Furnica se plictisise de activitatea sa zilnică, aceea de a duce în spate un grăunte-jumătate,
Așa că și-a luat o zi liberă pentru a se gândi cum ar putea să-și schimbe viața.
Era o criză existențială tipică chiar și pentru furnici.
Iat-o, acum, stând în fața oglinzii și încercând să își scoată la suprafață narcisismul, ținut prizonier de sobrietatea și decența spiritului întreprinzător și surprinzându-se cu gândul la greiere.
Nu îi plăcea mersul ăla al ei agitat și aplecat,
Privirea obosită,
Pielea uscată.
Îl invidia sincer pe greiere pentru pașii săi sprintari,
Petrecerile pe care le dădea săptămânal,
Viața boemă.
Furată de visare furnica nici nu a observat când i-a alunecat halatul de pe umeri.
Revenită cu picioarele pe pământ, a conștientizat că avea picioare frumoase, gene lungi și un zâmbet irezistibil.
Fără să mai stea pe gânduri, a aruncat un grăunte în geamul greierului și s-a așezat pe canapea în așteptare.
De mult nu s-a mai simțit atât de ea.
Și i-a plăcut.