Ceasca de cultura

Autor: omdecultură

ALECART. De ce noi nu ne subestimăm cititorii

Desi am vrea sa ne numim inca o revista culturala tanara, dupa recenta lansare a celui de-al 8-lea numar (alecart.ro) nu putem spune decat ca suntem o revista cu o atitudine culturala tanara. Cum tendintele, miscarile artistice, moda si gustul publicului sunt in miscare permanenta, ne-am lasat si noi prinsi de val (nu dusi de val, poate doar sedusi uneori) si am actualizat revista Alecart cu ultimele stiri culturale, am reactualizat-o in fiecare numar la cerintele cititorilor, ne-am reinventat in competitia revistelor culturale din Romania (cu un design marca Layds.com), fiind si astazi intr-un proces continuu de adaptare si adoptare a celei mai profesioniste Atitudini culturale.

In cele 8 numere si cu mult mai multe intalniri culturale, workshopuri, lansari de carte, cluburi care ne fac prezenti in lumea culturala nu doar a Iasului unde ne lansam bianual, am adus cititorilor de fiecare data ineditul printr-un interviu, o ancheta sau o lucrare artistica publicata in revista.

Daca prin ultimul numar Alecart am fost prima publicatie din Romania in care a aparut in exclusivitate un fragment-traducere din cartea anului 2011 in Elvetia, Jakob se hotaraste sa iubeasca, Catalin Dorian Florescu, in apropierea lansarii numarului 5 am devenit singura revista din Iasi partenera a IICCMER prin care am adus „Caravana cinematografica” in colegiile iesene, prin rularea filmelor A fost sau n-a fost, Vietile altora, Calatoria lui Gruber, Valul, urmate de dezbateri moderate de criticul Angelo Mitchievici.

Odata cu lansarea numerelor 5 si 6 Alecart, am organizat workshopuri de jurnalism (Comunicare vizuala in mass-media, Literatura si specii jurnalistice, Jurnalistul viitorului in media online si presa scrisa, Jurnalistii din radio si televiziune) pentru tinerii ieseni si nu numai, sustinute de jurnalistii ieseni Georgeta Condur, realizator Tele M, Florin Chiriac, realizator Radio Iasi, politologul Daniel Sandru, Universitatea „Petre Andrei” din Iasi, criticul literar Antonio Patras.

In urma preschimbarilor de tot felul din sistemul educational romanesc, am fost singura revista din Romania care am realizat o ancheta la nivel international cuprinzand sistemele educationale din Marea Britanie, Spania, Germania, Belgia si Statele Unite, intr-un dialog din interiorul acestor sisteme prin profesori din mediul preuniversitar care au raspuns intrebarilor noastre. Ancheta poate fi citita in numarul 5 unde veti gasi un articol inedit si complex despre conceptul de numismatica (atat de putin cunoscut in Romania) precum si un articol despre implicarea Alecart in proiectul de voluntariat Interact Iasi.

Anul acesta am fost singura publicatie din Romania care l-a adus in fata publicului intr-un dialog cu cinefilii romani pe regizorul Corneliu Porumboiu, singura publicatie din Iasi pentru care Maia Morgenstern a acordat un interviu in exclusivitate, precum si singura revista care a adus scriitorii Daniel-Cristea Enache, Dan Lungu si Lucian Dan Teodorovici in colegiile nationale iesene.

Alecart 7 a fost singura revista culturala din Iasi care a publicat un studiu arhitectural a complexului recent lansat Palas Iasi. Revista noastra publica periodic materiale, proiecte de arhitectura sau design datorita colaboratorilor nostri permanenti specializati in aceste domenii. in acelasi timp, galeria de lucrari artistice poarta numele unor artisti cunoscuti precum Dragos Patrascu, Adrian Gorea.

Mai spunem doar ca revista Alecart este printr-un numar tot mai accentuat de articole si bilingva, datorita articolelor profesorilor universitari din Europa sau SUA. in Alecart 8 puteti citi un articol al cunoscutului critic literar american Jim Welsh.

Manifestarile culturale inedite, interviurile cu personalitati care inca mai pot aduce ceva nou in fata publicului, evenimentele care ne gasesc parteneri, toate prezente in articolele revistei, vin de la conceptia firesc gandita a proiectului Alecart: Noi nu ne subestimam cititorii!

19 februarie 2016
Dorel Vișan: „Am înțeles că a fi simplu este mai greu decât a fi complicat.”

