Corneliu Porumboiu: „Când mă gândesc la filmele mele, tot timpul am senzația că sunt ca într-o casă în care mai deschid câte o ușă”

În așteptarea unei comori regizorale

Undeva în România, 2014. L-am întâlnit pentru prima dată într-o după-amiază însorită și tomnatică de sâmbătă, 27 septembrie, ora 18, la Teatrul „Luceafărul”, unde îl aștepta, cu nerăbdare, o sală plină cu liceeni. Dacă sunteți curioși în privința compoziției acestei zile, vă pot aduce la cunoștință faptul că prilejul de a-l cunoaște pe omul Corneliu Porumboiu a fost dat de apariția numărului 13 al revistei „Alecart”.

Dialogul pe care ni-l aducea seara era deja început de entuziasmul pe care îl degajă vocea actorului Victor Vasuță, invitat și el la această lansare aleasă. Încercarea de a suprinde din atmosfera momentului, cu reportofonul de-abia încărcat, a dispărut o dată cu lăsarea întunericului în sală. Semn că întâlnirea cu literele unei noi povești a timpului se afla, de fapt, sub semnul magiei cunoașterii și întâlnirii oamenilor dincolo de cortinele de catifea, dincolo de personaje, dar în același timp cu o conștiință vie a întâmplărilor din culise, a întruchipării, asimilării unei noi vieți și a transmiterii de mesaje umane din ipostaza de personaj-artist.

Am început să scriu în carnețelul meu verde, luându-mi notițe cu un entuziasm care, după ce a parcurs calea transferului, a deschis idei și conexiuni în mine, în degete. În degetele pixului meu care a reținut energic esențe și cuvinte, esențe din cuvinte… Preocupat de un gen de căutare în construirea substanței filmului, mărturisește că nu are un tip de raportare la public, în general. Pentru scenaristul român, Corneliu Porumboiu, cadrele lungi (inclusiv cele din Când se lasă seara peste București sau Metabolism) nu sunt neapărat dificultăți de regie, ci mai ales un fel de focalizare a atenției spectatorului, nuanțat și de jocurile stilistice inserate în economia filmului. „Orice film este o materie vie. Materialul capătă formă la masa de montaj, oricât de precis ai fi!”

Continuă să vorbească despre maniera în care privește această cultură vizuală, aducându-ne pe noi, cinefilii, mai aproape de semnificația personală pe care o acordă pasiunii sale: „Pentru mine, cinema-ul este un limbaj în sine. Întotdeauna îmi place cel mai mult ultimul meu film. Poate și pentru că atunci când mă gândesc la filmele mele, tot timpul am senzația că sunt ca într-o casă în care mai deschid câte o ușă. Cu toate acestea, nu am programat apariția niciunui film.”

Despre trecerea aceasta rapidă, de la ecran la ecran, mai mici, mai multe, din ce în ce mai digitalizate, și despre cum e benefic să converseze imaginile peliculei cu publicul, cu sau fără semnul compromisului noilor tehnologii: „Eu cred că, dacă ai ceva de spus, poți să faci cinema și cu o cameră de filmat normală. Cinemaul îți oferă un fel de a privi lucrurile, în așa fel încât să ne dăm seama, ca oameni, de faptul că, până la urmă, cu toții avem temele noastre de gândire, propriile obsesii la care mintea lucrează neîncetat. Cred că felul în care privești lumea contează foarte mult.”

Atrage, totodată, subtil atenția asupra existenței, în străinătate, a unor culturi mai familiarizate cu cinematograful. Despre criteriul pe care îl are în vedere atunci când își alege actorii care vor îmbrăca povestea unei distribuții, regizorul mi-a spus că preferă să lucreze atât cu actori profesioniști, cât și cu actori care de-abia debutează. Lăsând loc, pe chipul său, unui zâmbet odihnit care nu doar că l-a înseninat, ci a colorat lumina din sala de spectacol a Teatrului „Luceafărul” din Iași, Corneliu Porumboiu a adăugat, binedispunând audiența, că „Cel mai ușor lucrez cu actorii pe care eu îi aleg la casting.”

De asemenea, mi-a împărtășit trăsături cheie din personalitatea sa, din resortul care definește genul de actor pe care și-l dorește în filmele sale, accentuând încercarea sa de a lucra cu actori care îl inspiră și care sunt în stare să personalizeze textul: „Un actor, ca personaj, trebuie să aibă și fragilitate și forță și să-și asume viziunea lui artistică. Să aibă acest curaj. Nu cred în actori care pot juca orice.”

După documentarul sportiv, cu semnificații neconvenționale, Al doilea joc, a cărui premieră a avut loc în România, la începutul lunii aprilie a anului în curs, proiectele sale regizorale vizează realizarea unui documentar ficționalizat care are în prim-plan doi oameni în căutarea unei comori. Așadar, cinefilii așteaptă Comoara…

Info biografic despre Corneliu Porumboiu: Născut în 1975 în Vaslui, el a studiat mai întâi management, apoi a trecut la Regie Film (Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, București), absolvind facultatea în 2003. După o serie de filme de scurt și mediu metraj foarte bine primite la festivalurile din țară și străinătate (Pe aripile vinului, Călătorie la oraș, Visul lui Liviu), a debutat în lungmetraj cu A fost sau n-a fost? (2006). Filmul, realizat din fonduri independente, a avut premiera mondială la Cannes, de unde s-a întors cu „Caméra d’Or” (cel mai important premiu pentru un debutant) și cu premiul de distribuție „Label Europa Cinémas”, începând astfel o frumoasă carieră internațională. Al doilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, Polițist, adjectiv, a fost selecționat și el la Cannes, în secțiunea „Un Certain Regard”.

Sursă foto: timpolis.ro / cinemarx.ro / PORUMBOIU-GETTY-PASCAL-LESEGRETAIN

Sursă biografie: cinemagia.ro