Cuvintele-cheie ale orașului București au fost, timp de șapte zile consecutive: sănătate auditivă, acustică, poluare sonoră, înregistrare, difuzare, scriere sonoră, imagine. Pentru prima oară, intervalului calendaristic 14-20 martie i s-a dat un nume: Săptămâna Sunetului. Temele și principiile care i-au definit concertele, conferințele, filmele, audițiile, expozițiile și atelierele fac referire la: sănătate, mediul sonor, tehnici de înregistrare și de difuzare a sunetului, relația dintre imagine și sunet, precum și la expresiile muzicale și sonore. Motivația organizării unui astfel de fenomen, aflat la prima ediție, este conștientizarea importanței sunetului ca element fundamental al echilibrului, în relația cu ceilalți și cu universul, în dimensiunile sale sociale, de mediu, medicale, economice, industriale și culturale.
Echipa organizatori:
- Speranța Rădulescu, etnomuzicolog. Nașa Săptămânii Sunetului, ediția 2016 (România)
- Jumătatea plină: Octav Avramescu & Anamaria Pravicencu
- Comunicare: Monica Jitariuc și Cristiana Tăutu
- Site: Marius Weber
- Voce spot radio: Mihaela Dedeoglu
- Ilustrație: Mircea Pop
- Design afiș: Alice Stoicescu
http://saptamanasunetului.ro/: „Urechea nu are pleoape, oamenii ascultă în mod constant într-un univers care utilizează din ce în ce mai mult sonorizarea și audiovizualul, și ascultă la niveluri sonore din ce în ce mai înalte, frecvent și în mod continuu.”
Întrucât cel mai puternic sunet este vocea umană, i-am invitat la dialog pe Vlad Mihnea Stancu – coordonator al echipei de voluntari Săptămâna Sunetului și pe Alexandra Stanciu – președinta Asociației Even’thor, doi tineri implicați în organizarea acestui eveniment și în activități culturale, în general, din ipostaza de voluntari activi, entuziaști, serioși, responsabili, sociabili. Ambii au avut disponibilitatea și generozitatea de a împărtăși cu cititorii Ceașca de Cultură: semnificația voluntariatului, rostul sunetului în existența umană, felul în care au perceput, simțit și interiorizat experiența de a fi voluntar al Săptămânii sunetului, profilul voluntarilor pe care i-au îndrumat și o multitudine de alte informații interesante, ce merită a fi cunoscute.
Ștefania Argeanu: Care este povestea care stă la baza întâlnirii tale cu evenimentul „Săptămâna Sunetului”? Care este contextul ce te-a adus în ipostaza coordonatorului de voluntari?
Alexandra Stanciu: Am descoperit întâmplător pe Facebook anunțul în care se căutau voluntari pentru acest eveniment, care intra în aria mea de interes și în cea a asociației a cărei președintă sunt, respectiv Even’thor. Am trimis un e-mail la adresa din anunț și am fost contactată telefonic de doamna Anamaria Pravicencu, organizatoarea evenimentului. După o plăcută discuție telefonică, am stabilit că voluntarii Even’thor vor ajuta la acest eveniment și îi voi coordona alături de Vlad, inclusiv pe cei care s-au înscris extern.
Vlad Mihnea Stancu: Am văzut un anunț pentru voluntari la acest eveniment și m-am înscris. Ana și Octav, organizatorii, au zis că au nevoie de cineva să coordoneze voluntarii, și să stabilească un pod între ei și cei care sunt efectiv în locurile unde se desfășoară activitățile evenimentului. Am acceptat, sperând să fac o treabă bună. M-am bucurat când am auzit că există discuții cu Even’thor, ba chiar am sperat să se materializeze, pentru că știam cine sunt și avusesem relații de lucru cu câțiva oameni de la ei la Metalhead Meeting Open Air 2015 (n.r. Festival de muzică rock). Eu am votat da. Și s-a întâmplat.
Celor care încă nu au avut șansa de a coordona o echipă de voluntari, ce le împărtășești din experiența ta? Ce a presupus fișa postului?
Alexandra: În această situație munca mi-a fost mult ușurată de Vlad, care s-a ocupat de coordonarea pe teren, eu ocupându-mă doar de “munca de birou”, ca de exemplu: selecția voluntarilor și stabilirea programului acestora.
Vlad: Să nu se sperie de responsabilitate, dacă o acceptă. Asta a fost prima mea frică: dacă nu fac ce trebuie. Al doilea lucru este să fii informat, atât de la cei care vor ceva de la tine, cât și în partea cealaltă, la voluntari. Cu cât ai o idee, o informație în plus despre oamenii cu care lucrezi, cu atât mai bine, pentru că, de multe ori, va fi treaba ta să traduci ce vrea organizatorul de la acel om. Un ajutor imens, în acest caz, l-a reprezentat implicarea unei organizații bine stabilite de voluntari, ceea ce a dus la realizarea programului și repartizarea îndatoririlor fără probleme. Responsabilitățile mele directe au fost să mă asigur că mă aflu unde este un voluntar, la fiecare început sau final de tură, cu un sendviș, o apă, o strângere de mână și o informație. Am avut de mers mult între locații, a trebuit să îi informez ce au de făcut acolo. Mereu gata să rezolv situații neprevăzute, necazuri, care, Slavă Domnului au fost ori minime, ori absente cu totul în acest sector.
Ai mai fost în această situație și cu alte ocazii?
Alexandra: Da, de nenumărate ori, la evenimente mai mici sau mai mari. Vlad: Nu, a fost prima dată când am avut de supravegheat un număr așa mare de oameni în 4 sau 5 locații. Eram pregătit sufletește de orice situație neprevăzută ar putea să apară.
