Delimitarea ori standardizarea muzicii are un punct terminus de care nu mai poate trece intensivizarea oricărei critici muzicale, oricărui studiu, oricărei afinități a unui muzicolog sau a altuia, atunci când obiectul este muzica aceea care-i complimentul și darul oferit vieții de natură și umanitate ca pe încă un spirit perfect și măiastru. Această muzică este universală și veșnică; această muzică este muzică și atât. Doar ceva, ori cineva mai presus de cosmos poate sau nu să adauge muzicii acesteia coordonate, să o așeze împreună ori în contra cu măreția spirituală supremă.
Marin Constantin
27 februarie este ziua în care ursitoarele melozilor au fost unanim de acord să se nască între și pentru melomanii națiunii române cel care avea să fie ctitorul unui ansamblu muzical de voci înnobilate pentru soarele sufletesc al corului mirabil: Marin Constantin. Lui și operelor muzicale corale ce-au prins zbor, culoare și văzduh vocal sub bagheta ca un degetar miraculos al mâinii de aur unite cu inima, lumea muzicală românească, deslușind magii artistice, le-a închinat un șir de evenimente omagiale extinse pe durata întregului an 2015 – este vorba despre un șir, dacă le așezăm în uniformitate cu zilele depănate pe mosorul timpului, dar este deopotrivă un buchet, dacă vor fi culese cândva, pentru vaza de cristal prețios a istoriei culturii românești.

Marin Constantin cu Dumitru Suandulachi și corul sau din Bacău
Dedicate memoriei maestrului, evenimentele începute în chiar ziua nașterii sale, 27 februarie 2015, au pășit spre pragul primăverii cu un concert extraordinar susținut în Sala Mare a Ateneului Român, de către Corul Național de Cameră „Madrigal”, sub genericul „Marin Constantin 90”. Ansamblul de voci aurorale, continuator întocmai de neșters și fascinant al celui înființat cu cincizeci și doi de ani în urmă de către maestrul Marin Constantin, a interpretat un corolar de opere muzicale compuse de Dan Dediu, Miriam Marbé, Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, Liana Alexandru, Șerban Nichifor, pe o prezentare de ținută și etichetă nobilă și competentă, a criticilor muzicali Valentina Sandu Dediu și Viorel Cosma și în prezența, pe lângă spectatorii copleșiți de atmosfera aniversară galantă și solemnul reamintirilor tulburătoare, a multor artiști componenți de la înființare până la zi, ai Corului „Madrigal”, ieri, apoi „Corul Național de Cameră „Madrigal” și Corul Național de Cameră „Madrigal-Marin Constantin”, azi.

Marin Constantin, 1985
Dirijat de către Anna Ungureanu, actualul ansamblu coral a parcurs pe desfășurătorul spectacolului istoria unui genial și mirabil repertoriu muzical, cu momente solistice vocale realizate de către Denis Maxim și Ana Mirescu, precum și cu interpretări solistice instrumentale excepționale, la harpă, ale artistei Miruna Vidican. De asemenea, Corul Radio de Copii, dirijat de către Voicu Popescu și acompaniat la pian de către Magdalena Faur, a avut o prezență solară pe scena monumentală și cu istorie a Ateneului Român. A fost un recital floral, cu flori corale, gingașe, în cadrul Programului Național „Cantus Mundi”.
Grandiosul spectacol de la Ateneul Român nu a fost singular, ci începutul evenimentelor omagiale dedicate maestrului Marin Constantin. Astfel, prin ordinul ministrului Culturii, Ionuț Vulpescu, drept un demers memorial, s-a schimbat denumirea corului înființat de către maestrul Constantin Marin, cu titulatura Corul Național de Cameră „Madrigal-Marin Constantin”. De asemenea, Aula Palatului Cantacuzino – „Enescu” – a găzduit o masă rotundă, cu participarea la un colocviu de impresii a unor personalități remarcabile din orizontul cultural și din critica muzicală românească. Evenimentul a prilejuit reîntâlnirea cu membrii-alumni ai fenomenalului cor înființat cu peste o jumătate de veac în urmă. Corul „Madrigal” a susținut un microrecital, iar apropiații maestrului au avut rostiri emoționante.
Sub semnul înstelării în constelația lirică a marii muzici românești și universale, Primăria Municipiului București va amenaja o piață ce se va numi „Marin Constantin”, iar Universitatea Națională de Muzică din București va denumi una dintre sălile noului sediu ce se va inaugura, de asemenea, „Marin Constantin”. Televiziunea Română și Societatea Română de Radiodifuziune (Radio România Muzical și Radio România Cultural) au incorporat în programele lor și vor continua această inițiativă, medalioane muzicale care îl încadrează pe maestrul Marin Constantin. Totodată, fiica maestrului, Noemi Marin, lucrează la amenajarea unui muzeu memorial care va păstra pentru patrimoniul cultural românesc urme mărturisitoare ale muzicianului unic și neprețuit!

