Vă mărturisesc că simt recunoștință deplină pentru șansa pe care o am de a vă invita la un dialog generos, adresat sufletului, menit să aprofundeze recenta apariție a CD-ului intitulat „Piano Promenade”. Vă promit o incursiune într-o plimbare sonoră inedită: pe clapele pianului, în compania fabuloasei pianiste Ioana Maria Lupașcu. În aceste zile, când inima scrie dor pe cerul primăverii cu o nemaiîntâlnită cerneală, ce păstrează în a sa consistență irizații aparte ce vorbesc despre întoarcerea la „împreună”, la a observa, a reflecta, a medita, a ajuta, a dărui, a simți, a iubi, a prețui, am adresat întrebări primăverii, iar ea a răspuns cum doar ea știe, simte, compune, colorează infinitul în verdele-i crud, de smarald, apropiindu-ne: stări, senzații, emoții, gânduri ce implică conștientizare, luptă cu neputințele omenești, regăsire și conectare prin rugă, dar și mirosul pomilor în floare, mirosul naturii ce renaște, nectarul înmiresmat al toporașilor, ghioceilor, caprifoiului, freziilor, amintindu-ne că, de fapt, „fiecare zi este o cucerire, precum în viața lui Beethoven…”

„Avem atâta nevoie, azi, de înțelegere, de îmbrățișare, să ne iertăm unii pe alții… Avem atâta nevoie să încetăm ura, dezbinarea și arătatul cu degetul acuzator la celălalt. Să privim toți același cer, cu speranță și dragoste, unii pentru alții. Toți suferim. Să ne fim umăr unii altora.“

„…Fiecare zi este o cucerire, precum în viața lui Beethoven, când el lupta cu nostalgia și dorea ca bucuria să se instaleze victorioasă în inima și sufletul lui, așa și noi, azi…”

„Experiența auditivă a fiecăruia este personală… Frumusețea muzicii este, printre altele, libertatea personală…”

„Libertatea personală, care, iată, acum dispare, mi se pare fundamentală, chiar și în privința experienței de a asculta un CD și de a ne lăsa emoționați de ceva anume…”

„Rachmaninov are o densitate și un parfum armonic special, aparte, un abur slav pasional; este Dostoievski al muzicii.”

Ioana Maria Lupașcu, pianistă concertistă, solistă a Filarmonicii „Paul Constantinescu“, Ploiești.

Ștefania Argeanu: Cum i se dezvăluiesc primăverile vieții Ioanei Maria Lupașcu?

Ioana Maria Lupașcu: Fiecare an are provocările, surprizele și încercările sale… Recunosc că 2020 a venit cu ceva ce n-am mai cunoscut, cu ceva la care eu, personal, nu știu cum să mă raportez ca punct de referință față de ceva din trecut. Iau fiecare zi așa cum vine și încerc să-mi țin mintea cât mai trează și cât mai calmă, ca să pot raționa și să găsesc soluția cea mai bună.

Care sunt sunetele, culorile, miresmele și gusturile care te îmbie primăvara?

Oh, în mod normal, mirosul pomilor în floare, mirosul naturii ce renaște, florile… Dar iată că acum stăm în case și doar privim natura și, în scurtele momente când ieșim, parcă frumusețea ei ar face parte dintr-un alt film. Natura se bucură; celelalte ființe ale lui Dumnezeu își văd netulburate de ciclul vieții lor, dar noi suntem consemnați în case. Se vede că L-am supărat tare mult…

Ce simte pianul primăvara? Este primăvara un personaj auxiliar al universului artistic? În ce sens?

Primăvara este adjuvantă în orice. Este renașterea naturii, verdele, culorile, totul… Dar această primăvară este specială; ne obligă să fim altfel, creativi, de acasă. Inventăm, iată, concerte online, povești muzicale online, ca să rămânem în contact unii cu alții. Imaginează-ți cum ar fi acest stat acasă fără muzică, fără filme, fără cărți. Îți recunosc că am avut zile în care nu am avut calmul de a mă așeza la pian și de a studia. Dar fiecare zi este o cucerire, precum în viața lui Beethoven, când lupta cu nostalgia și dorea ca bucuria să se instaleze victorioasă în inima și sufletul lui; așa și noi, azi…

Ce semnificații trezește în sufletul tău anotimpul începuturilor, al renașterii stărilor de spirit pozitive, optimiste, pigmentate de prezența parfumului floral care te însoțește blând pe străzile orașului tău, conducându-te, într-un sens olfactiv vioi, până ajungi acasă?

