Îi auzeai râsul liniștitor înainte de a te naște și de a se naște.
Nu știai de unde vine, când vă veți întâlni, dar simțeai că va fi parte din tine, că veți împărți împreună seninul cerului, nopți albe, ploi de vară care-ți bat în geam, lacrimi cu gust de lecții învățate, de renunțare sau de speranță renăscută.
Era copilul tău nenăscut, era în sângele tău, i-a curs prin vene mamei tale și apoi ție, prin cordonul ombilical.
Ai știut de la primul țipat pe care l-ai adus cu tine pe lumea asta că ți-l dorești.
El era acolo, oricum, în pulsul tău, dar puteai să îi refuzi prezența, nașterea, puteai să te îndepărtezi de el pentru totdeauna prin uitare.
Însă, ai ales să îl chemi.
Mergeai pe străzi aglomerate, strângeai în brațe oameni pe care deja i-ai pierdut, iubeai irosindu-ți bucăți din suflet și îi simțeai încăpățânarea de a-și face loc în pântecele tău când nici nu te-ai fi așteptat.
Îl simțeai și îți  trăiai experiențele care te purtau spre el.
El te învață ce este răbdarea, pe tine, o neastâmpărată, o curioasă și o neîndemânatică în ale vieții.
Îl mai întrebai din când în când, în încăperi pustii, când va veni și apoi te certai pentru indiscreție.
El, însă, copilul tău, te iartă.
Ești o idealistă neîmblânzită, îi place asta la tine și deja și-a ales data nașterii.
Când vă veți cunoaște, vei fi o femeie cu fața de copil și veți râde împreună cu gura până la urechile sufletului, vă veți asculta bătăile inimii ca pe cea mai frumoasă simfonie a vieții, vă veți juca de-a v-ați ascunselea cu tot ce nu ați trăit până atunci.
Deși îți era tot timpul dor de el, nu erai pregătită atunci când a venit.
Ai aflat într-o zi de vară că și-a făcut loc în pântecele tău și ți-ai simțit pântecele plin de iubire, acea iubire care nu se va pierde niciodată în monotonie și rutină, ci va crește în intensitate zi de zi până îți va cuceri fiecare celulă.
I-ai vorbit pantecelui cu iubire, l-ai purtat prin lume și l-ai mângâiat pentru a nu simți nici o e pericolul, indiferență sau răutatea, iar el te-a răsplătit cu zvârcoliri de aripi de future în stomac, cu o căldură de pâine care crește și se coace, cu o fericire care nu cunoaște cuvinte și nici piedici.
V-ați cunoscut mai bine cu fiecare gest, cu fiecare privire, cu fiecare zâmbet, cu fiecare tristețe, cu fiecare poftă de ceva, cu fiecare oră de somn, cu fiecare vis adus de noapte, cu fiecare renunțare și cu fiecare alegere făcută.
Ați devenit cei mai buni prieteni, iar într-o zi el a ales să părăsească pântecele și să intre în lume cu ajutorul îmbrățișărilor tale, a vocii tale.
Țipatul său de bun venit a anunțat primul mama rostit, prima privire încărcată de uimire și iubire, primul zâmbet, primii pași spre propriul destin.
Din acel moment ți-ai căutat liniștea și odihna în liniștea și odihna sa și ți-ai pregătit armura pentru fiecare luptă pe care va trebui să o duci pentru el, pentru a-i face mai ușor drumul spre bucurie.

sursa foto: Ema Olariu