Dr. Tudor Toma, medic pneumolog în Londra, vorbește despre cele mai mari provocări pe care le-a adus pandemia de coronavirus: de la lipsa echipamentelor de protecție la infodemia de știri false și la greutățile psihice pe care cadrele medicale au trebuit să le depășească în aceste luni. Criza medicală globală s-a resimțit diferit, în funcție de măsurile aplicate de fiecare stat în parte. Anglia, de pildă, a fost lovită din plin, din cauza răspunsului guvernamental întârziat, spune doctorul Tudor Toma, medic pneumolog într-un spital din sud-estul Londrei. În interviu, medicul explică cele mai mari provocări ale meseriei și felul în care sistemul medical britanic s-a adaptat pandemiei de COVID-19.

Doctorul Tudor Toma a trăit această criză sanitară în dublă ipostază: aceea de medic pneumolog, dar și de pacient infectat cu SARS-CoV-2.

Domnule doctor, sunteți pneumolog. Vorbiți-ne despre virusuri și bolile aferente de la nivelul plămânilor. Cât de sensibili sunt plămânii noștri, de fapt?

Dr. Tudor Toma: Aerul pe care-l introducem în plămân, cu fiecare respirație, nu este nici steril – adică lipsit de bacterii și virusuri –, nici foarte curat – adică lipsit de particule organice sau praf. Însă suntem echipați cu mecanisme de protecție, care ne permit să introducem astfel de aer în volume mari – cam câte trei-patru litri pe minut, deci 5.000 de litri de aer pe zi – fără să ne îmbolnăvim. În general, afecțiunile pulmonare infecțioase apar când mecanismele de protecție sunt deficitare sau sunt lezate de poluare, de fumul de țigară, de alte modificări ale apărării imune. Există și microorganisme care au o anumită predilecție pentru plămân, însă până la pandemia aceasta de coronavirus, cele mai multe probleme virale le făcea gripa.

De-a lungul carierei medicale de până acum, care a fost cea mai grea perioadă pe care ați traversat-o? Să fie aceasta?

Cu siguranță ultimele luni au fost cele mai grele de până acum, atât profesional, cât și personal, și, sincer, n-aș dori să mai trec vreodată prin ce am trecut din martie încoace. Am trăit infecția cu coronavirus ca pe o ruletă rusească. Am văzut foarte mulți oameni tineri care au murit. Și nici acum nu pot spune de ce unii au murit, iar alții trăiesc. Am văzut un haos generalizat într-un sistem medical pe care-l credeam stabil și eficient. Am văzut cum politicienii interferează cu activitatea medicală profesională, iar medicii n-au nicio putere să se opună acestor interferențe și, cu toate acestea, își văd de treabă în continuare. Iar unele acțiuni sau inacțiuni ale politicului, cum ar fi lipsa asigurării unui echipament de protecție adecvat, au consecințe criminale. Am văzut cum haosul informațional duce la degradarea încrederii în medicină, în adevărul științific, cum dă naștere unor povești conspiraționiste, lipsite de orice logică, și în final duce, probabil, la moartea prematură a unor persoane. O enigmă pulmonară.

Cum vedeți, ca pneumolog, acest virus? De ce credeți că vine cu atât de multe complicații pulmonare?

Din punct de vedere medical, SARS-CoV-2 este un virus interesant, pe care ar trebui să-l analizăm cu și mai mare atenție în continuare, fiindcă putem învăța de la el. Virusul este, practic, un mic ghem de proteine care se poate lega de celulele epiteliului respirator și care se poate replica cu ajutorul celulelor pe care le infectează. Afectează plămânul fiindcă aici se găsesc receptorii pentru virus. Însă nu e clar de ce avem acești receptori în plămân, ce face exact organismul nostru cu ei. Unele persoane au mai mulți receptori și fac forme mai severe de boală, altele au mai puțini și sunt doar ușor bolnavi sau asimptomatici. Poate că în viitor, când vom ști mai bine despre ce este vorba, vom putea folosi aceiași receptori și același mecanism pentru distribuirea de medicamente plămânului. Pare a fi un „sistem de distribuție“ destul de eficient.

Când a apărut primul caz de infectat în spitalul în care lucrați în Anglia? Și ce tratament i s-a aplicat pacientului?