Întrebările tale au fost scrise cu mult timp în urmă, dar eu nu am găsit imediat starea în care să pot răspunde, pentru că oricât am încerca să fim calmi, o asemenea situație ne tulbură pe toți. Eu iubesc primăvara și o iubesc atât ca anotimp de sine stătător, cât și ca anunțător al verii. Faptul că soarele ne va lumina zilele mai lungi, că ne vom încălzi, că ne vom bronza, vom înota, îmi aduce, pur și simplu, fericire. Acum, în acest an, în mod special, nu știm.

… Iar nectarul înmiresmat al toporașilor, ghioceilor, caprifoiului și freziilor continuă să persiste. Este un privilegiu să asculți, să participi, să admiri ceea ce se întâmplă cu întreg universul, primăvara, și cu sufletele, cu viețuitoarele, cu atmosfera din lăcașul lor lăuntric. Ce reprezintă primăvara magică, cifrată cu codul său „2020″, pentru tine, în plan profesional?

Aveam multe planuri, care au căzut toate, așa că reformulăm, ne schimbăm pe parcurs și învățăm să facem altceva, mult mai mult online. Este interesant, desigur, un alt tip de abordare cu care toți artiștii trebuie să se familiarizeze astăzi. Cum sălile de concert sunt închise, rămân casele noastre. Acum nu știm unde vor duce toate acestea. Azi, pare că arta nu are loc, dar, desigur, locul artei este important, pentru că, mai ales în izolare, omul trebuie să își hrănească sufletul, iar arta mângâie și ajută. Eu nu mai ascult televizorul; pare să aibă ca singur scop instaurarea fricii. Ca mine, vor face toți cei care doresc să își păstreze sănătatea minții, iar apoi ne vom îndrepta spre concerte online, cărți și astfel de activități care ajută, în loc să blocheze. Panica, frica blochează. Muzica tămăduiește.

Te rog să ne povestești despre miraculozitatea sonoră pe care o întruchipează Piano Promenade, proiect de suflet ce îți poartă semnătura și generozitatea pianistică?

Acest nou CD a avut o perioadă lungă de așteptare. Primele piese au fost înregistrate în 2008, la Filarmonica Sibiu. Am susținut, atunci, un turneu cu acest recital în multe orașe din România și Italia, iar unul dintre aceste recitaluri l-am înregistrat. Cu siguranță, sufletul meu a ales piese rusești și ca tribut spre maestrul meu rus, Lazar Berman, dar și pentru că sunt piese de mare profunzime și fac parte din marele repertoriu pianistic. Celelalte două piese au fost înregistrate în 2016, în Germania, la Moonlight Studio. Numele „Promenade” este dat, firește, de piesa Promenade, care se repetă în cadrul „Tablourilor dintr-o expoziție”*, de Mussorgsky, întruchipând plimbarea printre tablouri. Aici este vorba de plimbarea sonoră.

*Tablouri dintr-o expoziție este o suită de zece piese (plus una recurentă, Promenada), compusă pentru pian de compozitorul rus Modest Mussorgsky în 1874. Suita este cea mai faimoasă lucrare de pian a lui Mussorgsky, devenind o piesă de rezistență pentru virtuozii pianului. A devenit, de asemenea, cunoscută prin diverse orchestrații și aranjamente realizate de alți muzicieni și compozitori, aranjamentul lui Maurice Ravel fiind cel mai des înregistrat și cel mai reprezentativ în concert.

Care este acel numitor comun benefic care a favorizat întâlnirea a 4 compozitori clasici – Serghei RACHMANINOV, Modest MUSSORGSKY, Piotr Ilici CEAIKOVSKY, Johann Sebastian BACH – cu binecunoscutul și contemporanul Guy Bacos (profesionist cu care, de altfel, ai mai colaborat) în „spațiul de desfășurare” al aceluiași CD?

Trăirile mele și emoția adusă de fiecare piesă. Cine cumpără CD-ul va găsi povestea mea personală cu fiecare piesă în interiorul bookletului.

Dacă ar fi să parcurgem împreună, pe îndelete, fiecare notație ce însoțește/întregește lista pieselor pe care le-ai inclus pe CD-ul tău, Ioana, de la: Serghei RACHMANINOV – Musical Moments – op. 16: No. 3 in B Minor – Andante cantabile, până la Guy BACOS – Fantasy on Lie Ciocârlie Theme, care este povestea fiecăreia dintre ele; mă refer, desigur, la povestea din spatele poveștii, la acele informații mai puțin accesibile publicului, din diverse motive. Vorbește-ne, te rog, despre specificitatea și unicitatea fiecărei lucrări componistice.

