Pe 20 octombrie a debutat turneul de Teatru Educațional al proiectului Copiii Migrației, cu o reprezentație a spectacolului Familia Offline la Dom Polski (Casa Polonă), în Suceava. Pe 21 octombrie, spectacolul Familia Offline s-a jucat la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. Turneul va continua cu reprezentații ale spectacolului în Bârlad – Teatrul „Victor Ion Popa” (3 noiembrie), în Bacău – Teatrul Bacovia (4 noiembrie), în Galați – Teatrul „Fani Tardini” (10 noiembrie) și în Brăila – Teatrul „Maria Filotti” (11 noiembrie).
Spectacolul are în distribuție 9 copii (Bianca Gheorghe, Denis Nadolu, Ionuț Roșca, Mario Ștefan, Andreea Bărăițan, Georgiana Moise, Anca Negoiță, Roberta Parascan, Ana Maria Zaincovschi), care evoluează alături de actori profesioniști, Mihaela Rădescu și Viorel Cojanu, în regia lui Radu Apostol, pe un text de Mihaela Michailov. Muzica originală este compusă de Bogdan Burlăcianu (Bobo de la Fără Zahăr), iar scenografia poartă semnătura Mariei Mandea.
Spectacolul Familia Offline își propune să dezbată – prin mijloacele artei teatrale – problematica migrației forței de muncă, din perspectiva copiilor rămași în țară, copii care se adaptează noilor roluri sociale ale familiei de graniță: devin ei înșiși părinți-copii care-și cresc frații mai mici și au grijă unii de alții.
Familia Offline este spectacolul maturizării, adaptării și re-formării familiei în absența părinților. Este spectacolul copiilor care se transformă în oameni mari, așteptând să fie din nou alături de mama și de tata. Maturizarea lor naște întrebări inocente, tandre și cinice despre lumea în care trăim: Când suntem destul de mari ca să creștem singuri? Când devenim mamă? Și când mama nu e, cine e mama?
Timp de un an de zile, echipa artistică a proiectului a lucrat cu un grup de copii de la Școala 55 din cartierul Republica, pornind de la principii de bază ale teatrului educațional: dezvoltarea imaginației și creativității fiecărui copil prin jocuri de improvizație, educarea reciprocă a copiilor în spiritul libertății de expresie, solidarității în grup, anulării competiției și respectului colectiv, găsirea unor soluții teatrale care să vină din universul intim al copiilor.
Copiii migrației – Turneu de teatru educațional își propune itinerarea spectacolului Familia Offline în zonele puternic afectate de efectele migrației forței de muncă și, totodată, prezentarea metodelor de lucru folosite în atelierele pe care Radu Apostol, Mihaela Michailov, Mihaela Rădescu și Viorel Cojanu le-au făcut cu grupul de copii care evoluează în spectacol.
Înaintea fiecărei reprezentații cu spectacolul Familia Offline are loc o prezentare a metodelor de lucru (jocuri și exerciții de teatru educațional), la care sunt așteptați educatori, învățători și profesori, interesați să lucreze cu grupuri de copii, și care doresc să se familiarizeze cu modalitățile de abordare proprii unui proiect de teatru educațional. În cadrul acestei prezentări, sunt oferite participanților, gratuit, cele două cărți ale proiectului: Familia Offline. Spectacol de Teatru Educațional și Teatrul Educațional. Jocuri și exerciții teatrale.
Copiii migrației – Turneu de teatru educațional este un proiect cultural finanțat de către AFCN – Administrația Fondului Cultural Național, și inițiat de către Asociația Culturală Replika, împreună cu Teatrul Foarte Mic. Partenerii proiectului: Teatrul „Mihai Eminescu” – Botoșani, Dom Polski – Suceava, Teatrul Municipal „Bacovia” – Bacău, Teatrul „Victor Ion Popa” – Bârlad, Teatrul „Maria Filotti” – Brăila, Teatrul „Fani Tardini” – Galați, Centrul de educație și dezvoltare profesională Step by Step, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Asociația „Telefonul Copilului”, Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România – ANBPR, Port.ro, Șapte Seri, Critic Atac și Gazeta de Artă Politică.