Primul pacient testat pozitiv pentru coronavirus s-a prezentat pe 9 februarie. A fost unul dintre primele cazuri de import din Marea Britanie. Pacientul a fost tratat simptomatic și apoi transferat la un alt spital. Până în prezent am avut internați doar la noi în spital, aproape 800 de pacienți confirmați cu SARS-CoV-2. Londra a fost puternic afectată de pandemie, iar în momentul de vârf, în aprilie, erau cam 1.500 de decese zilnic, înregistrate ca exces de mortalitate doar în Anglia, ceva absolut înfiorător. Însă nu toți oamenii din afara sistemului medical au avut contact cu aceste realități, nu mulți dintre londonezi sau de oriunde au fost cei care au văzut cele trei containere frigorifice suplimentare care au fost aduse la spital pentru a extinde morga. Și atunci este ușor să crezi că poate de fapt virusul nici măcar nu există și că toată povestea asta este o conspirație mondială.

Greșelile guvernului britanic

Cum privește personalul medical de acolo lupta cu acest virus?

Noi avem o abordare pur profesională. Fiecare pacient este la fel, indiferent de boala pe care o are. Noi încercăm să-l ajutăm și am făcut acest lucru în ciuda unor protocoale de protecție gândite greșit și în absența echipamentului de protecție adecvat. Pacientul trebuia ajutat. Din păcate, asigurarea echipamentului de protecție nu depinde de noi. Am scris, am atenționat, am protestat la conducere, dar am depins în totalitate de deciziile guvernului. Foarte mult personal a fost infectat. Foarte trist este și numărul mare de decese din rândul personalului medical. Cineva acolo sus, mă refer la guvernul britanic în special, este responsabil de acest lucru și bine ar fi ca această situație să nu se mai repete.

Inițial, liderii britanici pledau pentru imunizarea în masă. Ce părere aveți despre acest concept?

S-a discutat destul de mult despre imunizarea în masă și acum știm clar că nu este soluția. Cred că la început nu erau foarte credibile raportările legate de mortalitate, fiindcă imunizare naturală fără mortalitate nu poate să fie realizată.

Când credeți că vom scăpa de acest virus și care să fie soluția pentru a avea cât mai puține victime?

Nu știu când vom scăpa de virus, dar soluția e simplă: un vaccin eficient.

Pandemia ar fi trecut mai bine împreună

Ce credeți că ar trebui să se facă la nivel global pentru a evita o viitoare pandemie?

Amenințarea biologică va exista în continuare, riscul de îmbolnăvire, măsurile de protecție și monitorizare trebuie luate mai în serios. La nivel global, dar mai ales la nivel local, cred că trebuie investit mai mult în sănătate. Deși inițial am crezut că această pandemie va modifica complet atitudinea societății și administrației față de sănătate, nu pot spune că văd schimbări semnificative. Toată lumea așteaptă o revenire la normal, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, cu intenția de a continua cu lipsa investițiilor în spitale, în laboratoare, în echipamente medicale. Dacă pandemia a trecut, la ce ar mai ajuta aceste investiții, nu? Dar lecția pandemiei este simplă: dacă sănătate nu e, nimic nu e. Din păcate, nu pare că a fost o lecție cu adevărat învățată.

Unde s-a greșit cel mai mult în gestionarea acestei crize la nivel global?

Impresia mea e că a lipsit colaborarea și nu a fost o intervenție concertată din partea tuturor celor care puteau face ceva la nivel macro pentru a controla răspândirea virusului. Fiecare a făcut ce a crezut că e mai bine și nici măcar Organizația Mondială a Sănătății nu a avut prea multă putere și influență. Aceste lucruri ar trebui să se schimbe.

Emoțiile unui medic infectat cu SARS-CoV-2

Ce v-a determinat să vă alegeți specializarea de pneumolog?

Am ales-o din două motive: în primul rând, a fost vorba de oportunitate. Am dat examen de rezidențiat și specialitatea pneumologie era una dintre cele pe care le puteam alege la repartiția pe țară, care și atunci, ca și acum, se făcea în funcție de note. Însă la fel de important a fost și al doilea motiv: am lucrat încă dinainte de rezidențiat cu profesorul Traian Mihăescu, profesor de pneumologie în Iași, care mi-a spus: „Vino să lucrezi cu noi, o să-ți placă“. Și l-am ascultat, practic m-a inspirat să aleg această specializare.

De ce ați ales Marea Britanie când ați decis să plecați din țară pentru a profesa?

