Senzația de viață furată este umbra omului modern. Prin setările pe care singur le-a acceptat, el trebuie să raporteze orice face, fie ca parte a unei rețele care îi preia gândurile, fie că își updatează realizările profesionale sau ține legătura cu prieteni de departe. Parole, ora și data publicării, ID-uri sunt cuvinte de bază în vocabularul său.
Identity Check, un spectacol produs de Compania FaPt din Iași (Fabrica de Artă și Producție Teatrală) și realizat de Florin Caracala pe structura unei instalații multimedia speculează exact această realitate cărată în virtual, această viață mimată suprapusă peste o viață de multe ori frustrantă, nedreaptă, de neînțeles.
Oricine alege să meargă la Identity Check depistează din primele momente elemente ale unui gen artistic apărut în Europa și America de Nord în anii ’60 ai secolului XX și botezat performance: un fundal muzical care îndeamnă la interacțiune și o abundență de simboluri din viața politică, religioasă, ecologică, științifico-fantastică, tehnică.
Identity Check se folosește de tehnici de cartografiere și proiecție 3D (video mapping), efecte audio, text și voce și le creează performerilor Andreea Spătaru, Dragoș Maftei, Doru Ioan Călin și Arun Cotic, absolvenți sau încă studenți ai Facultății de Teatru din cadrul Universității de Arte „George Enescu” Iași, spațiul de interacțiune cu video instalația, realizată de artiștii vizuali Andrei Cozlac, Ioana Bodale, Ionuț Ungureanu și Andrei Petrariu.
Așa ar arăta fișa de identificare a spectacolului produs de Compania FaPt din Iași. Date simple, exacte, care vor ajuta pe orice curios din Iași în căutare de informații pentru petrecerea timpului liber într-un spațiu rupt de cotidian. Adevărata esență a spectacolului stă, însă, în nespus, în simțit, în hohotele de râs eliberate sau în plictiseala ținută sub control, în prezența în sală.
Să ne imaginăm că te pregătești pentru o duminică relaxată în afara zonei tale de confort. Îți pui o ținută casual, îți suni doi-trei prieteni și te îndrepți spre Sala Studio a Universității de Arte „George Enescu” din Iași. Nu trebuie să îți lipsească smartphone-ul pentru că, da, Identity Check este un spectacol ale cărui înțelesuri sunt intermediate de tehnologie și ar fi de preferat să îți placă dialogul, exteriorizarea într-un spațiu public, nu consumul unor resurse emoționale și raționale în interiorul dominat de cunoașterea de sine.
Deși pare să se lase pradă libertății de manifestare, spectacolul gândit de Florin Caracala pornește de la o schemă bine ținută sub control. Decorul, acela al unui laborator multimedia în care tu însuți, odată intrat, ești subiect de studiu și replicile performerilor reușesc să jongleze și cu spontanul și prestabilitul. Nu trebuie, însă, să fii un fin cunoscător al artelor spectacolului pentru a înțelege că unele momente așa-zis spontane sunt, de fapt, parte a unui plan fix. Totuși, ești complice la această spontaneitate mimată pentru că te ajută să pătrunzi mai ușor în esența spectacolului. Încă de la început, ți se dă un număr de identificare și este ca și cum ai fi bătut pe umăr prietenește și ți s-ar transmite „amice, avem nevoie de ajutor”. După ce îți găsești un loc al tău în sală, fie că te conectezi la rețeaua wireless din interior, fie că nu, ai impresia că ești logat pe Facebook și că îți verifici constant newsfeed-ul.
Firul narativ al performance-ului, pentru că are unul, se desface pe axa trecut, prezent, viitor. De la „așa trăim acum”, se ajunge la „hai să vedem cum eram înainte de Facebook și de explozia tehnologică” și la „cum va fi viitorul vieților furate de virtual”. Rețeaua de socializare Facebook este, în spectacolul gândit de Florin Caracala, subiectul de la care se naște o discuție despre singurătatea și izolarea omului conectat non-stop la Internet, despre lipsa de comunicare, despre înstrăinarea omului de om. Dar, dincolo de această latură existențialistă din Identity Check, glumițele de tip stand-up comedy mențin starea de relaxare a celor din sală. De asemenea, este radiografiată evoluția societății românești din ultimii 24 de ani, pe latura sa politică, dar și socio-economică.
În Identity Check dinamismul punerii în scenă, obținut cu ajutorul instalației 3D și al jocului de lumini, naște un vârtej în care te lași prins mai ușor sau înghițindu-ți scepticismul cu noduri. Însă, în momentul în care stai să analizezi prestația performerilor nu ai cum să nu observi stângăcia unora și surplusul de responsabilitate de pe umerii altora. Andreea Spătaru, povestitorul, cea care întreține atmosfera și intermediază relația spectatori-text este personajul cheie al spectacolului. Chiar dacă, din cauza emoției, mai cedează în fața nesiguranței, ea îi duce în spate pe ceilalți performeri care, în multe momente lasă să se vadă că sunt la început, că au stângăcii scenice.
Dialogul dintre performerul în pielea căruia intră Andreea Spătaru și un utilizator al Facebook-ului prezent în sală și proiectarea unui viitor dominat de tehnologie, cu flash-uri din trecut, compun coloana vertebrală a show-ului multimedia gândit de cei de la Compania FaPt din Iași. Vise împlinite, vieți năruite sau umplute cu postări în online, singurătăți îndopate cu pilula prieteniei în social media, dependențe greu de controlat, realități triste îmbrăcate de emoticoane vesele și citate motivaționale, supunerea Big Brother-ului dintr-o lume accesibilă cu un simplu ID și o parolă – toate acestea sunt aduse în discuție în Identity Check și cu tristețe și cu umor. Spectacolul se folosește de impactul vizual, de locuri comune în conștiința și memoria fiecăruia dintre noi și de toate facilitățile pe care societatea hipertehnologizată pe care o expune criticii le pune la dispoziție, tocmai pentru a-și atinge înțelesurile. Odată făcută alegerea de a-l viziona pleci spre casă și binedispus și încărcat cu semne de întrebare și teme de dialog care pot duce spre orice concluzie.
