Cam 12 coloane sonore pe an a scris Ennio Morricone pentru a ajunge la impresionanta cifră de peste 400 de soundtrack-uri după unii, peste 500 după alții. Iar opera sa nu se reduce nicidecum numai la muzica pentru filme. Referindu-se la Bach, care compunea câte o lucrare săptămânal pentru slujba bisericească din fiecare duminică, Morricone se considera “șomer” în comparație cu acesta.
Cred că nu vor fi prea multe opinii contrare părerii mele că Morricone este genial. Pe lângă vastitatea operei sale, compozitorul reușește de fiecare dată să ordoneze sunetul într-un cocktail invizibil menit să îmbete ascultătorul cu duioșie, cu suspans, cu gravitate sau cu nostalgie, cum se întâmplă cu piesa “Love theme (for Nata)” de pe coloana sonoră a filmului “Cinema Paradiso”, scris și regizat de Giuseppe Tornatore, o colaborare care l-a determinat pe regizorul italian să-l solicite pe Morricone și la următoarele sale producții. 5 premii BAFTA, 1 Oscar, 1 Glob de aur și marele premiu al juriului au fost titlurile de glorie strânse de “Cinema Paradiso” în 1989. Este unul dintre puținii compozitori de muzică de film care au refuzat să se mute la Hollywood și nici măcar nu a dorit să învețe limba engleză.
“Tema iubirii” a lui Ennio Morricone, un repaus pentru derulat amintiri.
sursa: goldies.ro