Marin Constantin cu Irina Bazavan, Bernanda și Noemi Marin
Declarat la Paris „Bun Patrimonial Cultural Universal UNESCO”, în 1992, Corul „Madrigal” și-a primit, în toată existența sa longevivă de până azi, elogii, medalii și premii, care cuprind reflecțiile unor momente ale unui timp, dar maestrul Marin Constantin și Corul „Madrigal” sunt fixați de istorie în universalitate și veșnicie.
Maestrul s-a născut pe 27 februarie 1925, la Urleta, Prahova, și s-a stins pe 1 ianuarie 2011, la București. A absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală, secția Dirijat Coral a Conservatorului de Muzică din București (1944–1949), studiind cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie), Vasile Popovici (istoria muzicii), Florin Eftimescu (pian), Ștefan Popescu (cor), Teodora Stroescu (canto). Între 1945–1949 a urmat și Facultatea de Pedagogie, Psihologie și Filozofie a Universității din București, unde i-a avut profesori pe G. Antonescu, Mircea Florian, Dimitrie Guști, Mihail Ralea, Tudor Vianu. A obținut titlul de doctor în muzicologie în anul 1985.
Muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral român, fondator, dirijor și director pe viață al Corului Național de Cameră „Madrigal”, maestrul Marin Constantin a fost specialist în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și muzica tradițională românească. A debutat ca dirijor la corurile studențești și de amatori ale Universității și Sindicatului Învățământ din București (1949–1951). A fost asistent la Facultatea de Filozofie din București (1948–1952). Din 1954 a fost șeful sectorului muzical în Casa de Cultură a Creației Populare (1954–1955), director general și dirijor al Ansamblului UTC din România (1951–1974), director adjunct al Direcției Muzicii din Ministerul Culturii (1960–1965), profesor la catedra de dirijat de cor la Conservator (din 1960, iar în ultimii ani, profesor consultant). Între 1966–1969 a fost director general la Opera Română. Din 1956 este membru al Uniunii Compozitorilor din România. Este fondatorul Corului Universității din București (1948), al Capelei Corale „Gheorghe Cucu” (1958), al Corului Național de Cameră „Madrigal” (din 1963, 7 iulie, când a avut loc primul concert, până la concertul de adio din 1999).

