Christa Schroeder, secretara lui Hitler între anii 1933 și 1945, a murit la 18 iunie 1984, retrasă la München. Avea 76 de ani. În decursul celor 12 ani petrecuți în preajma lui Hitler, a participat direct la viața omului care și-a pus amprenta asupra acelor vremuri.
Din pricina experienței neplăcute pe care o avusese cu presa, a ezitat până în ultimul moment să-și publice însemnările. Apoi, cu puțin timp înainte de a muri, a predat aceste note editorului, cu indicația ca „întreaga sa moștenire scrisă să nu cadă în mâinile vreunui jurnalist”, el cunoscând oricum „declarațiile și dorințele ei”.
Dorința ei era să „prezinte trăirile personale din acele vremuri”. Detesta distorsionările și neadevărurile, mai ales pe cele aparținând jurnaliștilor sau așa-zișilor martori ai timpului, cu ale căror publicații avea deseori mult de furcă.
După doisprezece ani petrecuți lângă Hitler, Christa Schroeder nu-și încheiase socotelile cu trecutul, care „o silea să păstreze o mare distanță”, în ciuda faptului că nu fusese niciodată o național-socialistă în adevăratul sens al cuvântului. Sublinia în repetate rânduri: „Dacă atunci, în 1930, anunțul din ziar n-ar fi fost de la NSDAP, ci de la KPD (Kommunistische Partei Deutschlands – Partidul Comunist din Germaniei, n.tr.), probabil că aș fi devenit comunistă!”
A rămas până la moarte o femeie înzestrată cu spirit critic, un observator și analist agil, pe care timpul o purtase cu repeziciune între Hitler, întâmplările proprii cu prietenii și mai-marii din vremea aceea, regimul național-socialist, ororile războiului și mârșăvia exterminării evreilor.
Încă din 1949, cartea lui Albert Zoller, Hitler privat („Viața privată a lui Hitler – jurnalul secretarei sale”), care se baza pe interogatoriile luate ei și altora și care a fost publicată fără consimțământul ei, a fost una dintre puținele surse din imediata apropiere a lui Hitler, citată până în ziua de azi și folosită de mulți jurnaliști și istorici. Valoarea istorică a declarațiilor a fost confirmată cu diferite ocazii de documente la care accesul s-a obținut abia mai târziu. Până la moartea ei, în 1984, Christine Schroeder a păstrat cu perseverență tăcerea în legătură cu autenticitatea depozițiilor atribuite ei în această carte, refuzând de asemenea toate ofertele de a-și publica memoriile, pe care le așternuse pe hârtie după 1945.
Acestea conțin în primul rând explicația autentică a genezei cărții lui Zoller, precum și o mărturie istorică despre Hitler și lumea din jurul său, sursa acestora fiind de o valoare incontestabilă. Odată cu prezentarea în premieră a unor noi aspecte istorice, lucrarea de față confirmă declarații de o reală importanță istorică. În carte este inserat și un interogatoriu luat autoarei pe 22 mai 1945, la Berchtesgaden, de Erich Albrecht, ofițer american de contraspionaj.
Editorul: Anton Joachimsthaler a studiat la Facultatea din München, specialitatea electrotehnică, apoi a lucrat ca șef de secție într-o întreprindere cu profil tehnic. De la sfârșitul anilor șaizeci, Joachimsthaler se ocupă, extraprofesional, cu istoria contemporană și tehnică, fiind autorul mai multor studii în reviste de specialitate, precum și al mai multor cărți despre aceste ramuri ale istoriei. Dintre acestea face parte „Die Breitspurbahn” (Editura și Librăria Herbig, München – Berlin), proiectul lui Hitler de a pune în aplicare intențiile sale de reconstrucție megalomanică și crearea marelui spațiu european.
„De fapt, nu a existat niciun domeniu care să nu fi fost pomenit: arhitectura, pictura, sculptura, teatru, film, artiști etc. – toate acestea reprezentau un material de conversație inepuizabil. Dacă, totuși, mai apărea câte o pauză apăsătoare, era de-ajuns să abordezi una dintre nenumăratele teme și Hitler era din nou în elementul lui. Un subiect preferat era întotdeauna Biserica. Hitler n-a avut nicio legătură cu Biserica. Socotea religia creștină ca fiind o activitate depășită, mincinoasă și acaparatoare de oameni. Religia sa erau legile naturii. Știința încă nu a stabilit clar, opina el, care-i rădăcina din care provine rasa umană. Se pare că reprezentăm cel mai înalt stadiu de evoluție al vreunui mamifer, care s-a dezvoltat din reptilă, trecând, poate, prin faza de maimuță. Suntem o verigă a Creației și copii ai naturii, iar pentru noi sunt valabile aceleași legi ca și pentru celelalte vietăți. Astfel, în natură a dominat încă de la bun început legea junglei. Toți cei care nu pot să-și asigure existența și toți cei ce se dovedesc slabi sunt nimiciți. Omul, și în special Biserica, și-au propus ca țel să-i mențină artificial în viață tocmai pe cei slabi, neputincioși și lipsiți de valoare.” (pag. 66)
Pentru a participa la concurs trebuie să scrieți într-un comentariu răspunsul la întrebarea: Care este cartea ta preferată?
Pentru a intra în posesia premiului, cei anunțați ca fiind câștigători vor trimite un e-mail pe adresa ceascadecultura@gmail.com, conținând adresa poștală și un număr de telefon. E-mail-ul trebuie trimis într-un interval de maximum 10 zile de la anunțarea câștigătorilor.
Concursul se desfășoară în perioada 5 – 15 aprilie 2015.
