate. Pictura exterioară, datând din 1538 este prezentă în exterior numai în anumite firide și contrastează puternic în fața cărămizii și a pietrei fasonate. La interior pictura tipică moldovenească cântă. Un psalm ca un cântec de lebădă în fața unui timp necruțător.

3. Biserica Dolheștii Mari (1481)

Aici zace Șendrea, hatmanul lui Ștefan cel Mare, mort tăiat de turci în luptă, la Râmnicu Sărat. Așa ar fi trebuit să scrie pe piatra de mormânt a Portarului Sucevei, care-și doarme somnul de veci în una din cele mai surprinzătoare biserici din Moldova. Pe valea Șomuzului, între dealuri domoale, Dolheștii Mari ne întâmpină gospodărește. Nicăieri nu se putea odihni bravul Șendrea decât aici, între pădurile acestea. Ca o pată albă, pe mâna dreaptă cum venim de la Suceava, ni se zbate ochiul în aceste ziduri. Pictura interioară, descoperită de abia în 1927 dar datând din 1497, surprinde prin delicatețe. De asemenea, catapeteasma este unică, având pe frontispiciu chipul lui Dumnezeu acolo unde de obicei șade Iisus Hristos.

2. Mănăstirea Slatina (1561)

Tot într-un codru dibuim și Slatina lui Lăpușneanu. Mănăstire bogată, trainică și gospodărească și datând din 1561, Slatina străjuiește Munții Stânișoarei, laolaltă cu o altă perlă, Mănăstirea Râșca. Albul strălucitor al zidurilor exterioare contrastează cu pictura murală din interior și cu verdele pădurilor din jur, creând o imagine de poveste. O poveste cu Lăpușneanu, călugărul Pahomie, Domnița Ruxandra, Despot Vodă și o Moldovă devastată de luptele intestine. Tocmai de aceea, în contextul acelor vremuri tulburi, Slatina ni se arată ca un odor, un fel de abatere de la regula timpului. Biserica este locul de călugărie și mai apoi de veci pentru unul din cei mai contestați domnitori ai Moldovei: Alexandru Lăpușneanu. Printre altele, Iașul își datorează istoria acestui om și deciziei lui de a muta oficial capitala de la Suceava.

1. Biserica cimitirului din Putna (1346)

Pe primul loc nu putea să fie decât cea mai veche biserică de lemn din Europa. O găsim în cimitirul din Putna, și nu trebuie să o confundăm cu mănăstirea cu același nume. Mi-e și greu să scot din norul minții anul 1346. Însă pe Dragoș, descălecătorul Moldovei și ctitorul bisericii, îl simt aievea lângă mine datorită poveștilor copilăriei. Construită inițial în Volovăț, un sat din apropiere și mutată la Putna de Ștefan cel Mare, în 1468, această venerabilă bunică a mănăstirilor moldave ne iese în cale și ne îmbie la admirație. Doar pipăind bârnele groase de lemn îți poți imagina cum a influențat lemnul construcția și pictarea bisericilor în această parte de lume și nu numai.

Codrii Bucovinei sunt plini de comori ca acestea. Râșca, Părhăuți, Probota, Sf. Ilie și multe altele. Trecându-le pragul intri într-o lume a tainicului. Dar în același timp o lume a luminii. O lumină care se mistuie pe zi ce trece în această lume a beznei.

www.giosan.ro