Motto: "In scolile noastre, copiii invata "din toate cate ceva", dar prea putin despre ei. Daca dascalii nostri ar acorda mai mult timp copiilor de a cerceta misterul mintii omenesti, poate ca, formandu-se in cunoasterea de sine, am avea mai putine frunti incruntate si mai putina ingrijorare autodistrugatoare.
Fara tagada, omul zilelor noastre se zbate intre doua capcane pagubitoare: Crede inainte de a cerceta si critica inainte de a intelege… ori intelegerea este prima regula a strategiei de viata, dupa Phillip C. McGraw."

Dorel Visan, capitolul Fiecare moare singur… din cartea Cine-i pazeste pe paznici, pagina 67

Spectatorul cu gene dantelate priveste aripile de lumina care fac parte din geamurile larg deshise ale salii de cinema, anuntand, parca, Sezonul pescarusilor. Isi aminteste de Timpul liber, de clipele in care nu exista "Prea tarziu", pentru ca, atunci, putea sa adune in palme Baloane de curcubeu… Atunci i s-a spus pentru prima data ca Eroii nu au varsta, chiar daca se mai poticnesc uneori, in demersul devenirii autentice, cu acele Drumuri in cumpana. Si asta, datorita faptului ca ei, eroii peliculei, creeaza Gustul si culoarea fericirii.

Bucuria intalnita aici se raspandeste si intr-o Declaratie de dragoste atipica, scrisa de insusi Sistemul nervos. Presupunand ca deja vi s-a facut dor de filmele pe care tocmai le-am enumerat intr-un exercitiu de creativitate in randurile de mai sus, cu o seama de cuvinte (in)scrise in stil italic, va adresez continuarea…
Clujule, daca vrei ca in 2015 sa te simti distins cu titlul de Capitala europeana a tineretului, Fii cu ochii pe fericire! Clujule, fii cu ochii la litere si citeste-l cu inima pe Dorel Visan! Si chiar daca exista o singura banuiala minuscula privind felul in care conexiunea dintre numele uman al actorului Dorel Visan si lectura cartilor sale vor contribui la reusita orasului Cluj de a fi recunoscut drept capitala europeana a tineretului, propunerea de fata are vocea ei. Si chiar daca aceasta banuiala nu este rostita cu voce tare de o multime semnificativa d.p.d.v. statistic, raman la certitudinea unei intrebari care poate face lumina, o data ce va fi interiorizata de cititori: "De ce sunt cartile un mijloc de a ne cunoaste pe noi insine si ce beneficii avem daca citim?"

Sa ne gandim ca, alegand aceasta maniera de a fi, de a simti, descoperi capodopere in tinuturi miniaturale care iti pregatesc cadrul potrivit pentru a suprinde imagini din interiorul inimii unei litere, care este mereu secondata de alte litere. Astfel, din cititor devii fotograf de povesti umane, colectionar de cuvinte, stari cu har, esente dulci si iluzii purpurii, doze de optimism chihlimbarian. Stabilesti intensitatea luminii in functie de propriile afinitati cromatice si te opresti atunci cand vrei, pentru a reveni, ori de cate ori iti era dor de acest itinerar, in care esti de mana cu litera si intotdeauna pregatit sa vezi, cu lupa fina a simturilor, trairile, gandurile, emotiile personajului tau preferat, cu care nu doar ca te identifici, dar pe care il porti pe degetul drept al privirii, aducandu-l in universul tau real, in care parca toti privitorii curiosi, toti, locuitori ai orasului, au uitat sa asculte, sa citeasca si sa transmita povesti celor de langa ei, celor din apropierea si din departarea lor, deopotriva. Doar cand citesti si acest fapt reprezinta, pentru tine, o stare benefica, descoperi ca nu mai obosesti, ca nu te mai dor ochii, ca nu mai ai nevoie de ochelari, ca timpul are timp cu tine si ca tu ai timp cu timpul, dar mai ales ai timp cu tine. Citind, de fapt, ai timp sa recunosti ce/cine te face sa zambesti prelung, ce te face sa gasesti in tine insuti magia de care ai nevoie pentru a continua si a nu da unda libera renuntarii la visul tau maret, din cauza unor piedici. Cartile apropie departarea, anuleaza limitele (auto)impuse (de cele mai multe ori), te invata sa vii in fata oamenilor cu povesti despre tine, in care ei sa se simta acasa, te invata sa ai curajul si rabdarea de a reveni la situatii de viata, fiinte, pagini pe care tu le consideri importante, ori de cate ori este nevoie.

