Pe 4 ianuarie 1948, Majestatea Sa Regele Mihai I, împreună cu Regina Elena își începeau călătoria din gara Jimbolia, cu un tren păzit de trupele Diviziei „Tudor Vladimirescu” pe lungul și sumbrul drum ferat, spre exil. Trenul avea jaluzelele trase, pricină din care Majestățile Lor nu știau dacă direcția pe care șerpuia, ducea spre Occident ori spre Moscova. După o zi de la trista plecare întru incredibila absurditate a necunoașterii viitorului, un ofițer austiac a bătut la ușa dormitorului regal și a rostit: „Sire, acum sunteți liber!”. Trenul intrase pe teritoriul Austriei, iar locomotiva avea să îl tracteze spre libertatea și civilizația Europei vestice.
Au trecut de atunci 67 de ani, din care 25, împliniți la 18 ianuarie 2015, s-au scurs de când Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a României a venit pentru prima oară în România. Era prima pășire pe pământul românesc a unui membru al Familiei Regale a României, după plecarea în exil a Majestăților Lor Regelui și Reginei-Mamă Elena.
Toți cei 67 de ani se împart, așadar, în două părți fundamental deosebite. Prima parte este odiseea unui rege, anexată prin complotul moscovito-comunist istoriei României deviate de pe linia dinamică a modernității și prosperității. De aici încolo, România va rămâne înțepenită la punctul loviturii de stat și al dictaturii, într-o republică nelegitimă până azi prin inexistența consultării națiunii în privința formei de guvernamânt, precum și la prezidențialismul perpetuat, în condițiile în care abdicarea Majestății Sale Regelui Mihai I este invalidată, dat fiind faptul că s-a făptuit sub presiune și șantaj. A doua parte din cei 67 de ani de la alungarea Majestății Sale Regelui este cea care începe odată cu reîntoarcerea în țară a Familiei Regale a României, moment din care Casa Regală a României începe să-și redobândească poziția și să-și etaleze perspectivele în rândurile societății românești.
Sub aceste coordonate este făptuită cartea „Regalitatea, astăzi”, de către Alteța Sa Regală Principele Radu al României, o nouă însemnată operă livrească din colecția aurorală a cărților regale. Citirea ei e un insațiabil „ospăț” spiritual! E elegant aspectată, are un divers conținut științifico-istoric și deopotrivă agreabil, cu incitante incursiuni prin fapte, principii și proiecte ale Familiei Regale a României. „În cărțile Europa din noi, Biblioteca în flăcări, și Provizoratul istoric, publicate la Editura Polirom în anii 2005, 2007, 2010, le aduceam cititorilor pagini de jurnal și eseuri, ilustrând experiențe publice pe care m-am simțit dator să le împărtășesc. Continuu să cred că experiența de zi cu zi a Familiei Regale merită să fie adunată între copertele unei cărți, pentru a fi la îndemâna fiecăruia dintre români. Cartea de față continuă subiectul, de acolo de unde l-a lăsat, acum cinci ani, Provizoratul istoric. Rândurile cuprinse în această carte văd lumina tiparului într-un moment în care poziția Casei Regale în societatea românească s-a schimbat remarcabil de mult.”, însemnează în „cuvântul înainte”, Alteța Sa Regală Principele. Mai jos se enunță, în stilul plasticizat și plin de adevăr: „La 18 ianuarie 2015 s-au împlinit 25 de ani de la venirea în România a Principesei Moștenitoare la 18 ianuarie 1990 – primul membru al Familiei Regale care a pășit în țară după plecarea Majestății Sale. 25 de ani în care societatea românească și-a definit o admirabilă încredere, un profund respect, afecțiune și mândrie față de Coroana română. Acest fenomen, binefăcător statorniciei naționale s-a intensificat de 14 ani încoace, de când Palatul Elisabeta a redevenit reședință regală la 18 mai 2011.”.
S-ar dovedi cât sunt de importante astfel de cărți dacă s-ar scrie oricât de multe. Important e să nu se ajungă la un prilej de dublu lux: unul din partea autorilor care caută doar colaborări cu edituri suprapretențioase, iar celălalt din partea respectivelor edituri care resping colaborările cu autori noi, necunoscuți, neîncununați cu arhidoctorate și arhirenume răsunătoare. Cartea e carte, iar unele dintre cele noi, făptuite de către autori de care nu s-a auzit încă, pesemne cu ezitările inevitabile, devin opere, iar autorii, celebri! Cea scrisă de către Alteța Sa Regală Principele Radu al României își recunoaște singură o „rudenie” cu cele mai importante producții livrești în care vibrează istoria păzită cum nu se poate mai nimerit și garantat, chiar din inima ei, de către un membru al Familiei Regale Române. Numărul cărților despre monarhie și regalitate este și mic și micșorat din pricinile menționate înainte! Bine, însă, că s-a scos la lumină încă una, cu merite incalculabile, scrisă de către Alteța Sa Regală Principele Radu al României, „Regalitatea, astăzi”! Orele încredințate citirii ei nu sunt sacrificate, sunt înmulțite prin afectivitate și explorări în adevăr, principialitate, afinități estetice. Încă de la prima aruncare de privire asupra rândurilor, cititorul este întâmpinat de un eseu în loc de prefață, semnat de către Sir Gavyn Arthur, al 675-lea Lord Primar al Londrei, care cuprinde cuvinte vrednice de crezământul cel mai adânc, și de aceea, citirea lor e mai presus decât orice analiză. Eseul, trecând prin istoria multiseculară monarhică a Marii Britanii și prin mai scurta, dar odiseica monarhie română, se îmbină într-un luminat omagiu adus Majestății Sale Regelui Mihai I, Alteței Sale Regale Principesei Moștenitoare Margareta a României și altor membri ai Familiei Regale a României: „În anul 1649, Anglia și-a abolit monarhia. De ce, spuneau oamenii, o țară ale cărei tradiții de libertate individuală fuseseră înrădăcinate în Magna Carta, la 1215, și ale cărei tradiții parlamentare mergeau cu 300 de ani în urmă, ar mai avea nevoie de regi? Exact 11 ani mai târziu, clopotele tuturor bisericilor din Londra sunau, celebrând întoarcerea regelui. Mulțimile care îl aclamau pe Regele Charles al II-lea erau fericite că cei 11 ani de dictatură, opresiune și persecuție religioasă se sfârșiseră. Regele simboliza speranța de redobândire a tot ce le fusese negat în acel răstimp. De atunci, Anglia, țara cunoscută drept «Mama Parlamentelor» pentru credințele ei democratice, și-a protejat cu «gelozie» instituțiile monarhice. Aceasta nu din sentimentalism față de tradiție. Republicile înfloresc în multe alte țări, dar noi credem că, în cele din urmă și în mod curios, o monarhie constituțională este cel mai bun apărător al libertăților unei țări. Un rege modern sau o regină modernă are puține (dacă are) puteri politice, ceea ce este just într-un stat democratic. Marele beneficiu al existenței unui monarh nu este puterea pe care el o exercită, ci puterea care, prin existența lui, nu poate ajunge în mâinile altora. Grație regelui sau reginei, niciun politician, oricât de sus ar fi plasat, nu poate scăpa de sub control. Mereu există cineva, acolo, care se situează deasupra politicii, care se bucură de un respect la care nu poate ajunge niciun alt cetățean. Cea mai mare glorie a unui rege este că el nu a căutat această înaltă poziție. El nu a avut de făcut această alegere. El nu este o întruchipare a ambiției. Adesea, regele sau regina ar fi dorit să facă altceva, dacă ar fi fost după preferința lor. Într-un fel, regele este un om mult mai simplu și mai obișnuit decât cei care s-au străduit să ajungă în mari poziții și să rămână acolo. El nu are altă «agendă» personală în afară de a promova binele poporului său și de a salvgarda viitorul generațiilor următoare. Regele poate fi conștiința națiunii. Chiar în Regatul Unit, cu lunga noastră istorie democratică, evenimentele politice pot fi turbulente și neliniștitoare. Monarhul nostru asigură continuitate, atunci când guvernele vin și pleacă, și reprezintă un punct de reper respectat și un puternic simbol al națiunii. Există și un beneficiu practic, financiar, adus de monarhie țării. De câțiva ani încoace, noi, cei de la City of London, am primit în fiecare an vizitele Majestății Sale Regelui Mihai, ale Principesei Moștenitoare Margareta și ale altor membri ai Familiei Regale a României. Politicieni, oameni de finanțe, investitori, oameni de afaceri, toți se îngrămădesc să îi întâlnească și să le asculte mesajul despre România. Astfel, respectul pe care îl avem pentru ei, ca personalități individuale, și pentru rolul istoric al familiei lor, este tălmăcit în respect pentru țara lor, cu toate beneficiile financiare pe care acest fapt le aduce. Pe scurt, ei sporesc demnitatea și prestigiul gliei lor. Neîndoios, fiecare națiune își decide propriul viitor. Dar noi, în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, suntem fericiți să fim o monarhie.”.
