Astăzi îl sărbătorim pe marele vagabond.
Prima dată l-am văzut la începutul anilor ’80, la Cinematograful Tineretului din Suceava (acum dărâmat, pe locul lui stând mândră filiala BCR locală). Obișnuit cu filmele „băiețești” cu indieni și cowboy, prima oară am fost foarte intrigat de acest băiețaș cam săltăreț. Dar am insistat. A doua zi, am făcut rost de încă un bilet gratis la „Vagabondul”, mulțumită lui Dan, zis „Gălățeanul”.
Și uite așa m-am pomenit singur, într-o sală mirosind a stofă veche, în compania îngerului vagabond, la matineu.
Nu l-am mai văzut niciodată de atunci. Parcă nu am vrut să distrug farmecul acelor clipe. Vraja care l-a cuprins pe un băiețaș de câțiva ani, care a lăsat la o parte pistolarii și cavalerii Jedi și a ales să petreacă câteva zeci de minute din viața lui în compania unui vagabond.
Un frumos vagabond.