Pe front în Războiul Crimeii traducere: Robert B. Edgerton.
În anul 1853, Războiul Crimeii a început cu o intensitate mai degrabă romantică. Faptele de o bravură uimitoare, multe dintre ele săvârșite de medici, femei și copii, au fost la ordinea zilei. La fel au fost însă și cruzimea, și brutalitatea. În scurt timp, războiul s-a transformat într-o competiție a uciderilor de la distanță, impersonală, care a semănat, cu mult înainte, cu războiul de tranșee din prima conflagrație mondială. În cele din urmă, a devenit o vitrină pentru generali incompetenți și erori birocratice.
Cartea lui Robert Edgerton zugrăvește tabloul viu al războiului, de la triumfuri la tragedii, nefiind însă o simplă cronologie a bătăliilor, ci dimpotrivă, o imersiune narativă în împrejurările care au dus la campania militară probabil cel mai tragic eșuată, de ambele părți, din istoria europeană modernă. Comparând experiențele acestea cu cele ale soldaților nordiști și sudiști în mult mai bine documentatul Război de Secesiune american, Edgerton contribuie cu o perspectivă nouă asupra modului în care soldații de la jumătatea secolului al XIX-lea au perceput războiul, moartea și gloria.
“Sclavele blonde cu ochi albaștri erau foarte căutate, multe dintre ele fiind capturate de călăreții tătari din Crimeea, care efectuau incursiuni regulate în Ucraina și Caucaz. Descendenți ai călăreților mongoli care incendiaseră și jefuiseră Moscova în 1382 și 1571, tătarii aceștia reveneau uneori cu câte 20.000 de prizonieri. Mii de ruși captivi și-au petrecut viața legați cu lanțuri de vâslele galerelor turcești, iar rusoaicele au devenit servitoare în gospodării sau, dacă erau îndeajuns de frumoase, concubine.
Concubinele care-i nășteau băieți sultanului puteau câștiga o considerabilă influență, deși puteau suferi și pierderi teribile dacă fiii lor se implicau într-o luptă pentru succesiune și eșuau. Eunucii cărora li se tăiaseră limbile și li se perforaseră timpanele pentru a garanta confidențialitatea îi strangulau pe cei învinși cu un șnur de mătase.
Dragostea sultanului Suleiman Magnificul pentru una dintre sclavele rusoaice a semănat discordie și o imoralitate ce au erodat lent puterea imperiului. O prizonieră gruzină, roșcată și cu ochii albaștri, l-a vrăjit într-atât pe sultan, încât atunci când i-a născut un fiu la nouă luni după prima lor întâlnire de amor, Suleiman nu numai că s-a însurat cu ea, ci i-a uimit pe toți rămânându-i complet fidel pentru tot restul vieții. Gruzina a continuat să râvnească însă puterea pentru ea și pentru fiul ei, Selim. După intrigi care l-ar fi rușinat chiar și pe Machiavelli, a reușit să-l aducă pe Selim la tron, însă tot ce a lăsat în urma ei, rivali strangulați și promisiuni încălcate, a corupt în așa măsură viața de palat, încât imperiul nu avea să mai fie niciodată la fel.” (pag. 46)
Pentru a participa la concurs trebuie să scrieți într-un comentariu răspunsul la întrebarea Care este cea mai recentă carte pe care ați făcut-o cadou?
Pentru a intra în posesia premiului, cei anunțați ca fiind câștigători vor trimite un email pe adresa ceascadecultura @gmail. com, conținând adresa poștală și un număr de telefon. E-mail-ul trebuie trimis într-un interval de maximum 10 zile de la anunțarea câștigătorilor.
Concursul se desfășoară în perioada 24 februarie – 10 martie 2017.