Astfel de tulburătoare alăturări de capitole înfățișează întreaga carte prin „două texte de Ioan-Luca Vlad și interviuri semnate de Nicolae Drăgușin, Paul Grigoriu, Cristian Bădiliță, Aurora Martin și Vlad Badea”, după cum e specificat în subtitlul volumului. Mulți politicieni, pasămite, îngăimă câte ceva despre regalitatea de astăzi, dar o fac ei oare cum se cuvine, iar spusele lor au măcar un strop de mărturisire nezămislită, de crez nețintit prin cuiul cătării spre interesul personal, o fărămă de adevăr zidit din dovezi, de aspirații clăditoare de bine pentru țară, excluzând totalmente superioritatea binelui pentru putere?!
Cărțile scrise de către ASR Principele Radu al României sunt armonizate adevărului istoric, acurateței adevărului, consistenței descriptive, reprezentantei principiilor, faptelor, perspectivelor, direct din interiorul Familiei Regale a României. Sentimentul elocvent de iubire de țară, patriotismul, înțelepciunea, demnitatea, onoarea, spiritul de sacrificiu al Majestății Sale Regelui Mihai I sunt fundația pe care este așezată arhitectura cărții. Din aceste valori derivă constanta regală despre care Alteța Sa Regală Principele Radu al României afirmă că este diferită de „variabila politică”, „valabilă indiferent de forma de guvernamânt a unui stat”.
„Dacă-mi permiteți o metaforă”, se adresează Principele tânărului scriitor Nicolae Drăgușin pentru interviul realizat de către acesta spre a fi publicat la ziarul „România liberă”, în 23 septembrie, și constituit ca punct de pornire al volumului de convorbiri, cu titlul „Altfel”, „ministerele de Externe ale diferitelor țări europene au câte o mică «regalitate» în centrul lor – în persoana, de regulă, a secretarului general, care este un profesionist, cel care nu se schimbă niciodată și care este, în termeni englezești, policy maker (în traducere, «creator de politici»). Acesta este cazul Danemarcei, Olandei sau Marii Britanii și, continuând metafora, această mixtură între republică și monarhie în cadrul politicii unei țări este dată de cele două ingrediente: variabila politică și constanta care, în jocul nostru de cuvinte, este regalitatea. Am apelat la exemplul de mai sus pentru a ilustra distincția practică dintre cele două noțiuni (constanta și variabila) asociate celor două forme de guvernamânt (monarhie și republică). Astfel că, ministerul de Externe este numit de coaliția sau partidul care câștigă alegerile, profesionistul care este secretarul general «pune pe hârtie» politica externă și reprezintă monarhia instituției.”, „…la fel stau lucrurile și în cazul României care, constituțional vorbind, este o republică, însă are o Casă Regală într-o poziție uimitoare. Pe măsură ce anii trec, în special din 2001 încoace, Casa Regală devine din ce în ce mai coerentă, prin faptul că reprezintă cu naturalețe cele patru ingrediente ale sale: continuitate, tradiție, identitate și mândrie națională. Această poziție uimitoare rezultă chiar din echilibrul pe care-l menține între variabila politică și societate, care are nevoie de o constantă.”
Familia Regala
Interviul realizat cu ASR Principele Radu al României de către scriitorul Nicolae Drăgușin, intitulat „Monarhia este o formă de guvernamânt pe care trebuie să o iubești ca să o ai” și integrat în volumul „Regalitatea, astăzi” are o vastă cuprindere de planuri aduse în analiza ASR, cum ar fi desăvârșirea procesului de integrare în Uniunea Europeană și consolidarea poziției în NATO, drept asumări ale Majestății Sale Regelui Mihai, în martie 1997, când a dat răspuns favorabil de a vizita șapte țări din Europa, pentru a susține intrarea în NATO, președintelui Emil Constantinescu și premierului Victor Ciorbea. Aceste deziderate, împlinite, au fost susținute în continuitate sub trei guverne, de atunci și până azi (creștin-democrat, socialist, de orientare liberală), de către Familia Regală a României. Ele includ: legarea indisolubilă a Familiei Regale de diplomația regalității; eforturile diplomatice ale Familiei Regale în sprijinirea și apărarea interesului național; securitatea națională, care înglobează segmentele ecologic, zootehnic, agricultură, drepturile copilului, ale minorităților… învățământ, starea sănătății națiunii, demografia, schimbările de climă, informații, comunicare… Cuprinzând toate aceste obiective, Familia Regală a activat benefic pentru România printr-o implicare diplomatică pe fondul globalizării și aderării la UE, politica de apărare și cea de externe fiind consensuale din acest punct de vedere. Este, de asemenea, pusă în dezbaterea acestui interviu problema formei de guvernamânt, nevotată explicit prin referendum, ci implicit, cetățenii fiind lipsiți de posibilitatea exprimării separat a formei de guvernamânt – monarhie sau republică. Din această perspectivă, ASR Principele Radu al României afirmă poziția Casei Regale, potrivit căreia ea nu se poate implica pe seama unei fracturări a societății spre două curente de opinii monarhice și republicane, ea fiind „condamnată” la a uni. În sprijinul monarhiei, ca formă de guvernamânt, ASR prezintă argumente din care ea se individualizează în modul următor: „Monarhia este o formă de guvernamânt pe care trebuie să o iubești ca s-o ai. Republica nu ai nevoie s-o iubești, în vreme ce monarhia necesită idealism, atașament, afectivitate!”. Mai departe, ASR spune: „Deci, cred că Familia Regală are în acest moment o poziție mult mai înțeleaptă și mult mai profundă față de această chestiune. Ea nu îi cere societății românești să aleagă nimic. Ea îi cere societății românești să creeze posibilitatea ca Familia Regală să existe, să continue să-și pună serviciile în slujba națiunii neconstrânsă, neîngrădită, respectând un cadru legal atât de permisiv încât să îi poată acorda regalității o adresă pe harta societății românești, fără ca aceasta să încalce vreo regulă.”.
O altă problemă atinsă în interviu este cea a Războiului Rece cu urmările lui, a continuității în ceea ce îi privește pe slujitorii comunismului care, ca și securiștii, nu au avut cum să dispară, deoarece „lumea liberă care a învins nu are ca instrument, ca mijloc, decimarea celor care nu ne plac.”. În acest context este punctat și faptul că securiștii și comuniștii au contribuit în toate țările foste comuniste la disoluția comunismului, un atu în plus ca ei să nu dispară. O altă dezbatere la nivel de profundă obiectivitate și în cunoștință de cauză o constituie problema Uniunii Europene despre care ASR afirmă: „UE a fost creată pentru ca popoarele Europei să fie mai stabile și mai fericite, nu invers. Noi nu ne ducem în UE ca să-i facem plăcere!”.
