Dac-ar fi să li se atribuie o denominație pe cât de nimerită, pe-atât de adunată din cât mai multe cunoașteri ale melodiilor glăsuite de interpreta Alexandra Ungureanu, acestor cântece li s-ar putea spune șoapte.
Particularitatea melodică a lor e că sunetele glasului care le emite se ating de ureche ușor, ca sărutul de obraz și emoționează ca așezarea tâmplei la sânul inimii, ca apropierea buzelor de ochi. Din aceste emoții se zămislesc șoapte ce cutreieră într-o milionime de clipă corpul pe care îmbrățișarea bruscă nu-l poate înfiora într-un milion de clipe.
Spiritul artistei Alexandra Ungureanu e o catifea plisată pe sunete muzicale, privirile ei albastre sunt valuri lucioase de cer, gestica scenică a artistei e jocul luminii în vitrina cu frontoane albe, unduioasă, prelinsă pe cristal cu incizii argintate.
Alexandra Ungureanu e o frumoasă fată moldoveancă oneșteancă ce i-a luat Trotușului undele și le-a prins la șold, a luat pădurii Oituzului verdele și l-a întins crud pe arterele inimii, a șters genunchii munților cu mătasea părului și a ruginit-o, a scăldat privirea în câmpii de cicoare și le-a luat albastrul, a spălat genele în zăpada visului și le-a curățit ca pe geamuri de uși! A ascultat, murmurând, privighetorile, iar azi murmură privighetorile după ea și ascultă.
Tac, uimiți de șoaptă, spectatorii și-o ascultă, fermecați de melodiile dominate de liniște, vis, iubire, frumusețe… Farmec se-nalță din glasul ei, ca zorii din orizont! Nu e noapte, nici când e noapte, ci numai vis și pulberi stelare, dacă șoptesc la streașina timpului melodiile interpretei Alexandra Ungureanu, nu țiue niciun zgomot nici când tună cerul, dacă se-aud clopoțeii de-argint ai melodiilor Alexandrei Ungureanu, ce-mprăștie văzuți și nevăzuți nori. Nu se-așterne huma umbrei pe gânduri nici când cad obloane pe gândul speranței, căci melodiile Alexandrei Ungureanu sparg cremenea pustiului și redeșteaptă aspirația!
Moldoveancă oneșteancă, frumoasă ca boarea luminii, ca taina, ca iubirea, ca visul zăpezii, Alexandra Ungureanu, e o interpretă de muzică pop-house-dance, talentată numai și numai ca ea, șoptind melodia numai și numai ca ea! Toate cântecele-i sunt șoapte și feerie! Născută la Onești, (pe atunci municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej), în județul Bacău, Alexandra Ungureanu ia încă de la vârsta de șase ani lecții de canto și de pian, iar mai târziu, de chitară. Afirmându-se uimitor de prematur ca o interpretă cu un glas de o superioară timbralitate, liric și original, participă la diverse concursuri de muzică pentru copii, și obține rezultate notabile. Foarte curând își structurează un repertoriu cu piese compuse pentru ea de compozitorii Dinu Giurgiu, Ionel Tudor, Adrian Despot, Cornel Ilie, Marius Teicu… Cu ele se lansează și cucerește admirație la diverse emisiuni televizate.
Începând din anul 2001 colaborează cu formația „Sistem” și înregistrează vocea principală a unor melodii precum „Emoții”, „Senzații” sau „Departe de tine”. În 2003, Alexandra Ungureanu cucerește premiul al treilea la selecția națională pentru concursul muzical Eurovision cu piesa „Make this love come true” și reprezintă România la festivalul „Cerbul de Aur”, iar în 2004, concertează în douăsprezece orașe mari ale României, alături de formațiile „Holograf”, „Vița de Vie” sau „Taxi”. În toamna aceluiași an semnează un contract, împreună cu grupul de muzică house/dance „Crush” și devine vocea principală a formației. În această formulă, se imprimă două albume de studio: „Crush + Alexandra Ungureanu” (2005) și „Hello” (2007).
Atât de tânără și deja celebră, artista Alexandra Ungureanu, moldoveancă oneșteancă, este mândria meleagurilor trotușene și una din porta-vocile vieții sufletești a locuitorilor așezămintelor de pe Trotuș, râu ce spală în soarele din unde, și-n crepuscule de conștiință, ochii fetelor lui, prințese: Alexandra Ungureanu, Nadia Comăneci, Carmen Rădulescu, Loredana Groza! Sunt mândrele Moldovei, aurul vistieriei splendidului oraș, sărutat de gura harului!
autor: Aurel V. ZGHERAN
