„Țara lui Papură Vodă”, deși a intrat în vocabularul colectiv cu secole în urmă, este o expresie folosită și în prezent de români pentru a-și descrie nemulțumirea și o țară fără stăpân, o țară în care legile nu mai sunt respectate. Ștefăniță Lupu, poreclit Papură Vodă, a fost fiul domnitorului Vasile Lupu și al Ecaterinei Doamna și a domnit în Moldova între anii 1659-1661. Documentele istorice atestă faptul că, la doar 16 ani, la insistențele și rugămințile tatălui său aflat la Constantinopol, Ștefăniță este numit domnitor în locul lui Gheorghe Ghica. Ștefăniță Vodă a avut o istorie de familie controversată.

La vârsta de 12 ani Ștefăniță a fost întemnițat în fortăreața de la Buciulești-Bistrița, împreună cu mama și sora sa Ruxandra, după ce logofătul Gheorghe Ștefan l-a detronat pe Vasile Lupu. După câțiva ani de captivitate, Ștefăniță a fost eliberat, iar Poarta Otomană l-a numit în 1659 voievod. A intrat solemn în Moldova însoțit de tătari și o mie de albanezi. Cronicile vremii precizează că, deși Ștefăniță era firav la trup din cauza îndelungatei detenții, avea mintea ageră.

Totuși, cronicarul muntean Radu Popescu spunea despre tânărul domn că „făcea lucruri copilărești, sau să zic mai bine nebunești”.

Contextul politic și economic în care a domnit Ștefăniță Vodă

Pe timpul domniei acestui “copil fără nicio experiență”, cum a fost numit Ștefăniță Lupu, Moldova a trecut prin numeroase evenimente politice și militare. În scurta sa domnie (noiembrie 1659 – septembrie 1661), Ștefan-Vodă i-a “deranjat” pe aproape toți vecinii, Transilvania, Polonia, Crimeea, Țara Românească, Ucraina, fără a ieși din cuvântul vizirului Köprülü. Una dintre primele acțiuni externe ale tânărului voievod a fost participarea contingentului moldovenesc la operațiunea de înlăturare din Scaunul Munteniei a voievodului Radu Mihnea. La doar câteva zile de la înscăunare, Ștefăniță Lupu poruncea pârcălabilor și altor dregători ai statului să scutească provizoriu de dări populația țării.

Și cu mediul bisericesc a reușit să mențină o relație bună. În timpul domniei sale, a fost finisată construirea mănăstirii Golia din Iași, au fost scutite de dări mănăstirile și înzestrate cu moșii și sate. Tocmai de aceea, Patriarhia de la Constantinopol l-a apreciat pe Ștefăniță Lupu. Acesta s-a dovedit un bun apărător al intereselor Moldovei, a întărit relațiile cu vecinii, în special cu Muntenia, a dezvoltat comerțul și economia, i-a scutit pe țărani de biruri.

În ceea ce privește relațiile cu țările vecine ele erau și bune și rele, dar neapărat pe placul Înaltei Porți. Astfel, în vara lui 1660, Ștefăniță Lupu a poruncit să fie atacată urbea “căzăcească” Raszkow, unde locuia sora-sa Ruxanda, văduva lui Timuș Hmelnițki. Unii cercetători pretind că ea ar fi fost prizoniera cumnatului ei, Iurie Hmelnițki, alții, că ar fi refuzat să se întoarcă în Moldova la solicitările tatălui și fratelui său. Rezultatele campaniei au fost altele decât cele așteptate.

La începutul anului 1661, cazacii l-au pus în Scaun pe Constantin Șerban, dar cârmuirea acestuia nu a durat decât o lună. La mijlocul lui februarie 1661 Ștefăniță, împreună cu protectorii săi, îl învingeau pe uzurpator la Tătărași. Mai dificile au fost raporturile cu Transilvania, unde lupta pentru tron se ducea între mai mulți pretendenți: Gheorghe II Rákóczi, Acacius Barcsay și generalul Ioan Kemény, învingător devenind ultimul.

În ceea ce privește raporturile diplomatice cu statul polon, se poate vedea în documentele din acea perioadă că Ștefăniță a insistat pe lângă Ian Kazimir să-i fie restituită o sumă “de patru ori o sută de mii și cincizeci de mii de zloți polonezi, bani gheață, precum și bijuterii care rămăseră după moartea surorii sale Maria Radziwiłł”. În această privință, edificatoare este cartea lui Corfus I., „Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone. Sec. XVII”.

Totuși, în plan intern, domnul avea să se confrunte cu o situație economică precară. Lupta pentru tron și raidurile turco-tătare au agravat și mai mult viața oamenilor de rând. Acestor conflicte politice și militare li s-a adăugat și foametea. Ca să le salveze viețile, oamenii acceptau să-și vândă copiii. Din lipsă de bani și produse alimentare, ei se hrăneau cu coajă de copac și papură. Domnia lui Ștefăniță s-a consolidat treptat, dar moartea tatălui său, în 1661, și febra tifoidă i-au pus capăt. La sfârșitul lunii septembrie a anului 1661, Înalta Poartă a instalat în Moldova un alt domn, pe Eustratie Dabija (1661-1665).

Originile poreclei Papură Vodă și ale expresiei „Țara lui Papură Vodă”

De numele domnitorului Ștefăniță Lupu se leagă și una dintre cele mai plastice expresii intrate în vocabularul și mentalul colectiv, „Țara lui Papură Vodă”. Pentru a afla originile acestei expresii, care sunt cauzele care i-au dat naștere, este necesară o privire aruncată pe cronicile acelor vremuri. Astfel, se poate vedea că, în anul 1660, an în care Ștefăniță Lupu era încă domnitor al Moldovei, o ciumă și apoi o foamete cumplită, provocată de jafurile tătarilor și de o mare invazie de lăcuste, au afectat provincia.

Foamea oamenilor din ținut era atât de mare, încât aceștia, nemaiavând hrană, au ajuns să folosească coajă de copac și papură măcinată în loc de pâine. De aici i s-a tras tânărului domnitor porecla de Papură Vodă.

Martor ocular al acestor evenimente, Miron Costin scria: „oamenii mânca(u)… papură uscată în loc de pâine…, poreclea și pre Ștefăniță-Vodă, de-i dzicea Papură-Vodă”.

Deși cronicarul Radu Popescu preciza în „Istoriile domnilor Țării Românești” că Ștefăniță Lupu mai era supranumit și „Ștefan slăbănogul”, “necoptu în vârstă sa”, “dezmierdat și inimos”, “la mânie răpitoriu”, tot „Papură Vodă” a rămas cea mai cunoscută poreclă a sa.

În secolul în care trăim, expresia „Țara lui Papură Vodă” nu s-a pierdut din vocabularul curent al românilor, așa cum s-ar putea crede. Dimpotrivă. Deși mulți nu stau să îi mai cerceteze originile, în folclor ea este folosită atunci când se dorește sublinierea unei nemulțumiri legate de felul în care este condusă țara, face trimitere către o țară fără stăpân, unde legile nu mai există sau sunt încălcate.

Articolul a fost publicat și în adevarul.ro