La una dintre întrebările ce se referă la o eventuală reinventare a republicii, ASR răspunde: „Reinventarea republicii este un subiect care nu mă interesează. Pe mine mă interesează reinventarea regalității, fiindcă sunt sigur că această valoare esențialmente europeană poate ajuta cetățeanul și națiunile europene ale secolului XXI.”. În continuare, pe firul conversației, ASR evocă personalitățile vizionare ale secolului XX, cum ar fi: Walesa, Havel, Papa Ioan Paul al II-lea, Regele Mihai. Problema rusă nu este pierdută din vedere, dezbaterea ce o privește vizând locul ei pe harta lumii și poziția în contextul geopoliticii mondiale. Un loc aparte îl ocupă în interviu Republica Moldova, cu reflecții istorice și evocări actuale sau sentimente personale. Un extins spațiu este încredințat unor evocări și considerații care privesc personalitățile dinastiei române. Regii și reginele României, începând cu Marele Rege Carol I întemeietorul. Întreg interviul schițează puncte de vedere de valoare, itinerate de către Nicolae Drăgușin, împreună cu ASR Principele, pe firul regalității istorice și actuale a României.
Următorul interviu este acordat de către ASR Principele Radu al României jurnalistului Paul Grigoriu, la 4 octombrie 2006, pentru Radio România Actualități, rubrica „Sfertul Academic” (ediție specială a emisiunii „K-Drane”).
Conversația foarte agreabilă, fundamentată pe argumente cu deosebitul jurnalist Paul Grigoriu nu are cum fi decât evenimențială. Aceasta nu surâde oricărui ziarist! Chiar în deschidere de interviu găsim rânduri nemăsurat de trezitoare de interes. Ele definesc o casă regală în felul următor: „O casă regală este o instituție. Este supraviețuitoarea unui număr de impresionante secole din istoria omenirii, a apărut din anumite nevoi, s-a transformat din anumite motive și a supraviețuit acolo unde a putut în secolul XX, mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, combinând legitimitatea cu meritul. Este o instituție, pentru că în acest moment în România ea are o localizare, se găsește pe harta societății românești atât la propriu cât și la figurat (este situată lângă Arcul de Triumf), dar și pentru că face parte din triumful românesc, ca instituție – și astăzi, ca și mâine, ea se concentrează pe partea ei, care înseamnă regalitate. Monarhia, ca atare, a însemnat pentru mai multe sute de ani (iar la noi pentru ultimii 140 de ani) puterea politică plus coroana. Astăzi înseamnă Coroana”.
În discuția purtată cu Paul Grigoriu, ASR Principele Radu al României se referă la funcțiunea pe care o reprezintă împreună cu ASR Principesa Moștenitoare, ca fiind a cincea generație a Familiei Regale în serviciul României, la aportul exclusiv al ASR Principelui în problemele guvernării, din funcția de Reprezentant Special al Guvernului României – acestui resort i se rezervă un spațiu extins în pagini. Un portret impresionant și afectiv al Majestății Sale Regelui Mihai este făcut de către ASR Principele, spre finalul interviului (peste trei săptămâni de la data realizării interviului, Majestatea Sa va împlini 85 de ani.), astfel:
„Regele este un om căruia nu i-ar face plăcere ca eu să vorbesc prea mult despre aniversarea din 25 octombrie. Sunt convins că în ziua în care va împlini 85 de ani, va fi tot atât de tăcut pe cât a fost și în ceilalți 85 de ani de până acum. Sunt sigur că el va rămâne cel mai profesionist om politic pe care l-am cunoscut vreodată. Regele niciodată nu se miră de nimic, pe el nu l-a surprins niciodată niciun gest al nimănui, ceea ce dovedește că are o mare competență în arta cârmuirii regale. Și nu doresc decât să-i urez «La mulți ani!». Dacă o să-i mai dea Dumnezeu încă 60 de ani de acum încolo, sper că, în aceia, să nu mai aibă de așteptat.”.
Ultimele rânduri ale interviului vorbesc despre Palatul Elisabeta și despre Castelul de la Săvârșin, amândouă, „simboluri ale părții publice ale vieții regale”, despre Castelul Peleș, Scaunul Familiei Regale.
Ciclul de interviuri continuă cu cel acordat de către ASR Principele, pentru revista „OglindaNet”, în ziua de 7 iunie 2010, lui Cristian Bădiliță, cu ocazia împlinirii de către ASR Principele a vârstei de cincizeci de ani. În parte, textul este dedicat acestui eveniment.
O oglindire a ceea ce înseamnă Familia Regală, din perspectiva observațiilor ASR Principelui, pe baza prerogativelor și tradițiilor instituției Regalității, este următoarea:
„De nouă ani încoace, de la mutarea noastră (sper definitivă!) la Palatul Elisabeta, Familia Regală a fost adesea privită drept ONG, companie comercială, drept redacție de ziar, parohie, minister ori, în cel mai fericit caz, drept un fel de instanță judecătorească onorifică. Oamenii nu făceau aceste confuzii din rea-intenție. Pur și simplu, nu intră în sertarele minții sufletului și ale obișnuinței ultimilor 60 de ani forma neobișnuită, esențele diferite din care este compusă Instituția Regalității: Familia Regală, deși formată din oameni ca toți ceilalți, cu regretele, satisfacțiile, frustrările, limitele lor de răbdare și sănătate, este totuși o instituție. Una chemată istoric să reprezinte și să servească statul și valorile lui. Simțul datoriei, atât de exemplar la Carol I, Ferdinand I și Mihai I dar și Principesa Moștenitoare azi, este singura «cheie» în care poți citi sau înțelege raportul dintre Familia Regală și România contemporană. În unii ani poți face mai mult, în alții mai puțin, dar servirea interesului fundamental al țării este fără limite de timp, mijloace, feluri sau energie.”.
Se mai face referire, în interviu, la intenția ASR Principelui de a candida la funcția de președinte, pe care o explică astfel:
„Un membru al Familiei Regale, în republică sau monarhie are, în fiecare moment al vieții obligația de a fi util țării lui. Fiindcă el înmagazinează nu numai o identitate umană, ci amprenta, aspirația, identitatea națiunii, într-un anume moment istoric și politic. Candidatura mea nu și-a propus restaurarea monarhiei. Schimbarea formei de guvernamânt într-o democrație nu este atributul șefului statului. O astfel de opțiune poate fi decisă doar de întreaga națiune. România europeană, folosind instituțional, fără complexe, Familia Regală, care a fondat statul modern, ar fi o țară mai puternică, mai pragmatică și capabilă să înfrunte timpuri care nu se anunță nici liniștite, nici pașnice. Gestul pe care l-am făcut a dorit să deblocheze impasul politic și instituțional la care s-a ajuns în România. Menținerea și escaladarea controverselor dintre principalii responsabili politici ai țării a împins România spre haos politic, economic și social, precum și spre izolare internațională. Ca președinte puteam garanta constituțional independența justiției, domnia legii și puteam limita abuzurile instituționale. Românii trebuie să se simtă bine reprezentați și protejați în țara lor, în Europa lor și în lumea largă. Nu vom putea construi statul modern român predictibil, drept și respectat, până când nu vom pune la temelia lui raporturi de încredere și loialitate între instituții.”.