Am plecat din România în 2000, cu dorința de a face doctoratul în pneumologie într-un centru din Europa. Am ales Marea Britanie fiindcă îmi plăcea, știam limba și are câteva centre de renume în domeniul pneumologiei. Am fost acceptat la Imperial College în Londra, mai precis la spitalul lor de referință pentru pneumologie, Royal Brompton, unde am beneficiat de o bursă a statului britanic, obținută cu sprijinul conducătorului de doctorat de atunci, profesorul Peter Barnes, un om foarte bine conectat, care m-a ajutat foarte mult.

Sunteți implicat în tot felul de proiecte și în România. Ce faceți concret pentru a păstra legătura cu mediul profesional medical de la noi din țară?

În medicină contează foarte mult rețelele profesionale și practic, cu colegii din România, am încercat să menținem o colaborare în rețeaua profesională de pneumologie, și am contribuit pe cât s-a putut la transferul de cunoștințe clinice cu utilitate practică imediată. Acest lucru ne ajută și pe noi, la Londra, fiindcă învățăm din modalitățile de rezolvare a anumitor probleme pe care le vedem la alți colegi, și în același mod îi ajutăm și noi pe colegii din România. Un exemplu de astfel de colaborare este pentru dezvoltarea tehnicilor de ecografie toracică.

„A fost groaznic“

Știu că ați luat și dumneavoastră virusul. Cum s-a întâmplat și care a fost prima reacție?

A fost groaznic. Știam că totul e o loterie și că pot ajunge să fiu intubat, știam foarte bine ce înseamnă să fii intubat și să fii la terapie intensivă, m-a stresat foarte mult această perspectivă. Din fericire, am făcut o formă de pneumonie relativ ușoară. Sper doar să nu fie consecințe cronice, fiindcă acum vedem destul de mulți pacienți care au complicații cronice destul de serioase.

Cum v-a schimbat acest virus?

Am descoperit plăceri noi în lucruri simple, cum ar fi plimbatul pe potecile și prin pădurile din jurul Londrei. Până acum, de fiecare dată când aveam timp liber, nu făceam decât să plecăm oriunde puteam, la distanță de Londra. Dar sunt trist și destul de afectat de tot ce s-a întâmplat – un fel de sindrom post-traumatic, care sper că merge spre vindecare – și îmi pare cel mai rău că încă nu pot să vin acasă, la Iași, din cauza măsurilor de carantină din Anglia și din România.

Dar profesional?

Profesional, am schimbat foarte mult modul în care lucrăm, în care interacționăm cu pacientul. Folosim mai mult telemedicina, am introdus rapid multe tehnici noi, inclusiv din domeniul ecografiei toracice, tehnici care s-au dezvoltat de nevoie în ultimele luni de pandemie.

„Noi tratăm pacientul și nu testul“

Deși ați fost și pacient, din punctul de vedere al medicului, ce credeți că se face bine în Marea Britanie și unde s-a greșit, de la primele cazuri până acum?

Partea bună este că noi, în Marea Britanie, tratăm pacientul și nu testul. Noi nu internăm pacienții asimptomatici sau pe cei cu simptome ușoare. Aceștia, e clar, nu au nevoie de tratament, au nevoie de izolare la domiciliu. De asemenea, am fost relativ reținuți cu introducerea unor medicamente noi și netestate, cum ar fi hidroxiclorochina. Însă cred că s-au făcut și multe greșeli. Pandemia n-a fost luată în serios la început, atunci când măsurile epidemiologice puteau face o mare diferență în numărul de infectați și al deceselor.

Dar în România?

România a fost foarte promptă în introducerea măsurilor de distanțare socială și acest lucru se vede în numărul mic de cazuri. Personal, am probleme cu modul în care au fost introduse aceste măsuri. Unii colegi din România îmi explică că doar „coborând milităria din pod“ situația a putut fi controlată. Poate că așa este, însă eu continui să cred că oamenii, de oriunde ar fi ei, sunt în esență buni și, dacă știi să le explici cum trebuie o problemă, ascultă.

Beneficiarul unei burse de specializare la Imperial College din Londra

  • Numele: Tudor Toma
  • Data și locul nașterii: 6 octombrie 1968, Iași
  • Starea civilă: căsătorit
  • Studiile și cariera: A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iași, în 1993. În perioada 1994-1997 a fost editorul ediției în limba română a revistei „British Medical Journal“. Este specialist în pneumologie și are studii doctorale în bronhoscopie intervențională la Brompton Hospital, Imperial College, University of London. În prezent lucrează la un spital din sud-estul Londrei.
  • Locuiește în: Londra

Interviul a fost publicat în Weekend Adevărul