Dincolo de poveste, spectacolele pentru copii propun o incursiune pe tărâmul emoțiilor, ghidată de curiozitate. Mai mari sau mai mici, aceștia vin la teatru pentru a întâlni eroii preferați, dar și pentru a-și lărgi granițele lumii imaginare. Indiferent dacă personajele sunt clasice sau moderne, interactivitatea, dinamica scenică și felul în care narațiunea prinde contur în luminile și umbrele scenei dau intensitate experienței vizuale.

La Teatrul pentru Copii și Tineret Luceafărul Iași, a avut recent premiera un spectacol gândit de Antonella Cornici care se încadrează perfect în acest scenariu, Mica sirenă. O poveste clasică, transpusă scenic într-o manieră modernă și care încurajează găsirea unor noi chei de interpretare.

„Mica sirenă este primul meu spectacol dedicat copiilor și, totodată, prima colaborare cu Teatrul Luceafărul Iași – o întâlnire care m-a provocat enorm. Uneori, cred că este mai dificil să construiești un spectacol pentru copii, pentru că generațiile se schimbă: poveștile rămân, dar spectatorii sunt alții. Am explorat împreună, ne-am jucat, am căutat sensuri și am descoperit o lume din adâncurile mării — un univers plin de mistere și emoții. Acest proiect poartă o parte din sufletul meu, iar bucuria de a-l fi creat și de a-l fi adus la viață aici, la Iași, este imensă!”, mărturiseşte Antonella Cornici.

Toată exuberanţa şi pasiunea creaţiei regizorale se simt din plin în sală. Dinspre scenă şi personaje curg valuri de emoţii, de imagini şi sunete de tot felul. Tocmai de aceea, pe nimeni nu va surprinde un copil care dansează fericit pe lângă scaun sau aplauzele în plin schimb de replici. Cu designul video realizat de Andrei Botnaru, conceptul scenografic din Mica sirenă invită publicul într-o călătorie sub ape, un periplu muzical şi coregrafic, colorat în nuanţele bucuriei, dar şi ale lecţiilor învăţate. Dansul sirenelor interpretate de Ioana Corban, Ioana Iordache, Carmen Mihalache, Elena Zmuncilă se amestecă cu cel al căluților de mare, introduși în poveste de George Cocoș, Cezar Ichim, Cosmin Rotariu, Sebastian Pricop și Beatrice Volbea pentru a reconstitui stări, întâmplări, caractere. Culorile vii, luminile stroboscopice, muzica aleasă, toate contribuie la apropierea de lumea lui Ariel şi a familiei sale din adâncul apelor.

Povestea lui Hans Christian Andersen vorbeşte în primul rând despre iubire şi despre sacrificiile pe care suntem dispuşi să le facem atunci când ajungem să o simţim cu adevărat. Dar, în adaptarea sa, Antonella Cornici pune mult accentul şi pe relaţiile de familie, pe lecţiile de viaţă pe care ar trebui să le învăţăm încă din primii ani. Figura maternă şi figura paternă sunt conturate în nuanţe diferite, tocmai pentru a întări ideea că modelul masculin este la fel de important ca cel feminin, în educarea unui copil. În rolul bunicii lui Ariel, Liliana Mavriş-Vârlan reuşeşte să îmbine autoritatea cu o complicitate uşor vinovată, este sfătoasă, dar ştie să se bucure şi de viaţă, încearcă să facă mai uşor de depăşit conflinctul dintre generaţii. Idealismul şi naivitatea fetelor afllate la vârsta la care sunt în pericol de a-şi pierde capul din dragoste sunt şi ele evidenţiate cu note de umor, evitând tonul moralist. Regele mării, tatăl lui Ariel, interpretat de Dragoş Maftei conturează portretul unui tată autoritar, protector şi rigid care preferă să îşi tină copiii într-un mediu sigur, cu acces limitat la tentaţiiile din exterior. Tinerii spectatori învaţă, astfel, câte ceva despre respectarea regulilor, despre încălcarea acestora şi consecinţe, despre prietenie, despre supunere şi nonconformism, despre iubire în toate formele sale.

Universul creat în Mica sirenă de pe scena de la Teatrul pentru Copii și Tineret Luceafărul Iași de Antonella Cornici şi echipa sa de creaţie este unul magic, cu liane şi scoici, cu paiete care stralucesc ca solzii celor mai frumoşi peşti, cu lumini şi umbre. Se râde mult, se dansează, se aplaudă, se privesc în ochi personaje, se caută comori ascunse în suflete, se nasc întrebări.