Domnilor studenți,
Nu cheltuiți din energia dumneavoastră – energie limitată ca a oricărei ființe vii – nicio fărâmă pentru alte scopuri decât acel destinat în mod natural studentului, adică formarea zonei personalității bogate. Din lunga mea experiență, constat că niciun fel de amestec a tinerilor în activități din afară, nu dă putința să se formeze personalități, oameni reprezentativi ai neamului nostru, prin care numai neamul poate trăi.
Lăsați generația de astăzi să-și îndeplinească rolul cum înțelege ea și cum a fost pregătită să și-l îndeplinească; amestecul dv. de altfel nu poate avea niciuna dintre urmările pe care le doriți. De vreți o primenire cu adevărat în mersul treburilor din societatea noastră, pregătiți generația dv. pentru așa ceva. Pe cei de azi nu-i puteți schimba, pe dumneavoastră însă vă puteți. Criticile pe care le aduceți celor din vremea noastră, le-au adus și cei de azi înaintașilor lor și dacă nu vă îndrumați cum trebuie acum, peste douăzeci de ani vi se vor aduce de cei care vin, dumneavoastră. (…)
Păstrați „societatea” în conturul ei de azi, dar da-ti-i altă menire, o menire de formare mutuală a membrilor între ei, părăsind planurile formidabile, irealizabile pentru d-voastră, de-a face fericirea actuală a „poporului”. Cercetări de probleme, conferințe dese, citiri comune, referate, discuții în contradictoriu, abonări la reviste, schimb de cărți, sport, excursii, călătorii, ajutor între d-voastră – nu-i de-ajuns? Dacă printr-o asemenea activitate, continuați să aplicați între d-voastră perceptele atâtor ramuri de studiu din care vă adăpați la Universitate, și reușiți după un număr de ani să vă ridicați la concepții mai înalte de cultură și morală decât s-au ridicat generațiile de până la dv., ați făcut tocmai ceea ce socotiți că trebuie de făcut prin amestecul în activitatea socială mare: primenirea societății românești. Și toată nădejdea celor care cugetă e asta: că-și va înțelege odată tinerimea adevăratul ei drum.