Marin Constantin, Cella Delavrancea, Dan Grigore, 9 decembrie 1987,
Centenarul Cella Delavrancea, Sala Radio, București
Creația muzicală a maestrului Marin Constantin este vastă, nefiind însă, din păcate, dar inevitabil totodată, cel puțin în orizontul operelor corale, ocolită de compoziții pe tema partidului și „conducătorului iubit”, Nicolae Ceaușescu. Deși defăimătoare azi, aceste compoziții nu erau submuzicale și cu atât mai puțin antimuzicale, în afară de text. În acest context poate fi judecată o bună parte din întreaga muzică a spațiului comunist european, asiatic, al Cubei etc., de atunci. Nu sunt de neluat în seamă aceste creații muzicale ce și-au avut timpul și spațiul lor și se raportează la regimurile politice corespunzătoare. Pe lângă că sunt neînsemnate ca număr, față de o operă completă vastă, a le fi contestată în corpore valoarea melodică e greșit. Unele dintre cântecele de atunci, cum ar fi corurile imperiului sovietic, de exemplu, sunt chiar considerate cel puțin deosebite.
Dar, deasupra tuturor, opera maestrului Marin Constantin de cea mai înaltă glorie, pe care a prezentat-o cu strălucit succes lumii întregi, este opera de dirijare și conducere a Corului „Madrigal”. Sub bagheta maestrului Marin Constantin, unul dintre cele mai prestigioase ansambluri corale românești, poate cel mai prestigios al tuturor timpurilor, formație profesionistă a Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu”, redenumit azi Universitatea de Muzică din București, a cucerit lumea muzicală românească și internațională. Înființat în cadrul acestei instituții, pe 11 aprilie 1963, la inițiativa profesorului Marin Constantin, susținut de un grup de studenți eminenți în arta muzicală și pasionați, „Madrigalul” a etalat în universul liric românesc și mondial tulburătoare compoziții de cor, polifonice, fără acompaniament instrumental, mirifice, galante, de factură delicată, inegalabil emoțională, cu tematică idilică, sensibile melodic și poetic, ample, contemplative, confesionale…
Rar, o muzică a cappella, cultivată încă de prin anul o mie trei sute și ceva, a ajuns, ca aceea a Corului „Madrigal”, trecând prin genurile, influențele și rigorile Evului Mediu și prin Renaștere, în epoca modernă, să reprezinte o preferință, rod al acurateței stilistice și sonore, fără susținere instrumentală, să urce vocea umană la perfecțiunea sonoră, așa cum o face și azi, fără maestru, dar continuând un succes, un har, o experiență, perseverență, seriozitate, iubire de splendorile muzicii corale, muncă… Înglobând un repertoriu ce oglindește muzica Renașterii europene, creația bizantină, muzica românească și universală, „Madrigalul” maestrului Marin Constantin a fost culegător, șlefuitor și purtător mai departe, în timp și pe continentele lumii, al splendorilor muzicii a aproape unui mileniu, așezând muzica la efigia celei de-a doua jumătăți a secolului trecut și începutul veacului și mileniului acestora, în care genul muzical coral nu ar mai avea ființă dacă iubirea, harul și munca ar înceta o singură zi, o singură clipă, sub îndemnul gândului fals că lumea modernă se îndreaptă către muzica rece, cu mai joasă rezonanță în spirit și o cât de înaltă urcare în zgomot!

Marin Constantin, 1978
Întru amintire, respect și gratitudine, maestrul Marin Constantin a înțeles înaintea multora aceasta și numai astfel a reușit să predea „Madrigalul” ca pe un tezaur cultural continuatorilor săi, ca pe un copil crescut, educat, curat, frumos și sănătos, pentru rezistența în forfota curentelor și timpurilor. Acest „copil” este precursor spiritual de cel mai consistent testament cultural al „Madrigalului” de azi. O spicuire a ceea ce a primit ca distincții notabile, premii, medalii etc., „Madrigalul” și maestrul, într-o viață de creație, dirijare și conducere a acestui cor emblematic al muzicii corale românești și internaționale, urcat la soarele genialității și superbității muzicale, ar fi următoarea:

Marin Constantin, Ion Voicu, Iosif Conta, 1976
Medalia UNICEF, primită la doar cinci ani de la înființare; premiul Criticii Muzicale Germane, conferit trei ani mai târziu; premiul „Il Saggitario d’Oro”, Italia, 1976; Medaille en Vermeil, Luxemburg, 1979; Diploma de onoare și Premiul Grand Duc Adolphe, 1979; Premiul excepțional al ATM, 1979; Diploma de onoare a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, în 1985 și 1993; titlul de „Bun al Patrimoniului Cultural Universal UNESCO”, pentru Corul Madrigal, și de „Ambassadeur de bonne volonté de l’UNESCO” pentru maestru, Paris, 1992 (în alocuțiunea sa cu această ocazie, Federico Mayor, Directorul General al UNESCO, a făcut dedicația: „Corului Madrigal și lui Marin Constantin, monument de frumusețe și sensibilitate emoțională, pe care ni-l oferă România, lumii și speranței”); Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor pentru Corul Național de Cameră „Madrigal”, decernat de Președinția României, 2003; diploma „American Biographical Institute”; medaliile „Enescu” și „Eminescu”; Crucea Patriarhală Ortodoxă; Premiul Speranței conferit de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Începând din anul 1964, „Madrigalul” a participat la toate edițiile Festivalului Internațional „George Enescu”, iar din 1969 a susținut continuu concerte în SUA, Canada, Europa și Asia, realizând peste patru mii de concerte, dintre care aproximativ două mii în străinătate. „Miracolul Madrigal”, după aprecierea Wilmei Vernocchi, membră a conducerii Operei „Scala” din Milano, a impresionat pe unii poeți și compozitori care au creat opere special pentru „Madrigal”. Printre ei, compozitorii Miriam Marbé, Sigismund Toduță, Sabin Păuța, Tiberiu Olah, Liana Alexandra, Cornel Țăranu, poeții Grigore Vieru, Nichita Stănescu și alții.
Discografia Corului „Madrigal” cuprinde o seamă de LP-uri și CD-uri înregistrate la Electrecord, printre care CD-ul „Mysterium”, cu soprana Angela Gheorghiu și Orchestra Filarmonicii din Londra dirijată de Ion Marin și înregistrat la Casa Decca. Mai sunt evidențiabile filmele de scurtmetraj și de televiziune difuzate în România, Italia, Belgia, Franța, Germania, Olanda, Japonia și Macedonia. BBC a realizat în 2006 un film cu Angela Gheorghiu și Corul Madrigal la Mănăstirile din Bucovina, iar regizorul Mirel Ilieșiu a cucerit la Festivalul de la Cannes premiul „Palme d’Or” cu filmul documentar despre activitatea Corului „Madrigal”, „Cântecele Renașterii”, produs în Studiourile Cinematografice „Alexandru Sahia”. În afară de acesta, între producțiile cinematografice de scurtmetraj se mai numără filmele televiziunii germane din seria „Coruri celebre”, un film al televiziunii italiene cu Missa Criolla, realizat la Centrul Internațional de Studii Muzicale, filmul Amsterdam–București realizat de TVR în colaborare cu televiziunea olandeză, filmul de divertisment pentru Revelionul anului 1971 realizat de cineaști ai unor televiziuni franceze, un film al Societății Japoneze pentru dezvoltarea muzicii, intitulat „Corul Madrigal din București”, filmul „Madrigalul în Japonia”, realizat de Viorel Sergovici la TVR.

Corul Madrigal
Bagheta dirijorală a ctitorului Corului „Madrigal” și dirijor al lui, îndelungat și mirabil timp plin de succese și glorie, i-a fost predată de către însuși maestrul Marin Constantin, la concertul de adio, dirijorului Voicu Popescu. În ianuarie 2011, maestrul Marin Constantin a trecut în neființă. Celebrul dirijor Ion Marin a devenit directorul de onoare al ansamblului.
Așadar, un an memorial și omagial „Marin Constantin”, anul 2015. Este cel în care nu doar melomanii români sau ai lumii, ci România însăși, ca națiune cu temelie spirituală și culturală, își omagiază ziditorii propriei ființe, zugrăvitorii sufletului ei, doctorii sufletești, bucurătorii și apărătorii spiritului ei.

Victor Rebenciuc prezentând concertul Corului Madrigal la Ateneul Român
autor: Aurel V. ZGHERAN