Nesusținerea ulterioară a vreunui membru al unui partid din partea ASR Principelui Radu al României este explicată prin ideea că acel membru nu s-ar putea distanța de partidul respectiv pentru a reprezenta pe toți românii, rămânând „legat de obligațiile și interesele partidului său și caută să-l impună la putere și să-i creeze oportunități în detrimentul celorlalte partide și al societății în ansamblul ei.”.
Și acest interviu evidențiază dinamismul acțiunilor publice ale ASR Principelui care, alături de ASR Principesa Moștenitoare Margareta a României este omniprezentă și conectată la ritmurile mersului contemporan românesc, în toate domeniile de activitate.
Statalitatea, legitimitatea, instituționalitatea apar ca axiomatice, iar punctele de vedere ale ASR Principelui sunt uniforme cu cele citate anterior. Una dintre abordări este și aceea legată de calitatea sau necalitatea de Alteță Regală a lui Carol Ferdinand Lambrino, fiul lui Paul Lambrino, botezat de către P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu nașii Traian și Maria Băsescu. „Majestatea sa”, spune în această privință ASR Principele Radu al României, „nu va reacționa niciodată public la încercările de subminare a autorității și legitimității Casei sale. Lunga sa viață l-a învățat că puterea lui de a învinge stă altundeva. De altfel, uitați-vă la istoria noastră. De câte ori au învins – durabil – nelegitimii?”.
Interviul realizat de către Cristian Bădiliță are în final puncte de vedere despre democrația românească, instituția prezidențială, responsabilitățile politicienilor, „abuzurile, diletantismul și bunul-plac” ce-au invadat periculos spațiul instituțional, probleme de ordin general ale societății românești. La întrebarea dacă sunt șanse ca Majestatea sa Regele Mihai să-și „recupereze” tronul, ASR răspunde: „Mihai I este Regele românilor. Nici după ce va pleca să se odihnească la Curtea de Argeș nu va fi altfel: Chiriașii istoriei, după cum vedeți sunt nu numai zăpăciți ci și temporari. Aici nu este niciun motiv de îngrijorare. Dar România va ajunge din nou monarhie doar dacă românii vor dori serios acest lucru. Întrebarea dumneavoastră trebuie pusă în sens invers.”.
Una dintre paginile cărții este încredințată Asociației Inițiativa tinerilor pentru Modernizarea României și prezintă venirea la ASR a unui grup de studenți reprezentanți ai asociației, în frunte cu tânărul Vlad Badea, pentru a primi certificatul Casei Regale care atestă înaltul Patronaj al ASR.
Alte pagini din carte cuprind Conferința de la Teatrul Național din București, din 14 noiembrie 2010, conferențiarul nefiind altcineva decât ASR Principele Radu al României. Cuvântul Principelui începe cu o prezentare plasticizată și acoperită de date istorice ale uneia dintre magnificele citadele ale Lumii, Londra, despre durabilitatea parlamentarismului londonez, despre fascinațiile evenimentelor regale în prezența Majestății Sale Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
După o ceremonie care a avut loc la Westminster Abbey, Londra, în prezența Majestății Sale Reginei Elisabeta a II-a și a Ducelui de Edinburg, Alteța Sa Regală Principele Radu al României, participant la acest eveniment, a observat la ieșirea din catedrală un stâlp de telegraf pe care era inscripționat anul 1890 și locul fabricației acelui stâlp. În acel moment Principele a constatat că „soliditatea Londrei, una dintre cele mai puternice citadele ale lumii, venea, printre altele, din continuitate. Nu numai regina era acolo de aproape 60 de ani, ci și stâlpii de telegraf. Nu s-a gândit nimeni să-i urnească din loc. Vor fi apărut între timp stâlpi de telegraf mai buni, mai competitivi, se vor fi schimbat între timp garnituri politice la putere, care poate erau reflexul unor interese economice favorabile schimbării stâlpilor de telegraf. Și unii, și alții vor fi avut dreptate, dar stâlpii au rămas la locul lor, au fost revopsiți, probabil reparați sau chiar îmbunătățiți timp de un secol, în care au privit dedesubtul lor oamenii și mașinile, generațiile de schimbare. Nu am un răspuns la întrebarea: Cum se poate ca acolo și stâlpii să stea neclintiți de atât amar de timp? Nu am o explicație la întrebarea: Cum se poate ca Parlamentul Britanic să fie de șapte secole cel care este, și de vreo cinci secole acolo unde este? Nu știu de ce noi, românii, trebuie să schimbăm rostul unei instituții și locația ei, nu numai la fiecare generație sau la venirea unui nou regim politic, dar chiar și atunci când instituția merge bine, când faptele prezentului dovedesc, fără nicio putință de tăgadă, că locul ei și forma ei fizică, trupul ei, sunt bune și ajută pe cei care o servesc. Ajută chiar și pe cei care vor să o dea jos!”.
Făcând o asociere de idei cu instalarea dictaturii în România, înlocuirea monarhiei cu republica, schimbarea din rădăcină a atâtor lucruri în România și statornicia din Anglia monarhică, ASR construiește o temă de discuție incitantă și remarcabil formulată ca stil și termeni. Distrugerile față de „acea coloană vertebrală, acea infrastructură simbolică, figurată a României”, prin alungarea Regelui sunt în opinia ASR o temă care nu poate fi nici discutată, nici susținută public de Familia Regală a României. „Familia Regală este monarhia, o încoronează, nu poate fi un promotor al formei de guvernamânt monarhice. Iar în ceea ce privește doctrinele politice instalate pe golul lăsat de spulberarea dictaturii comuniste, Casa Regală nu are cum să se exprime. N-a făcut-o și nu o va face niciodată”, spune Alteța Sa Regală Principele Radu al României.
Despre ordinea și rolul tuturor în suma de valori statale, despre dreptul, libertatea și datoria de a decide, ale națiunii române, despre credință și loialitate, despre episoade istorice, începând cu 1866, odată cu venirea în țară a Regelui Carol I, până la timpul actual, trecând prin modernizarea statului român, despre Războiul de Independență, Marea Unire, Primul și al Doilea Război Mondial, decizia cardinală de la 23 august a Majestății Sale Regelui Mihai, actul uzurpator, devastator, de la 30 decembrie 1947, despre evenimentele din decembrie 1989, se găsesc pagini substanțiale ca formă și idei, în cartea „Regalitatea, astăzi”. De asemenea, sunt așezați în raza discuțiilor și prezentați în termeni de definiție Guvernul, Parlamentul, Președintele României. Este „radiografiată” Constituția până la inima ei fizică și spirit, sunt aprofundate analizele despre societatea românească actuală, problematica vieții sociale românești, a republicanismului românesc raportat la monarhia constituțională…
Cartea se continuă cu interesante pagini descriptive despre vizita Altețelor Lor Regale Principesei Moștenitoare Margareta și Principelui Radu ai României, la 29 noiembrie 2010, pentru trei zile, în Republica Cehă. Este evocată legătura cordială dintre Regele Carol al II-lea cu Președintele Edvard Beneš și vizita regelui român, însoțit de Regele Mihai, Principe Moștenitor atunci, la Praga și Brno, în 1936 și 1938 (în urma vizitei din 1936, o aripă a Palatului Regal praghez – Pražský Hrad – a fost numită „Regele Carol al II-lea“). Evocarea vizitei ALR are date de detaliu în carte, amintindu-se că Principesa Moștenitoare l-a însoțit cu cincisprezece ani în urmă pe Yehudi Menuhin la un concert susținut la Praga, iar ASR Principele a mai vizitat Cehia în anii 1982, 1990, 2004, 2005, 2007.
De asemenea, este evocată vizita din 2005 la Praga a Majestăților Lor Regele Mihai și Regina Ana, care au depus o coroană de flori la cimitirul eroilor români de la Brno și Kromnerjij. Majestățile lor s-au întâlnit cu Prima Doamnă Klausová, în 2005, apoi, tot în 2005 s-au întâlnit cu Președintele Klaus și doamna Klausová, la Moscova, pentru ca, în 2006 Prima Doamnă a Cehiei să facă o vizită la Palatul Elisabeta.