Dorel Visan este un autor generos care vine in intampinarea cititorilor sai cu emotia amintirilor sale bogate. Este necesar sa-i aud sau sa-i vad scris numele pentru a stabili o simetrie aparte intre el ca om, ca actor, ca profesionist si activitatile culturale in care sunt implicati tinerii clujeni. Pentru ca geografia locurilor, a oamenilor purtati de acelasi filtru interior, realizat insa prin mecanisme diferite de expresie se aplica si aici. Geografia clujului are in compozitia sa stari de spirit, muzicalitatea vocii, replici intelepte rostite si transmise de oameni ca Dorel Visan. Ceea ce te poate duce cu gandul la faptul ca adevaratul Cluj nu este orasul pe care il poti identifica pe harta geografica a tarii noastre, ci este orasul simplu, cu datini si obiceiuri pastrate vii in memorii frumoase, in care ne intrebam retoric sau, poate, nedumeriti inca: CINE-I PAZESTE PE PAZNICI? Si daca urmatoarea intrebare persista pentru unii dintre dvs. "Ce legatura exista intre sintagma Cluj-capitala europeana a tineretului 2015 si sugestia de lectura a cartii Cine-i pazeste pe paznici?", atunci va propun sa ne oprim la trei constatari: “Oricine are abilitatea de a vedea frumusetea, nu va imbatrani niciodata” (Franz Kafka) Tineretea nu are varsta. (Pablo Picasso) Tineretea este o stare de spirit. (Dorel Visan)

Asadar, plecand de la premisa potrivit careia varstele omului sunt simultane, iar tineretea nu este o varsta, ci o stare de spirit, vi-l prezint pe Dorel Visan. In aceasta fiinta, tinerii au privilegiul de a descoperi: marea biblioteca a lumii, o profunzime putin obisnuita a intalnirilor fiintiale si cel putin 3 substraturi: cel uman, cel artistic si cel filologic.

"Cine-i pazeste pe paznici" a fost publicata la Editura Princeps Edit in 2012. Volumul debuteaza cu o prefata semnata de Mircea Radu Iacoban-Libertatea, ca un samar. Cartea ii intampina ales pe cei care traiesc avand la baza stari de spirit si emotia povestii care se doreste a fi citita. In pagini te intalnesti cu intrebari existentiale, formulate sub semnul inteligentei actoricesti, dublat in permanenta de o cunoastere avizata a noptii interiorului uman, cu framantarile si indoielile la purtator. Despre o viziune sacra a sensului tragicului care sporea, in frumusete, in ritualurile zilnice de altadata pentru ca Dumnezeu era chemat de catre oameni pentru a fi martorul si cel care binecuvinteaza, cu prezenta Sa, lucrarea lumeasca, in pagini: "Ca artist care isi respecta publicul si pe el insusi, am dus o lupta continua si sustinuta cu mine insumi pentru a ma intoarce mereu si mereu in simplitate. Si unde credeti ca gaseam ideile cele mai simple care, de fapt, sunt si cele mai roditoare? La oamenii aceia la fel de simpli, de la mine din sat." Autorul clujean, nascut in Tauseni, isi continua astfel marturisirea:"(…)Ce aveau special acesti oameni? Credinta. Si credinta le dadea certitudine si certitudinea le dadea puterea de a rabda viata… Cred ca lucrurile simple, dar cu fond adanc in talcuri, m-au purtat astfel si pe mine, de-a lungul anilor si mi-au deschis (atat cat am putut intelege si urma) marile cai inchise ignorantului." "Prin asezarea omului in viata, credinta devine o stare morala. A intelege natura inseamna a urca sau a cobora in tine…" "Cand eram la scoala de teatru, profesorii ne spuneau mereu: Fii simplu, de ce te complici? Inca de pe atunci, am inceput sa intelegem ca a fi simplu este mai greu decat a fi complicat. Cu toate acestea, chiar si teatrul care este si o forma si un izvor de educatie "se complica" in loc sa fie simplu. Cine mai tine cont de inteleptul Aristotel care in Poetica lui spunea acum cateva mii de ani ca emotia (cea binefacatoare) se obtine nu prin "artificii scenice", ci din dinamismul actiunii?…"

