Puțini sunt cei care, atunci când își propun să călătorească în locuri în care nu au mai fost, nu caută informații care să îi ajute să ia mai ușor decizia sau care să îi familiarizeze cu clima, cu oamenii, cu peisajele pentru a ști ce să își pună în valiză și pentru ce subiecte de conversație să fie pregătiți.
De obicei, ne dorim să mergem într-un anumit loc din cauza unei serii de „pentru că-uri”. Cât de multe și de variate sunt aceste „pentru că-uri” ține de gust, de educație, de starea de spirit, de cei pe care îi alegem să ne însoțească.
Oricum, un lucru este cert. Căutăm noul, căutăm experiența. Iar dacă ne place să ascultăm, dacă oamenii și poveștile lor, misticismul și ineditul unor locuri ne fac să vibrăm a „hai să încerc”, recomandările de călătorie „altfel”, cele care nu intră în ghidurile clasice, sunt exact ce ne trebuie.
La Editura Adenium din Iași, în colecția Punct Ro. Reportaj, a apărut un astfel de ghid, „Țara ascunsă. Un ghid turistic alternativ al României”, o carte semnată de George Drăgan care oscilează între literatură și jurnalism, între realitate și ficțiune și care prezintă într-o lumină inedită locuri din România de care mulți nici nu au auzit, poate, vreodată: gara Grindu din Ialomița, Cetatea de Sare pierdută undeva prin largul Mării Negre, localitatea Bulduc din județul Alba, Gurăneștii din Țara Hațegului și altele asemenea.
În scrierile lui George Drăgan, nu locurile sunt importante, ci legendele legate de acestea, întâmplările și oamenii care, la un moment dat, le-au scos din anonimat. În 172 de pagini de lectură intri într-o altfel de Românie, România poveștilor locale, a locurilor „sfințite” de oameni și „vizitate” de sfinți, a curiozităților rămase pe jumătate nelămurite.
„Țara ascunsă. Un ghid turistic alternativ al României” este o carte care se citește atât cu plăcerea călătorului prin lume, dornic să acumuleze noi experiențe, cât și cu plăcerea inițiatului în tehnica lecturii dincolo de stratul de suprafață.
Frazele lui George Drăgan sunt încărcate de detalii, de date exacte, dar și de originalitate. Ele dezvăluie un narator cu experiență, un narator care trece, când de partea scriitorului, când de cea a jurnalistului pentru a da istorisirilor sale doza de credibilitate și de inedit, de mister de care au nevoie pentru a ține cititorul până la final, pentru a-i întoarce curiozitatea pe toate părțile. Tocmai de aceea, perspectiva din care sunt prezentate fapte, întâmplări, oameni, ținuturi este și personală și dublată de declarații, mărturisiri, trimiteri la surse istorice și literare.
Citind cartea lui George Drăgan, apărută la Editura Adenium din Iași, ajungi să te întrebi dacă România de care acesta vorbește este și România ta, dacă, într-adevăr, ai stat să înțelegi România bătută la pas, de fiecare dată când ai mers într-o călătorie prin țară.
George Drăgan îți stârnește o poftă greu de domolit de a merge într-un loc în care nu ai mai fost până acum din propria țară, într-un loc uitat de lume pentru a privi oamenii în ochi, pentru a-i descoase până dai de suflet, pentru a te rătăci printr-o pădure și a găsi un copac pe care e scrijelit un chip de sfânt sau un nume cu o semnificație de mult pierdută, pentru a te ruga într-o biserică dintr-un vârf de deal, cu încă doi credincioși plini de Dumnezeu până în măduva oaselor și de o vârstă incertă, pentru a răsfoi documente vechi într-o bibliotecă care începe să miroasă a mucegai pe la colțuri.
Este suficient să dai, din întâmplare, într-o librărie, într-o pauză între două activități, de un fragment din „Țara ascunsă. Un ghid turistic alternativ al României” pentru a-ți dori să treci prin experiența lecturii unui „altfel de ghid turistic”, ajutându-te de scrisul lui George Drăgan. Ar putea fi acest fragment cel care te atrage în „capcană”: „Atunci, în noaptea foșnitoare de munte, unul câte unul, sfinții și-au desprins de pe zidurile bisericii trupurile din vopsea scorojită și au ieșit. După ce s-au strâns toți în curte, au pornit, nesimțiți de nimeni, printre soldați dormind, piramide de puști și ghiulele, printre tunuri și cai care ciuleau neliniștiți urechile, au trecut prin albia pârâului fără să tulbure apele, au urcat costișa și au luat-o pe deal, spre pădure.” Sau ar putea fi oricare altul. Urmarea va fi aceeași: îți vei dori mai mult.
„Țara ascunsă. Un ghid turistic alternativ al României” este o carte care, pe scheletul unui ghid turistic, dezvăluie o Românie revendicată de alții, o Românie pierdută, o Românie pe care ai vrea să o faci și a ta, o Românie cu un aer ce amintește de Gabriel García Márquez, cu oameni, legende, întâmplări și locuri ce își găsesc adevăratul sens doar în misticism.
Dumnezeu, credința, straniul, uitarea, închipuitul se amestecă în țara ascunsă a lui George Drăgan și te prind într-un du-te-vino al imaginației și al realității care nu îți dă amețeli, ci doar dor de ducă, de aventură, dor de viață ascunsă în cele mai mici cotloane ale unei țări ce poate fi arătată pe hartă cu degetul, dar înțeleasă cu adevărat doar senzorial.