Arhitectura Bucureștilor formează un capitol interesant al cărții „Regalitatea, astăzi”. Este vorba de prezentarea cărții „Arhitectura Bucureștilor, încotro?”, scrise de academicianul Dinu C. Giurescu. Ea reprezintă o peregrinare prin Bucureștiul devastat odinioară sub buldozerele bezmeticelor demolări ale regimului comunist, apoi trecut prin neîntrerupta autodistrugere, prada altor constructori de acum care dărâmă clădirile istorice și ridică sluțenii arhitecturale: vile, bănci, hoteluri…
Un Crăciun petrecut la Săvârșin, în sânul naturii superbe sub brazi încărcați de zăpadă, la Castelul de la Săvârșin, alături de Familia Regală a României e un moment de armonie dăruit de câteva pagini de carte, în care ASR Principele Radu al României este un ghid sentimental într-o vizită virtuală, vorbind despre starea castelului și lucrările în act ori în proiect, de refacere și aducere la arhitectura de epocă și la o stare de soliditate a construcției.
Regele George al VI-lea răzbate în carte, din istoria Marii Britanii, aducând mărturii ale legăturilor sale cu Familia Regală a României și cu România. Sunt pagini de istorie, ilustrate în cuvinte, viu și cu bogăție de date interesante.
Aflându-ne la jumătatea cărții, ajungem la capitolul „Despre iubire, mândrie și identitate”. Nunta Principelui William al Marii Britanii, evocată în deschiderea unui colosal număr de ziare de pe mapamond, ocupă prim planul capitolului din carte. Urmează capitolul „Casa Regală la 145 de ani”, în care se revine cu alte considerabile precizări ale aspectelor comparabile ale Constituției trecute prin schimbări, de la premersurile ei sub Alexandru Ioan Cuza, până azi.
„Zece ani la Palatul Elisabeta!” este un capitol al cărții care semnifică trăiri și fapte sub aura ce străluminează din istorie, începând de la intrarea din Kiseleff, până sub bolta de la intrare, apoi pe larga grădină gazonată și înconjurată de o gardă de arbori ce-aștern peste grădină perdele de umbre și simfoniile orchestrelor de păsări. Palatul care păstrează în aspectul exterior un ceva romantic și monumental din epoca în care era vizitat de către țarul Rusiei și familiile regale ale lumii, de ilustre personalități rămase în istoria culturii, artelor și științei românești și mondiale, de politicieni ai vremii și așa mai departe, este mărturisitor al istoriei, prin fiecare fereastră, candelabru, palmă de perete, tablou, statuetă, corp de mobilier etc. De aici, la 30 decembrie 1947, Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Elena plecau la Sinaia, pentru ca apoi, peste cinci zile, să părăsească forțat și sub escortă până la graniță, țara. Regele se va întoarce după cinci decenii, dar Regina, niciodată! Capitolul acesta este încărcat de tablouri descriptive sentimental și deopotrivă constrictor ca o funie a istoriei, în jurul unei jumătăți și ceva de veac. Din aceste tablouri nu lipsesc figurile sinistre ale lui Groza, Dej, Pauker, Vîșinski, Sușaikov… Aici, unde istoria României și-a lăsat vii urmele pașilor și ecourile, unele lucruri au rămas, altele au lipsit și-au fost puse la locul lor iarăși, iar altele au dispărut definitiv, pesemne, și tocmai acei care le-au sustras sau fanii lor țipă că le-a luat Regele!
Astăzi, aici sunt primite personalități din România și din străinătate, regi, președinți, principi, ierarhi reprezentanți ai diferitelor confesiuni religioase… parlamentari, politicieni din țară și din lume, generali, ofițeri, ambasadori, oameni din toate domeniile vieții românești și de toate vârstele… Evenimentul public organizat aici la înălțime de sărbătoare națională, cu participarea unui mare număr de invitați este cel de la 10 Mai, de Ziua Regalității, din anul 2015, zi națională a României.
O inspirată și corectă includere în carte este scrisoarea semnată de un tânăr de douăzeci și șase de ani, Marco. El își exprimă indignarea față de fostul președinte suspendat, apoi demis de națiune, Traian Băsescu, în legătură cu declarațiile sale scandaloase și condamnabile.
După care, la întoarcerea filei acesteia a cărții urmează capitolul despre Jubileul Regal, la împlinirea a 90 de ani ai Majestății Sale Regelui Mihai I. Evenimentul creează în carte o esplanadă cu flori și soare, zidește un ateneu în care Majestatea Sa a fost sărbătorită de capete încoronate ale lumii, de elitele României, de invitați susținători ai monarhiei și iubitori ai valorilor Familiei Regale a României. Este integrat în acest capitol și textul de mulțumiri și apreciere față de Majestatea Sa Regele Mihai, în legătură cu decizia sa de la 23 august 1944, transmis de către al 33-lea Președinte al Statelor Unite ale Americii, Harry Truman. Este, de asemenea, reprodus mesajul adresat națiunii, după 64 de ani, la 25 octombrie 2011, de către Majestatea Sa Regele Mihai I, de la Parlamentul României.
Un alt interviu, semnat Aurora Martin și numit „România demnă” reia temele prezentate în rândurile anterioare și dezvoltate prin organizarea întrebărilor și substanța răspunsului. Sunt puse în discuție, prin asociere de idei și formulări de comparații țările vecine, Bulgaria și România, pe fondul relației Alteței Sale Regale Principelui Radu al României, ca Reprezentant Special al Guvernului cu premierul bulgar care era atunci Regele Simeon al II-lea al Bulgariei. Și în acest interviu, analogiile privitoare la relațiile internaționale și starea națiunii, incursiunile istorice, caruselul politic actual, referiri ample în raport cu Republica Moldova, gradul de valoare al culturii și artei românești, probleme ale formelor de guvernamânt și legitimitatea lor, aspecte ale amplelor programe publice ale Familiei Regale a României, evocarea personalității de profil mondial, istoric și contemporan a Majestății Sale Regelui Mihai I, fac obiectul discuțiilor.
În legătură cu perspectiva de a mai candida la președinție sau nu, ASR spune: „Nu voi mai candida la Președinția României pentru că nimic din realitatea anului 2009 nu s-a schimbat” (interviul s-a realizat pentru revista „Sfera politicii”, în octombrie 2011).
Sfârșitul anului 2011 este prezentat de către Alteța Sa Regală Principele Radu al României drept „unul dintre cei mai însemnați din 1947 încoace”. Acest punct de vedere are ca bază următoarele: „Regele sau membrii familiei au susținut 13 vizite publice în Europa, cele mai multe cu întâlniri la înalt nivel. Majestatea Sa și noi am fost prezenți în sate, comune, orașe mici și mari din România, încercând să încurajăm sau să dezvoltăm proiecte economice, civice, sociale, mondiale, educaționale. Palatul Elisabeta a găzduit peste 100 de primiri de organizații, asociații, instituții sau companii, administrații locale, reprezentanți ai guvernării și opoziției, diplomați, militari, oameni de știință, de artă, oameni de afaceri sau personalități din presă.”.
Mai este enumerată între evenimente prezența Majestății Sale Regelui Mihai, alături de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a României, la nunta Principelui William de Wales, precum și primirea de către Majestatea Sa a titlului „Freeman of the City of London”. În capitol reapare un fragment de prezentare a evenimentului „Garden Party” de la Palatul Elisabeta, din 10 Mai și este descris evenimentul sărbătoresc de Crăciun, la Săvârșin.
