„Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti, un spectacol controversat, contestat, dar și aplaudat de public, a fost montat de regizorul Andrei Șerban pentru prima dată cu 20 de ani în urmă, la Opera Bastille din Paris.
Cu multe critici de-a lungul timpului, atât pozitive, cât și negative, spectacolul este al treilea montat de regizor la Opera Națională Română Iași, după „Troienele” și „Indiile galante” din stagiunile trecute.
Întrebat de ce a ales Iașiul pentru a monta din nou „Lucia di Lammermoor”, Andrei Șerban a mărturisit:
„Nu aș vrea să o numesc o reluare a Luciei mele de la Paris, pentru că ideea centrală pe care o am despre o poveste nu este niciodată terminată, este tot timpul în dezvoltare. Un spectacol nu e gata niciodată, la fel cum viața nu e «gata» decât în moarte. Pentru mine tot procesul de creație presupune o evoluție care se termină doar în ultima zi de reprezentație. Chiar și la premieră, lucrurile nu sunt terminate.
Pentru asta am venit la Iași. Și, în plus, pentru că Lucia nu este o operă romantică, sentimentală, dulceagă, ci o operă cu un subiect violent. Spectatorii, mai ales cei care au trăit sub dictatură, sub presiune politică, sub teroare, știu ce înseamnă această experiență, iar cei mai tineri care văd pentru prima oară această operă vor avea, cred, curiozitatea de a descoperi o muzică foarte frumoasă, dar care este trăită de către actori, cântăreți pe scenă atât de total, încât creează un șoc.
Pentru mine șocul este elementul principal în artă. Un șoc creează o energie nouă. Și, atunci când simți această energie nouă, ieși din teatru altul decât ai intrat căci parcă ceva nou se întâmplă în tine. Pentru această stare care te transformă lucrăm, de aceea am venit la Iași. Pe o scenă care este mult mai mică decât cea de la Bastille, putem avea o concentrare care permite o altă relație cu sala. Acești cântăreți tineri, care debutează în Lucia, descoperă ceva și prin ei descopăr și eu valențe pe care nu le știam înainte.”
Acest spectacol, extrem de dinamic în întregul său, stârnește cu atât mai mult curiozitatea, cu cât istoria lui a început la Opera din Chicago. Versiunea de la Iași continuă ideea celei de la Opera Bastille din Paris, totuși, costumele create de Lia Manțoc și decorul purtând semnătura lui Octavian Neculai aduc elemente distinctive.
Pentru că, de fiecare dată când a fost jucat, spectacolul „Lucia di Lammermoor” regizat de Andrei Șerban a reușit să surprindă, o curiozitate firească este aceea legată de așteptările pe care le-ar putea avea regizorul de la public. Cu sinceritate, acesta recunoaște:
„Niciodată nu am așteptări. Contactul cu publicul este întotdeauna viu și neașteptat. Tot ceea ce facem e o pregătire intensă. Nu știm niciodată ce se va întâmpla, dar sperăm că ceea ce am simțit noi vor simți și alții. Teatrul, ca și viața, poate să ne ajute să simțim, să vedem cu mai multă claritate ce ni se întâmplă nouă, oamenilor.”
Și cu distribuția a reușit să surprindă spectacolul „Lucia di Lammermoor”, în regia lui Andrei Șerban, întrucât el a avut parte de două premiere la Iași, cu artiști diferiți în rolurile principale. Beatrice Rancea, managerul Operei Naționale Române Iași, a declarat la conferința de presă: „Cele două interprete din Lucia di Lammermoor, Diana Tugui și Lăcrămioara Hrubaru Roată, ni s-a spus că sunt singurele din țară care pot face astfel de personaje.”
Pe scena Operei Naționale Române Iași, „Lucia di Lammermoor”, în regia lui Andrei Șerban, a primit aplauze îndelungi la ambele premiere. „Oamenii din Iași sunt prea educați pentru a huidui”, crede regizorul. Dar, succesul la public demonstrează că punerea în scenă nu le-a pus în mișcare doar motorul politeții, ci le-a stârnit și emoții puternice celor prezenți în sală, prin abordarea tranșantă, fără delicatețe de roman de epocă, a unor teme fundamentale în creație ca dragostea, căsătoria, moartea.