Din ce zonă de activitate vii?
Alexandra: Sociologie, organizare de evenimente și puțin PR. Vlad: Inițial medicină dentară, după aceea am lucrat cu niște băieți la niște festivaluri și târguri cu un stand de muzică, toate acestea sunt activități cu oameni, centrate în jurul oamenilor.
„Cine sunt? Un om care care apreciază munca, efortul, inima, pasiunea, și nu un rezultat steril, care încearcă să reușească fără să devină o mașină dezinteresată de lume și oamenii din jur, doar pentru a ajunge la linia de final. “
Care sunt bornele esențiale ale C.V.-ului tău, până în prezent?
Alexandra: Sunt în ultimul an la masterul de Sociologia Consumului și Marketing, din cadrul Universității din București, și președinta Asociației Even’thor, al cărui scop este acela de a forma profesional tineri pasionați de domeniul organizării de evenimente.
Vlad: În afară de primul loc de muncă nu consider nimic, încă, ca fiind atât de reprezentativ încât să zic că e un punct de interes major. Viitorul e în față.
Ce ai învățat despre tine, din rolul pe care ți l-ai însușit de curând?
Alexandra: Nu pot spune că am învățat ceva anume, însă mi s-a mai dovedit încă o dată că pot face față provocărilor apărute în cadrul unui eveniment. Vlad: Am învățat că uneori trebuie să te aștepți ca lucrurile să meargă și bine, deși e bine să fii pregătit pentru cele rele. Însă, este esențial să te relaxezi când lucrurile merg pe făgașul cel bun.
Ce semnificație are ideea de voluntariat pentru tine?
Alexandra: Pot spune că voluntariatul este baza formării mele. Fac voluntariat de la 16 ani, adică de 7 ani, iar persoana care sunt astăzi se datorează în mare parte voluntariatului. În cadrul activităților de voluntariat mi-am făcut cei mai buni prieteni, mi-am dezvoltat abilitățile, iar alegerea profesiei pe care doresc s-o urmez în viitor, a fost influențată de domeniul în care fac voluntariat. Voluntariatul are un rol major în viața mea, astfel am ales să-mi scriu și teza de licență despre voluntariat.
Vlad: Cred că, în perioada asta, e un mod extrem de bun de a-ți lărgi orizontul și de a-ți face niște relații bine închegate pe plan personal / profesional și, cel mai important, de a vedea cum e percepută munca și meritocrația. Este o școală a vieții, care îți va clădi și experiența, și caracterul, și relații interumane, dezvoltate pe principiul sănătos al prieteniei.
Portretizează, te rog, profilul voluntarilor pe care i-ai îndrumat, supervizat.
Alexandra: Majoritatea sunt liceeni sau studenți, dornici să facă și altceva în afară de liceu/ facultate. Au trebuit să ofere informații publicului despre eveniment, să asigure accesul la proiecțiile de film sau să îndrume publicul la concerte.
Vlad: În total, Săptămâna sunetului s-a desfășurat în 4 locații. Marea majoritate a voluntarilor au fost studenți. Am avut și studenți la muzică, o potrivire ideală pentru evenimentele de la Conservator, politehniști, umaniști, toți fiind interesați de fenomenul sunetului, lucru care a fost cel mai important. Întotdeauna când te poți identifica cu ceva, tot ce ai de făcut se face mai bine.
Prezintă atmosfera unei activități din programul Săptămânii Sunetului care constituie un punct de referință.
Alexandra: Mi-a făcut deosebită plăcere să asist la discuția cu domnul Horea Murgu, inginer de sunet și să aflu mai multe despre sunetul filmelor din era comunistă. Atmosfera a fost una destinsă și am rămas atât eu, cât și restul voluntarilor, cu o serie de informații interesante.
Vlad: Poate ar trebui să vorbesc aici de excelentul concert de la Conservator sau despre audiția de muzică quadro fonică de la ArCub, dar eu o să mă refer la alte două evenimente: atelierele de sunet pentru copii de la Arcub, cu Sillyconductor și turul studioului de teatru radiofonic cu Vasile Manta. Copiii au fost captivați întru totul, fiecare a luat, pe rând, toate lucrurile făcătoare de zgomot, au făcut simfonii împreună. Al doilea eveniment preferat este vizita la studioul de teatru radiofonic, unde am văzut un OM, maestrul Vasile Manta, cum se bucură să vorbească și să se deschidă unei mâini de curioși…
„Voluntariatul ar trebui încercat de fiecare dintre noi, măcar o dată în viață, indiferent de domeniu. Este o experiență diferită, care îți aduce satisfacții nenumărate.”
Care sunt beneficiile voluntariatului în sfera activităților culturale?
Alexandra: Poți participa la o mulțime de evenimente prin care să îți îmbogățești cultura generală și să cunoști oameni interesanți. Voluntariatul ar trebui încercat de fiecare dintre noi, măcar o dată în viață. Este o experiență diferită, care îți aduce satisfacții nenumărate.
Vlad: Tinerețea! Nu poți să promovezi cultura tinerilor fără să ai tineri. Beneficiul voluntariatului este expunerea.
Ce rost, ce menire are sunetul, astăzi, pentru existența umană?
Alexandra: Aș spune că în societatea actuală sunetul are, din ce în ce mai mult, scopul de entertainment și de liant între oameni, întrucât forma expresivă a sunetului, respectiv muzica, unește.
Vlad: Cred că același pe care l-a avut dintotdeauna: e fundalul sonor al vieții, în toate formele sale, mai melodice sau mai puțin melodice. Tot ce ne înconjoară are sunetul său.
Autor: Ștefania Argeanu