Rachmaninov are o densitate și un parfum armonic special, aparte, un abur slav pasional; este Dostoievski al muzicii. Cei care vor cumpăra CD-ul vor afla mai multe și din experiența mea personală cu aceste piese. Tablourile lui Mussorgsky sunt, desigur, o piesă de mare valoare în repertoriul muzical universal. Miniatura lui Ceaikovsky reprezintă bucuria lunii decembrie. Bucuria cadourilor, bucuria Nașterii Domnului, întâlnirea cu prietenii, frumusețea acestor momente surprinse de aparenta simplitate a muzicii lui Ceaikovski. Poate o piesă mai accesibilă tuturor este Preludiul de Bach-Siloti și, deși Siloti a fost rus și intră în linia muzicii ruse preponderentă pe CD, el a fost și elevul lui Liszt, iar aici se apropie de alte proiecte ale mele, care îl au în prim-plan pe Franz Liszt. În ceea ce privește “Ciocârlia” lui Guy Bacos, această piesă este foarte iubită de mine și este extrem de des cântată în recitaluri sau, ca bis, în diferite concerte.

Îți propun să ne mărturisești ce consideri tu a fi esențial, reprezentativ, însă puțin cunoscut despre opera fiecărui compozitor pe care l-ai asimilat, pregătit și integrat în povestea „Piano Promenade”, astfel încât să apropiem timpurile muzicii și să ne împrietenim cu personalitățile care constituie subiectul celui mai recent proiect de anvergură făurit de tine.

Cred că aici experiența auditivă a fiecăruia este personală și că fiecare dintre aceste piese poate trezi în fiecare dintre noi gânduri, trăiri și emoții, conform experiențelor personale. Eu am toate aceste piese în suflet; nu știu dacă există ceva esențial… Ce este esențial pentru mine nu este esențial pentru altcineva, iar fiecăruia îi tresare sufletul diferit, deci poate e mai bine să nu condiționez pe nimeni cu părerea mea. Frumusețea muzicii este, printre altele, libertatea personală. Sunt sigură că nu întâmplător am răspuns târziu la interviul tău. Între timp, am mai învățat ceva: libertatea personală, care, iată, acum dispare, mi se pare fundamentală. Chiar și în privința experienței de a asculta un CD și de a ne lăsa emoționați de ceva anume…

În cele ce urmează, viziuni despre primăvară și universul ei, de la Khalil Gibran până la Rainer Maria Rilke. Te rog să ne împărtășești viziunea ta despre o altfel de primăvară: despre pianistica primăvară, pornind de la: „Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor.” (Khalil Gibran)

Tare frumos! Și iarăși spun că, stând în casă, văd lucrurile altfel. Mi-a smuls un surâs amar acest citat. Cât de fragile sunt punctele noastre de reper când sunt lumești, dar avem atâta nevoie de frumusețe, chiar așa, fragilă și trecătoare cum este ea!

„Existăm nu pentru a pălăvrăgi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Și uneori e de ajuns duioșia unui cer de primăvară ca să ne reamintească acest lucru.” (Octavian Paler)

Interesant ales acest citat. Vezi tu, noi căutăm justificări, de multe ori, pentru ceea ce nu poate fi justificat. Și asta poate fi arma împotriva noastră. Avem atâta nevoie, azi, de înțelegere, de îmbrățișare, să ne iertăm unii pe alții și să ne înțelegem. Avem atâta nevoie să încetăm ura, dezbinarea, arătatul cu degetul acuzator spre celălalt. Tot poporul român s-a lăsat dezbinat de vreo șase ani încoace. Din ce în ce mai dezbinat. Să privim toți același cer, cu speranță și dragoste, unii pentru alții. Toți suferim. Să ne fim unii altora umăr.

„Totul înflorește fără nicio opreliște; dacă în locul culorilor ar fi voci, o incredibilă vânzoleală s-ar naște în inima nopții.” (Rainer Maria Rilke)

Dar astăzi, noaptea tace… Totul înflorește, fără nicio opreliște, și noi L-am supărat pe Dumnezeu; nu mai avem voie acolo unde natura are și acolo unde restul ființelor are. Să ne smerim, să oprim gălăgia gândurilor noastre, să ne întoarcem la bunătate, la dragoste și la înțelegere.