INTRAREA LA TOATE EVENIMENTELE DIN CADRUL TURNEULUI ESTE GRATUITĂ.
„Familia Offline“, jurnalul trist al „copiilor-căpșunari“
Spectacolul arată cum se desfășoară viața lor și punctează multe dintre derapajele emoționale care apar în situații aparent banale. „Copiii-căpșunari“ luptă la școală cu prejudecățile colegilor, iar acasă cu un gol care poate fi umplut doar cu dragostea părinților. Pentru că lucrează în străinătate, părinții ratează momente-cheie din viața copiilor, deși încearcă să le controleze viața prin telefon. Ce mi se pare extraordinar este că acești copii reușesc să reproducă pe scenă o realitate care nu e a lor. Prin prezența lor, ei sunt vocea celor care au această problemă. Și asta mi se pare mult mai puternic și mai valoros decât ca ei să fie în această situație și noi să ne emoționăm că sunt în această situație. Dan Boicea, Ziarul Metropolis
Prezentul abandonat și viitorul ipotecat. Mihaela Michailov și Radu Apostol au realizat un spectacol-sinteză a vieții fără părinți. Universul în eprubetă al unei familii în care adulții sunt absenți, copiii sunt maturi, iar jucăriile sunt copii. Familia Offline – prima parte a Proiectului Copiii migrației – oferă o viziune din interior asupra fenomenului copiilor abandonați, dincolo de statistici și studii psihologice. Creat pe o dramaturgie fragmentară, care surprinde pusee acute din cotidianul acestei lumi fără adulți, spectacolul – un studiu pe un caz imaginar, al unei familii cu cinci copii, în care părinții plecați la muncă în străinătate îi lasă pe cei mici în grija fratelui mai mare și a unui bunic căzut în mintea copiilor – este jucat de elevii unei școli bucureștene, împreună cu doi actori, Mihaela Rădescu și Viorel Cojanu. Prin această punere hiperrealistă în ecuație a problemei, se generează nevoia de reacție, căci, deși spectacolul identifică un simptom al unei boli sociale care va măcina societatea românească mult timp de acum înainte, ceea ce impresionează este drama individuală. Oana Stoica, Dilema Veche
TEATRU. Să vorbim despre documentar! (I) În Familia Offline e o deturnare (și aș spune că una fericită), independentă de voința artiștilor, de la subiectul abandonului copiilor de către părinți în numele supraviețuirii „economice“, la cel al puterii de adaptare a copiilor. Altfel spus, efectul nu e un accent pe vinovăția părinților care n-au grijă de fiii și fiicele lor și pe responsabilitatea socială în general, ci senzația de regret a ceea ce pierzi, ca părinte, din viața copilului tău în care, iată, exuberanța copilăriei învinge condițiile vitrege, absența autorității, cruzimea colegilor de școală… Singurul care clachează, singura „victimă“ e fratele mai mare – cel deja matur, (aproape) adult… Aproape toate cronicile acestui spectacol pe care le-am citit preiau elemente din materialul de prezentare și citează „drama «copiilor-căpșunari»“, dureroasa maturizare etc. –, după care continuă cu descrierea contextului social (numărul estimat de „copii ai migrației“, puncte de vedere ale unor psihologi etc.). S-ar spune că, în bună tradiție a documentarului, accentul cade pe miza socială, și nu pe cea teatrală – însă, în realitate, o astfel de lectură înseamnă să pierzi din vedere dualitatea unui asemenea proiect, funcțiile lui distincte ca experiență social-artistică, pentru copiii care participă în proiect, și ca pretext pentru o discuție despre consecințele migrației. Pentru copii, important a fost și este procesul, în timp ce dezbaterea are nevoie și pornește de la produsul spectacular.
Iulia Popovici, Observatorul Cultural