Temele anterioare sunt preluate, unele dintre ele în formă dezvoltată, altele citate în sumar, în capitolul următor: „Prelegerea de la Bruges”, care cuprinde Discursul ASR Principelui Radu la Colegiul Europei din Bruges din februarie 2012, susținut în fața studenților români dintr-o parte și cealaltă a Prutului, precum și a ambasadorilor României și Republicii Moldova, în Regatul Belgiei (în anul 2003 ASR a vizitat Colegiul Europei de la Varșovia, instituție omoloagă colegiului belgian).
Discursul, axat pe politica de vecinătate a Europei, a atins probleme comune ale României și Republicii Moldova. Cu subtilitate intelectuală, el desfășoară istoria Regatului României pe temelia celor mai clare și exacte date. Prezentarea are conotațiile exemplului, beneficii incalculabile din partea monarhiei, așezând în antiteză faptul că la Bruges sunt „clădiri care nu au fost atinse de 700 de ani, în timp ce în partea noastră de lume distrugerile s-au repetat uneori la 50 de ani distanță, lăsând în urmă ruine la propriu și la figurat.”. Citarea unui astfel de exemplu împlinește elocvența absolută a ceea ce conservă o monarhie și ce distruge sub regimul dictaturii societatea care își fixează preocupările pe baze iresponsabile. Revine în discurs modelul personalităților care au contribuit la configurările lumii moderne, dintre care nu lipsește Majestatea Sa Regele Mihai I.
Protestele publice din februarie 2012, față de întreaga clasă politică (putere și opoziție) care au condus la demiterea guvernului apoi la suspendarea fostului președinte Traian Băsescu, pentru ca voința a peste șapte milioane de români de la referendum să fie apoi răsturnată prin jocuri politice, sunt zugrăvite în capitolul „Mișcările de stradă, în iarnă”.
Capitolul următor „Legătura dintre România și Marea Britanie, prin cinci generații regale” este la rândul lui o peregrinare pe drumul istoric al Familiei Regale a României începută cu vizita Regelui Carol I la Londra, în anul 1874, când a fost întâmpinat de Lordul Primar de atunci, Sir Andrew Lusk. Sunt, rând pe rând evocate toate evenimentele bilaterale România-Marea Britanie, culminate cu cel care o are protagonistă pe Majestatea Sa Regele Mihai. Mai departe, alte file de amplă evocare sunt cele care ilustrează Jubileul de Diamant al Reginei Elisabeta a II-a, desfășurat pe firul a șase zile de acțiuni publice, cu participarea a sute de mii de oameni care au omagiat-o pe Regină.
Alteței Sale Regale Principelui Nicolae i se acordă un capitol în care i se face o prezentare ce privește în sumar personalitatea Principelui și faptul că la 1 aprilie 2010 Majestatea Sa l-a învestit cu titlul de Principe al României și calificativul de Alteță Regală. Un nou capitol cuprinde însemnări fascinatorii de călătorie cu Trenul Regal, timp de două zile, la Alba Iulia. Pentru prima oară după anul 1948, cu ocazia celebrării a 90 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria la Alba Iulia, Familia Regală a României va reiniția tradițiile călătoriilor cu luxosul Tren Regal de care se leagă atâtea și atâtea jurnale de călătorie, din prospera epocă a Regatului României. Marea Unire și o seamă de „pete de culoare” posibile „la nivel individual, nu și la nivel instituțional” din interiorul vieții de Palat și al domeniului instituțional public sunt restrânse în capitolul „Învățătura Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria”.
Următoarele pagini sunt comemorative, dedicate Regelui Zog al Albaniei, sub genericul „Un secol de independență a statului albanez”. Rândurile scrise despre regele albanez au fost prilejuite de înhumarea în țara natală a rămășițelor pământești ale sale, ceremonial la care a participat, la inițiativa Președintelui Albaniei, Bujar Nishani, Alteța Sa Regală Principele Radu al României.
Un capitol următor, intitulat „Regele Mihai la 91 de ani” este închinat Majestății Sale Regelui, cu prilejul aniversării a 91 de ani de viață. Paginile mai evocă și faptul că la gala anuală organizată de Crucea Roșie britanică, pe 6 noiembrie 2012, Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României au oferit Patronajul Regal evenimentului. Crucea Roșie din Regatul Unit este sub patronajul Majestății Sale Reginei Elisabeta a II-a, iar Regina Maria a României a fost președinte de onoare al Crucii Roșii din România; Familia Regală a României a avut strânse legături, datate până în 1948, cu mișcarea mondială a Crucii Roșii.
Este, de asemenea oglindită vizita Majestății Sale Regelui Mihai în zilele de 6, 7 și 8 noiembrie 2012 în care a participat la o serie de evenimente importante, cum ar fi dineul organizat de breslele tradiționale ale Londrei, omagierea Majestății Sale și primirea de către Lordul Primar al Londrei, în reședința oficială, Mansion House ori sărbătorirea în Royal Chapel Savoy din Londra, sediul Ordinului Regal Victorian, unde Majestatea Sa a luat parte la un Te Deum condus de capelanul profesor Peter Galloway, omagiat fiind pentru al 75-lea an de când a primit Marea Cruce a Ordinului Victorian. Au fost prezente la ceremonie Altețele Lor Regale Ducele și Ducesa de Gloucester care au reprezentat pe Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a; au fost, de asemenea prezente Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României, precum și Principesa Elena cu fiica Elisabeta-Karina. Cu această ocazie s-a arborat în catedrală Stema Regală a României. Este singular în istoria de două secole a Ordinului Regal Victorian, faptul așezării blazonului Majestății Sale Regelui Mihai la Royal Chapel Savoy, ceea ce nu s-a încuviințat niciunui alt rege din altă țară decât Marea Britanie. De acum blazonul Majestății Sale se va afla permanent în Royal Chapel Savoy.
După această ceremonie a urmat un dineu oficial, oferit de Ordinul Victorian la Stationers’ Hall din Londra, una dintre cele mai vechi și prestigioase clădiri a ghildelor tradiționale englezești. Sir Gavyn Arthur, al 675-lea Lord Primar al Londrei și Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta au rostit toasturi. Toate evenimentele s-au desfășurat sub aura de solemnitate.
Într-un capitol următor este evocat Regele Simeon al II-lea, la împlinirea a 75 de ani. Cu această ocazie, ASR Principele Radu a rostit un discurs în fața ministrului Apărării Naționale, a rectorului și a Senatului Universității Naționale de Apărare. Majestății Sale Regelui Simeon al II-lea i s-a conferit Medalia „Onoarea Armatei României”. De asemenea, în Sala Senatului Universității Naționale de apărare, Regele omagiat și Regina Margareta, Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României, Arhiducesa Maria Magdalena a Austriei și Baronul de Holzhausen au fost oaspeți ai general-locotenentului profesor universitar Teodor Frunzeti, rector al universității. Capitolul din carte cuprinde o biografie a regelui Bulgariei.
În continuare, capitolul „Competență și simț al datoriei. O perspectivă regională” se referă la aspectele economiei și dezvoltării intrate de optsprezece ani în vederile Summit-ului Eurasiatic „Marmara”, de atunci și până azi, actuale.
„Nunta de safir”, capitol al unei superbități elogiace consemnează omagial împlinirea a 65 de ani de căsătorie a Majestăților Lor Regele Mihai și Regina Ana. Povestea unei vieți împreună a Regelui și Reginei în lungul exil și în continuare, din ziua începerii fragedei și lentei eliberări a României de urmele dictaturii, până azi, este povestea unei iubiri și unei fidelități în fața căreia orice rău pierde forța luptei. „Nunta de safir” este cea care renaște frumusețea și sfințenia acestei iubiri consfințite printr-o căsătorie ferecată cu safirele credinței.