„Știința nu s-a putut lăuda niciodată cu inventarea unui tranchilizant atât de puternic precum o zi însorită de primăvară.” (W. Earl Hall)

Și nici nu va putea. Știi cine a inventat ziua însorită de primăvară, care este absolut perfectă, de o perfecțiune aproape divină? Cel care e Atotfăcător, Atotștiutor. Dumnezeu este și Atotștiință. El a inventat aceasta. Știința este doar creația, nu Creatorul. Creația nu poate inventa nimic; Creatorul dă.

„Primăvara trece și fiecare își amintește de propria inocență. Vara trece și fiecare își amintește de propria exuberanță. Toamna trece și fiecare își amintește de propria adorare. Iarna trece și fiecare își amintește de propria perseverență” (Yoko Ono).

La mine e altfel și o să râzi, căci sunt precum un copil. Primăvara aduce o bucurie enormă, întrucât se apropie vara, soarele și căldura. Eu mă îmbrac mereu mai subțire, mai repede decât trebuie și, de aceea, adesea răcesc, pentru că nu mai am răbdare să întâmpin căldura verii. Apoi vine vara, fericirea deplină! Numai șopârlele, care stau toată ziua în soare, pot fi mai fericite decât mine vara. Vara mea ideală este o cură intensă de vitamina D, stând de dimineața până în noapte la soare și înotând din când în când. Desigur, acum nu se poate, dar dacă într-o zi se va putea… Pot să mor apoi, căci am cunoscut fericirea pe acest pământ. Toamna este tristă, chiar dacă este caldă și minunată, iar trecerea verii, încă din luna august, îmi aduce nostalgie. Este o adevărată durere trecerea verii, iar iarna fericirea căldurii pare atât de departe, încât aproape nu te poți consola gândind cât de departe este vara. Dar iată că ea vine iar!

„Vine primăvara?”, a întrebat. „Ce este primăvara?…. Este soarele strălucind peste ploaie și ploaia căzând peste razele soarelui.” (Frances Hodgson Burnett) Când simți că vine primăvara?

Când se simte acel miros în aer de căldură, de flori, de iarbă, când văd copacii în floare, când nu mai e nevoie de geacă, și aici, de obicei, e momentul când răcesc, pentru că adesea mă bucur prea repede și renunț la geacă înainte de a trebui. M-am obișnuit cu asta; trebuie să acceptăm fiecare copil din noi și să-i permitem, cu toleranță, să se manifeste. Trebuie să avem îngăduință față de propriile neputințe și, astfel, să fim toleranți și față de neputințele celorlalți.

„Ziua în care Dumnezeu a creat speranța a fost probabil și cea în care a zămislit primăvara”. (Bern Williams) Dumnezeu, primăvara, speranța: ce corelații există între cele trei entități?

Speranța moare ultima, aș spune râzând. Sau aș spune ce spune părintele Argatu, înainte de a începe fiecare slujbă a sa, și anume: „Când vă rugați pentru ceva la Dumnezeu, nădăjduiți că ați și primit.”

„Mi-am vârât capul pe fereastră în această dimineață și primăvara m-a sărutat drept în față.“ (Langston Hughes) Îți aduci aminte de o astfel de zi de primăvară?

Oh, nenumărate!… Aceasta este însăși esența sau definiția primăverii sau ar putea fi.

„Într-o primăvară am numărat 136 de stări diferite ale vremii pe parcursul a 24 de ore.” (Mark Twain)

În orice primăvară, totul este posibil, orice minunăție, și mie mi se pare că primăvara, pe lângă că este minunată în sine, cuprinde, în însăși inima sa, garanția verii, care este precum inima care bate în fiecare corp, pulsul vieții.

„Un optimist este personificarea umană a primăverii.” (Susan J. Bissonette)

O, da! Un optimist, un entuziast, o persoană pe care o poți asocia cu șampania, cu florile proaspete, cu dulceața dimineților.

„Primăvara s-a întors. Pământul este precum un copil care știe poezii.” (Rainer Maria Rilke)

…Și recită în fiecare zi, cu inocență, un copil pe care nu te poți supăra, pentru că îl iubești cu toată ființa ta!

Dialogul cu pianista Ioana Maria Lupașcu a fost pregătit de Ștefania Argeanu, pentru Ceașca de Cultură. martie 2020

Sursa text: Ștefania Argeanu

Autor: Ștefania Argeanu

Sursa foto: din arhiva personală a pianistei Ioana Maria Lupașcu