Randy Nakamura si Steampunk, ca farsa (IV)

Arta postmoderna capata din ce in ce mai mult un caracter transgresiv: doreste sa depaseasca tabuuri, sa socheze, sa puna problema constiintei si a posibilitatii regandirii dorintelor, pasiunilor si cunostintelor omului in ceea ce priveste lumea si viitorul acesteia.

Un exemplu in acest caz ar putea fi cel al artistului Leonard Koscianiski, care, in lucrarea Man is a wolf to Man reprezinta un lup, dorind sa arate caracterul canin al suburbiilor, evidentiat prin aspectul locuintelor, acestea aratand ca niste custi. Folosind o imagine postmoderna a omului si a lumii sale, artistul sugereaza faptul ca mania, frustrarea individului sunt doar niste emotii primitive, animalice. De asemenea, referitor la epoca postmodernista, mai trebuie amintit faptul ca depaseste ideea unei unitati artistice sau a unui progres catre viziunea universala a frumosului si adevarului.

Steampunk este o productie a perioadei postmoderniste, cand arta e doar o ingramadire de imagini si materiale, acestea putand fi utilizate pentru a crea obiecte de arta. Acest lucru pare sa il afirme si Tony Gragg: ”Orice material peste care dam, orice material pe care il vedem, devine automat mai inteligent pentru ca primeste insusiri metafizice pe langa proprietatile sale fizice. Materialul incepe sa aiba informatii atasate de el, sa aiba o istorie, sa capete calitati poetice”. Insa, daca putem spune despre material ca, in cazul in care acesta constituie o opera de arta, capata o semnificatie, nu acelasi lucru putem spune despre ready-made. In acest sens, putem aminti o afirmatie a lui M. Duchamp: ”Cand am descoperit obiectele ready-made, m-am gandit sa descurajez steticul. Le-am aruncat in fata rafturile pentru sticle si urinoarele, iar acum ei le admira  pentru frumusetea lor estetica”.

In aceasta ordine de idei, putem afirma ca Steampunk uzeaza de artefacte pentru a releva o lume, dar si pentru a constitui una noua; cu ajutorul unor materiale precum alama, bronz, lemn, incearca sa ”reconditioneze” lumea victoriana, insa, in acelasi timp, constituie o ”lume a artei” distincta.