Tradițiile legate de aniversarea zilei de naștere a Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii începute încă din secolul al XVIII-lea și prezentate pentru România pe firul depănat de pe mosorul secolelor până azi sunt povestite în capitolul „Lecție de patriotism, memorie și bun-gust”.
În continuarea expunerilor înmănuncheate de către ASR Principele în cartea „Regalitatea, astăzi”, capitolul „Societatea de geografie din România” este dedicat evenimentului primirii Înaltului Patronaj Regal de către Societatea de Geografie din România, în ziua de 4 iulie 2013, la Palatul Elisabeta, în Sala Regilor. Expozeul ASR Principelui, cu această ocazie, este unul de afirmare a prețuirii față de breasla geografilor și evidențiere a semnificațiilor pe care le au în istorie științele geografiei, din momentul participării personale la întemeierea Societății de Geografie din România a Principelui Carol I, și până azi.
Regina Ana este luminos și afectiv omagiată în carte, la capitolul „Regina Ana la 90 de ani”. Este o filă de carte închinată Majestății Sale Reginei căreia Principele i-a scris biografia într-o valoroasă și splendidă carte, numită „Ana. Portretul Reginei”. „În intimitatea căminului lor, înconjurați de copii și nepoți, Majestățile Lor au sărbătorit în liniște și tihnă cei 90 de ani ai Reginei Ana, împliniți miercuri, 18 septembrie 2013. Dintre toate acele multe lucruri care s-ar putea spune despre Majestatea Sa, suferința și continua încercare la care această femeie a fost supusă de destin ar putea să ocupe primul loc.”. Aici începe firul cuvintelor afectuoase pe care ASR Principele le așază într-o alcătuire omagială pentru Regina României. „De-a lungul anilor, la toate vârstele, Majestatea Sa a dezvăluit aparatului de fotografiat o frumusețe, un farmec, o spontaneitate și o eleganță ieșite din comun. Neobișnuite calități, mai ales în contrast cu temperamentul care le însoțea. Fiindcă Regina noastră nu este o femeie suavă, ci una energică. Ea poate fi abruptă în reacții, tăioasă în replici, iute în gesturi și plină de un aplomb rebel. Agilitatea sa nu este una de balerină, ci una de felină. Ana a României nu răspunde vieții și lumii, ci le provoacă. Gata mereu să se alăture unei demonstrații de stradă, Regina preferă să călărească decât să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversație de salon. Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc și se simte stingherită în rochii lungi, cu diademă pe cap. Uneori, în compania verilor ei regali, Majestatea Sa face glume (în mod privat, nu în public), despre protocol și rigorile ceremonialului.”, aceasta-i o schiță de portret a Reginei creionate călduros de către ASR Principele. „În cartea Un război. Un exil. O viață, Ana a României își făcea cunoscută, surprinzător și franc, părerea că viața nu-i este datoare cu nimic, dar nici ea vieții. Prin aceasta, Regina încerca să spună, în felul ei spontan dar profund, că nu consideră încercările unui exil de o viață ca fiind o nedreptate, dar nici un privilegiu. A fi regină a unei țări interzise cinci decenii este, cert, un destin neobișnuit, însă nu este cel mai la îndemână dar pe care ți-l poate face viața!”, în acest mod și încă în alte cuvinte în continuare, de foarte plastic dar exact contur, o ilustrează pe Regină, Alteța Sa Regală Principele Radu al României.
E un text de iubire și reverență sub raza fermecătoarei oglinzi a privirii Majestății Sale Reginei Ana, urmat de articolul „Albert, Principele Consort”, dedicat Principelui Consort al Marii Britanii și Irlandei de Nord, născut la 26 august 1819 și mort la doar 42 de ani, în data de 14 decembrie 1861.
După aceasta, pe o întindere de multe file se așterne capitolul „Basarabia, jurnal de călătorie”, de Ioan-Luca Vlad. Este jurnalul unei călătorii efectuate de Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare și Principele Radu ai României, în octombrie 2013, în Republica Moldova. A fost o călătorie cu un fond spiritual foarte emotiv, fiind prima pășire pe pământul Moldovei de peste Prut a ASR Principesei, pe când ASR Principele mai vizitase până atunci Basarabia, în calitatea de Reprezentant Special al Guvernului României.
Jurnalul acesta, fascinant, de călătorie, este alcătuit de către avocatul, mediatorul, arbitrul, Consilierul Privat onorific al Familiei Regale a României, Ioan-Luca Vlad. Capitolul include reflecții și evocări care privesc momente considerabile ale istoriei uniforme Casei Regale a României și Basarabiei. În această vizită, în afară de autorul capitolului Altețele Lor Regale au mai fost însoțite de către Generalul de Brigadă (r) Eugen Porojan, Aghiotantul Regal, precum și de Directorul Protocolului Regal Sandra Gătejean-Gheorghe, de o echipă formată din doi șoferi și o responsabilă din Departamentul Ospitalitate. Jurnalul, împărțit pe zile, zugrăvește în deplinătate, cursivitate și limpezime descriptivă, oglinda evenimentelor care le-au avut protagoniste pe Altețele Lor Regale într-o istorică și deopotrivă sentimentală vizită considerată sub semnul actualității externe.
Discursul ASR Principelui Radu al României la Academia de Științe a Republicii Moldova din 8 octombrie 2013, următor jurnalului de călătorie din Basarabia se intitulează „Coroana Română, instituția identității statale și a vocației europene”. Titlul semnifică fondul temei. „Coroana Română”, precizează ASR „este continuatoarea lungului șir de voievozi și domnitori care au îndrumat viața și destinul acestor meleaguri. Casa Regală, care împlinește, peste trei ani, un secol și jumătate de existență, nu a fost niciodată cu adevărat o instituție politică, ci mereu, în toate vremurile, o instituție istorică și o instituție a identității naționale.”. Istoria noastră comună, vorbind despre Republica Moldova și România este parcursă în decursul a 2000 de ani sub auspiciile însemnului regal al Coroanei Române, pe tot șirul formelor de titulaturi regale, de la voievozi și domnitori, la regi.
Aniversările a 92 și 93 de ani ai Majestății Sale Regelui Mihai sunt derulate în imagini din cuvinte luminate de iubire și respect în capitolul următor celui despre Coroana României. De remarcat că în niciuna dintre scrierile sau discursurile Alteței Sale Regale Principelui Radu al României nu se separă Republica Moldova nicio clipă. Cu atât mai puțin în cele închinate Majestății Sale Regelui. Firește, nici capitolul acesta nu face excepții. Cele două aniversări au fost particularizate de evenimentul „Porți Deschise la Palatul Elisabeta”, de mese oferite de către Majestatea Sa unor personalități politice, economice, științifice și culturale ale țării. Victor Ponta, Daciana Sârbu, Dorin Chirtoacă, Oleg Bodrug, Radu Stroe, Emil Constantinescu, Ion Sturza, Călin Popescu Tăriceanu, acad. Ionel Haiduc, Arhiepiscopul Francisco Javier Lozano, nunțiu apostolic și decan al Corpului Diplomatic, Estanislao de Grandes Pascual, ambasadorul Spaniei, Philippe Gustin, ambasadorul Franței, Jiri Sitler, ambasadorul Cehiei, Claudiu Săftoiu se numără printre personalitățile invitate de Majestatea Sa Regele Mihai cu ocazia aniversării din anul 2013, pentru ca în anul 2014, printre personalități să se afle Lech Walesa, Emil Constantinescu, Stanislav Shushkevich, Sali Berisha, Petru Lucinschi, Rexhep Meidani, Viktor Iușcenko, Valdis Zatlers și alții. În acest an Majestatea Sa a oferit un dineu istoric în onoarea a unsprezece foști șefi de stat din Europa Centrală și de Est.