18 februarie 2016
Doi tineri muzicieni români, laureați ai Concursului Internațional “Concertino Praga” derulat sub auspiciile Uniunii Europene de Radio

Violoncelistul Cornelius Zirbo si violonista Malina Ciobanu sunt doi dintre laureatii prestigiosului concurs international “Concertino Praga.”, ale carui rezultate au fost anuntate oficial in data de 9 februarie 2016. Cornelius Zirbo (17 ani, elev al Colegiului National de Muzica “Dinu Lipatti” din Bucuresti) a obtinut premiul al II-lea la categoria violoncel, iar Malina Ciobanu (17 ani, eleva la Colegiul National de Arte “Octav Bancila” din Iasi), mentiune la categoria vioara. Cei doi tineri muzicieni au fost propusi si sustinuti in cadrul concursului de postul Radio Romania Muzical care s-a ocupat de realizarea inregistrarilor de studio jurizate de specialisti din Republica Ceha, Germania, Rusia, Irlanda si Ungaria.

Malina Ciobanu

Concursul “Concertino Praga” este unul dintre cele mai prestigioase din muzica clasica, adresate tinerilor cu varste pana in 18 ani. Are o istorie de 50 ani, prima editie fiind organizata de Radiodifuziunea publica ceha in anul 1966. Muzicieni romani prestigiosi au fost de-a lungul timpului laureatii acestui concurs: flautistul Ion Bogdan Stefanescu si violonistii Mihaela Martin, Claudiu Vornicelu si Alexandru Tomescu. In 2013, alti doi muzicieni romani propusi de Radio Romania Muzical s-au numarat printre premiantii acestei competitii: Alexandra Bobeico, premiul I la sectiunea vioara si Cadmiel Botac, mentiune la categoria pian.

“Concertino Praga” este un concurs de inregistrari de studio, realizate de radiodifuziunile publice europene; la aceasta editie au participat inregistrari transmise de 11 radiodifuziuni. Echipa de la Radio Romania care s-a ocupat de inregistrarile de studio premiate anul acesta a fost alcatuita din: Viorel Ioachimescu si Andrei Cazan – regizori muzicali, Dan Corjos si Ovidiu Neagu – ingineri de sunet, Octavia Galescu – producator din partea Radio Romania Muzical.

Cornelius Zirbo

In luna 2016, cei doi laureati, Cornelius Zirbo si Malina Ciobanu, sunt invitati in capitala Cehiei, la gala laureatilor si pentru a sustine apoi o serie de recitaluri in sudul Boemiei. Gala laureatilor va avea loc pe 10 iunie 2016 si va fi transmisa in direct de Radio Romania Muzical.

In aceasta perioada, zilnic, de la ora 18.00, Radio Romania Muzical difuzeaza interviuri si inregistrari cu cei doi laureati ai Concursului “Concertino Praga” 2016, violoncelistul Cornelius Zirbo si violonista Malina Ciobanu.

15 februarie 2016
Bogdan Ota: Lipsa iubirii din viața oamenilor nu e legată de incapacitatea lor de a iubi, ci de frica eșecului

Bogdan Ota este unul dintre cele mai sonore nume din industria muzicala contemporana si unul dintre artistii romani cu cea mai spectaculoasa ascensiune din ultimii ani. Absolvent al Universitatii de Arte ”George Enescu” din Iasi, artistul roman a ajuns extrem de cunoscut si apreciat in intreaga lume o data cu participarea sa la competitia ”Norway Got Talent”, in 2011, unde a inregistrat un succes fulminant.
”Bogdan Ota este un compozitor de elita. Indemanarea muzicala cu care se misca si intelegerea structurii compozitionale de care da dovada sunt cu adevarat o raritate. Temele cu o puternica incarcatura emotionala stau alaturi de pasaje linistite de parca ar fi modelate din aceeasi materie. Albumul «Day of Wrath» confirma faptul ca orice discutie despre un succesor natural al lui John Williams este incompleta fara a lua in considerare numele lui Bogdan Ota” [Wildy Haskell, editor la Wildy`s World si reviewer pt. Indie-Music.com]

Pe 26 si 27 februarie, ora 19:00 prezinti pe scena Casei de Cultura a Studentilor din Iasi spectacolul UNITED. De ce un eveniment artistic pe tema conexiunii spirituale dintre oameni?

