Astazi il sarbatorim pe marele vagabond.
Prima data l-am vazut la inceputul anilor ’80, la Cinematograful Tineretului din Suceava (acum daramat, pe locul lui stand mandra filiala BCR locala). Obisnuit cu filmele "baietesti" cu indieni si cowboy, prima oara am fost foarte intrigat de acest baietas cam saltaret. Dar am insistat. A doua zi, am facut rost de inca un bilet gratis la "Vagabondul", multumita lui Dan zis "Galateanul".
Si uite asa m-am pomenit singur, intr-o sala mirosind a stofa veche, in compania ingerului vagabond, la matineu.
Nu l-am mai vazut niciodata de atunci. Parca nu am vrut sa distrug farmecul acelor clipe. Vraja care l-a cuprins pe un baietas de cativa ani, care a lasat la o parte pistolarii si cavalerii Jedi si a ales sa petreaca cateva zeci de minute din viata lui in compania unui vagabond.
Un frumos vagabond.
Lasă un răspuns