În seara zilei de 20 noiembrie, Majestatea Sa Regele Mihai a conferit Marea Cruce a Ordinului Coroana României lui Lech Walesa. Fostul președinte polonez este primul șef de stat decorat de Rege, după 1947. Decorația se datorează contribuției sale la căderea comunismului în Europa.
Încă un jurnal de călătorie, de această dată în Iordania este semnat de către același Ioan-Luca Vlad și cuprinde însemnări din vizita la Amman a Altețelor Lor Regale Principii Radu și Nicolae ai României, în zilele de 25, 26, 27 noiembrie 2013, ca reprezentanți ai Casei Majestății Sale Regelui Mihai I, alături de reprezentanți ai mediului de afaceri din România. Vizita, așa cum rezultă din jurnalul scris cu rigoare a indus o privire pozitivă asupra domeniului cultural și economic românesc din partea partenerilor de resort din țara vizitată și a deschis calea unor abordări instituționale între România și Iordania. Au avut loc întâlniri tehnice, comerciale, culturale între întreprinzători iordanieni și reprezentanții oamenilor de afaceri români, membri ai delegației și, de asemenea, o primire a ASR Principelui Radu la Majestatea Sa Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, întrevederi ai Principilor români cu primul ministru al Iordaniei, Abdullah Ensour, precum și participarea la dejunul privat oferit de către ASR Principesa Muna Al-Hussein a Iordaniei, mama actualului Suveran.
Următorul articol, „Convenția Arhitecților” se referă la aspecte de la Convenția Internațională a Arhitecților, la care ASR Principele participă pentru a doua oară, după precedenta ediție ROCAD. Textul este aliniat pe probleme de arhitectură mondială și puncte de interferență între ea și arhitectura românească pe parcursul dezvoltării istorice.
Din nou, Trenul Regal face obiect al descrierilor ASR Principelui, de această dată în contextul drumeției cu valoare simbolică pe ruta Sinaia București. ASR face referire la datele care privesc fabricația trenului, aspectarea etc… De asemenea sunt descrise momentele de întâmpinare a trenului în gările de pe traseu, de către mulțimi entuziaste, cât și evenimentele organizate la Castelul Peleș de către Familia Regală a României.
Al doilea discurs la Academia Română, susținut de către ASR Principele Radu al României la 6 octombrie 2014, dedicat centenarului morții Regelui Carol I, conținut în carte, este fundamentat de tema comemorativă a Marelui Rege, iar în următoarele file este cuprins încă un discurs al ASR Principelui la conferința „O lume fără ziduri”, organizată de Institutul de Diplomație Culturală din Berlin, între 7-9 noiembrie 2014, la un sfert de secol după căderea zidului Berlinului. Textul este denumit „Coroana și România modernă”.
Capitolul care urmează se numește „25 de ani de libertate și democrație în România. Reflecții pentru viitor despre instituționalism și bună guvernare”. Este un interviu remarcabil, realizat de către Vlad Badea, la Palatul Elisabeta, în anul 2014, care, într-o spicuire de analize, oricât de alese, reprezintă infinit mai puțin decât ce se deduce prin citirea în integrum a interviului construit pe o largă platformă de idei. Absolut toate problemele de ordine mondială, de actualitate națională și istorie a României, de cultură, economie și politică românească, despre monarhie și regalitate în context istoric și actual ale României…, imaginea luminoasă a Majestății Sale Regelui Mihai, Coroana României, Basarabia, Constituția, Statul, derizoriul în viața instituțională sunt cuprinse în acest interviu realizat pe coordonate ale satisfacerii intenției de dezvoltare a adevărului întemeiat pe dezbateri complexe, cuprinzătoare de teme de interes general al societății românești contemporane.
„Jubileul de argint” al Principesei Moștenitoare este emoționant realcătuit în cuvinte pe cuprinsul cărții „Regalitatea, astăzi”. La 18 ianuarie 2015 Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei române din 2007 a sărbătorit împreună cu societatea românească un sfert de secol de când a pășit pe pământul românesc, pentru prima oară. Cuvintele adresate cu această ocazie Principesei de către ASR Principele sunt foarte emoționale și afective. În această zi Principesa Moștenitoare a organizat o zi a Porților Deschise, la Muzeul Satului. Au fost împreună la eveniment surorile Alteței Sale Regale, Principesele Sofia și Maria. Un număr de șaizeci de invitați din Europa și America au participat, de asemenea. A fost organizată o ceremonie la Sala Regilor de la Palatul Elisabeta, la care s-au conferit decorații regale în numele Majestății Sale Regelui Mihai I al României. Au fost decorați: Frédéric Mitterrand (Franța), maestrul culinar Albert Roux (Marea Britanie), Contesa Susannah Maas Antamoro de Céspedes (Elveția), Școala gimnazială Principesa Margareta din București, doamna Jean Milligan-David (Elveția), avocatul Florin Iacobescu, Patricia Klecanda (SUA), Corina Motts-Roberts (Elveția) și Mugurel Mărgărit-Enescu. După eveniment, ASR Principesa Moștenitoare Margareta, însoțită de ALR Principesele Sofia și Maria au vizitat Televiziunea Română, împreună cu invitați din America și Europa. Au fost prezentați ministrul francez Frédéric Mitterrand, și expertul ONU Danielle Maillefer. Gazda a fost directorul general al Televiziunii, Stelian Tănase.
Seara a continuat cu un concert de gală la Ateneul Român, susținut de Camerata Regală, cu Horia Andreescu la pupitru. Au mai încununat momentele muzicale omagiale Corul Filarmonicii „George Enescu” și violonistul Remus Azoiței. Au fost prezente 800 de personalități din România și din străinătate. A urmat la Palatul CEC un dineu oficial, la care au participat: Victor Ponta, Daciana Sârbu, Călin Popescu-Tăriceanu și Loredana Popescu-Tăriceanu, membri ai Parlamentului; Emil Constantinescu și soția; Dorin Chirtoacă, președinții Academiei Române și Academiei de Științe a Moldovei, cu soțiile; Andrei Chiliman cu soția; Sorin Dumitrescu; Ștefan Câlția; Horia Andreescu și soția; Dan Grigore și dr. Maria Grigore, violonistul Remus Azoiței, Stelian Tănase, președintele Societății Române de Radiodifuziune, directorul general al Agenției Naționale de Presă, președintele Romfilatelia, doamna Rodica Coposu, Ilie Năstase cu soția, primarul comunei Regina Maria din Soroca și soția, Andrei Dimitriu cu soția, președintele CEC Bank și soția, Î.P.S. Mitropolit Onorific Nifon al Târgoviștei și P.S. Episcop Sofronie de la Oradea, Î.P.S. Ioan Robu, ambasadorii Marii Britanii, Germaniei și Italiei. Au mai fost prezente personalități din societatea civilă românească și internațională, jurnaliști… reprezentanți ai companiilor care au calitatea de furnizor al Casei Regale a României, personalități care au primit decorații regale, reprezentanți ai Casei Majestății Sale, reprezentanți și colaboratori ai Fundației „Principesa Moștenitoare Margareta”.
În rezumat, prin paginile cărții „Regalitatea, astăzi” ne asigurăm regăsirea cu istoria și obținem o întrezărire a orizontului societății românești. Călătorim descriptiv prin istoria regalității române, începând de la epoca Marelui Rege Carol I, purtăm sub privirea luminată blazonul Casei Regale, însemnele regalității, amintirea regilor, reginelor principilor și principeselor României precum și imaginea vie a Familiei Regale române actuale, simțim cu porii sufletești atașamentul și loialitatea lor la statalitatea României, cultura, libertatea, suveranitatea și prosperitatea țării.