Suntem fiinte rationale si sociale dar mai presus de toate suntem fiinte spirituale. Indiferent de confesiunea religioasa suntem spirite. Noi functionam in parametri normali doar daca suntem uniti. Tema singuratatii, desi frecvent intalnita in arta, e totusi o tema foarte trista. Eu inca incerc sa inteleg INSINGURAREA, nu singuratatea, desi a doua deriva din prima, sau mai bine zis sunt interconectate. Insingurarea a fost un fenomen, acum e o realitate ca oricare alta. Noi artistii incercam sa aratam prin efortul nostru colectiv ca nu suntem facuti sa fim singuri, ca putem reusi impreuna, ca vibratiile comune sunt mai puternice. Imaginati-va ca fiecare individ e asemeni unei lumanari. O lumanare intr-un oras in bezna nu face o diferenta prea mare. Acum imaginati-va cum ar arata in Iasi de exemplu 350.000 de lumanari aprinse in noapte, una langa alta. Am curaj sa pariez ca s-ar vedea din avion. Pe de alta parte, pe aceasta scena unim artisti din zona Moldovei, din Ardeal, din sudul tarii etc. E un efort colectiv facut cu placere de oameni pasionati. UNITED e un concert menit sa ne trezeasca din amorteala digitala ce a cuprins intreaga planeta, ridicand la rang de dumnezeire retelele de socializare. UNITED suntem noi, eu, orchestra, tehnicienii si, mai presus de toti, spectatorii.

Care e povestea in care vrei sa implici emotional publicul?

Publicul isi va trai propria poveste, caci fiecare simte in felul sau. Temele prezentate in spectacol sunt legate de spiritualitate, emotie, religie vs credinta, dragostea puternica ce transcede chiar si barierele mortii. Multi se vor regasi cu siguranta in fiecare lucrare muzicala, iar noi artistii ne vom da toata silinta ca toata lumea sa-si inteleaga in cel mai profund mod propria fiinta. Cei ce nu vor intelege anumite pasaje musicale, vor fi ajutati de imagine, de balet, de solisti, de versurile pieselor. Sunt atat de multe elemente artistice ce conlucreaza incat spectatorul va fi cu siguranta edificat pana la cel mai mic detaliu, indiferent de tema abordata in piesa respectiva.

Publicul va calatori alaturi de noi prin istorie, va descoperi ororile razboiului, tragedia lui Isus, povestea lui Romeo si a Julietei, frumusetea batranetii atunci cand, privind in urma, ai amintiri atat de frumoase incat parca traiesti pentru a doua oara, scufundat in visele propriului trecut, drama fiului ratacitor si bucuria reintoarcerii lui acasa, inocenta jucausa a copilului si entuziasmul cu care acesta exploreaza lumea. Vom trezi emotii si amintiri vechi, ingropate de mult in subconstient si totodata vom da nastere altora noi, plecand din sala de spectacol mai energici si plini de entuziasm.

De ce crezi asta? Ce te face sa spui ca oamenii vor pleca mai energici si entuziasmati?

Oooo, dar e atat de simplu! Eu sunt convins ca oamenii isi vor reaminti ca viata ne-a fost data cu un singur scop: ACELA DE A FI FERICITI. Noi artistii luptam cu aceiasi demoni de fiecare data si de fiecare data biruim frica, indiferenta si tristetea. De exemplu, iubirea este un sentiment cunoscut tuturor, aceasta nu se invata, se simte pur si simplu. Lipsa iubirii din viata oamenilor nu e legata de incapacitatea lor de a iubi, ci de FRICA ESECULUI, indiferent de subiect. Indiferenta e cea mai periculoasa arma: ceea ce arunci asupra celorlalti, respectiv indiferenta, se intoarce impotriva ta. Aici nu cumva vorbim din nou despre frica de a ne iubi pe noi insine? Tristetea o inventam noi, nu ne-o da Dumnezeu ca sa “ne incerce”. Cum scapam de ea? Simplu! Dupa ce invatam sau, mai bine zis, ne reamintim ca Dumnezeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce, scapam de tristete si ne bucuram caci astfel ni se arata cat suntem de puternici sa trecem peste orice. Puterea este un prilej de bucurie. Eu, impreuna cu colegii mei, le voi reaminti celor veniti alaturi de noi in sala ca sunt puternici si ca au toate motivele sa fie fericiti. Acesta e motivul pentru care vor pleca mai energici si entuziasmati.

Cum te simti in postura de a fi comparat cu mari compozitori din lumea muzicii de film, precum John Williams? Review-urile criticilor internationali cu privire la primul tau CD intitulat ”Day of Wrath” sunt de-a dreptul impresionante.

E un adevar faptul ca am fost comparat cu geniile muzicii de film americane. Sunt magulit bineinteles, mai ales ca review-urile pe care le-am primit din SUA si Spania au cu o singura exceptie 5 stele din 5. Exceptia e de 4 stele din 5. Cum ma simt in aceasta postura? Daca as fi un ingrat inconstient as spune ca ma simt bine. Pentru ca am fost dotat de mama natura si cu inteligenta spun cu fermitate ca aceste comparatii sunt de fapt o povara grea pe umerii oricui ar fi in locul meu. Sa fii pus in aceeasi propozitie, in asociere si in antiteza, cu nume atat de mari te responsabilizeaza pana la paranoia. Stiu ca primul album a fost un real succes, dovada stau vanzarile, salile arhipline si totodata aceste cronici venite de la comentatorii de profil din strainatate si din Romania. Eu am emotii foarte puternice la fiecare piesa noua pe care o aduc in fata oamenilor pe o scena. Tot timpul ma intreb cum vor reactiona. Aplauda, e drept, dar tocmai aici e intrebarea pe care un compozitor si-o pune: ”Aplauda pentru ca le-a placut sau aplauda pentru ca asa se face la un spectacol?” Acesta e cosmarul fiecarui compozitor. E putin mai simplu sa interpretezi Mozart sau Gershwin. Tehnic o fi mai dificil, nu comentez, dar ca interpret nu esti judecat din prisma creatiei, ci doar a performantei tale artistice – ca pianist, violonist, soprana, tenor, etc. Postura mea e mult mai dificila. Publicul, considerat de mine ca fiind adevaratul critic de arta, apreciaza sau nu in primul rand creatia muzicala in sine, apoi elementele tehnice si interpretative si nu in ultimul rand elementele unui spectacol. Dansez pe o gheata foarte subtire si pentru 1 minut plictisitor intr-un album sau spectacol risti sa cazi din gratiile acestui juriu. Sunt foarte recunoscator ca am fost comparat cu marii compozitori contemporani, desi aceasta medalie e ingrozitor de grea. Nu am voie sa-mi dezamagesc fanii, caci datorita lor sunt pe scena de fiecare data. Ei umplu sala, ei te aplauda si ei te sustin si-ti dau curaj sa mergi mai departe.

Care crezi ca este rolul artei intr-o lume guvernata de griji de natura materiala? Exista vreo cale prin care arta se poate impune drept o componenta esentiala si valoroasa a umanitatii? Poate arta adevarata sa-si paraseasca statutul de Cenusareasa?

O, da… Arta si-a depasit de mult statutul de Cenusareasa. Ma amuzam candva auzind pe unii spunand: ”Ce-mi trebuie mie arta? Ce, arta imi pune mie salamu’ in frigider?” Acum as putea sa-i intreb daca si-ar marita progenitura la o nunta fara muzica si fara dans. Sau mai bine… de ce stai la bloc, prietene si nu-ti sapi o groapa in pamant? Blocul e facut de un arhitect, un artist la urma urmei. La biserica ar trebui sa ai peretii gri si reci, din beton armat si nu frumos pictati ca sa vezi, in timp ce preotul ar urla slujba la tine in loc sa ti-o cante, ca fara arta ai muri inainte sa scoti astfel de ineptii pe gura. Mai am cateva idei pentru cei ce cred ca arta nu-si are rostul in viata lor: sa nu mai conduca masini caci si alea tot de niste artisti in design au fost concepute, sa poarte frunza Evei pe strada sau la serviciu, designul vestimentar fiind tot o arta si sa manance ce le da pamantul, crud si negatit, caci arta culinara, la fel de bine ca toate celelalte arte, nu are ce cauta in viata lor. Rolul artei in aceasta lume e sa dea culoare tonurilor de gri si negru, sa ne incante sufletul cand pornim radioul in drum spre serviciu, sa ne iubim mai mult cand ne admiram in oglinda, sa ne simtim mai aproape de Dumnezeu cand privim o icoana sau o pictura intr-o biserica, sa ne simtim mandri de radacinile noastre atunci cand revedem cu drag oamenii invesmantati in mandrul nostru port popular, creat de ultimii dintre artistii nostri de la sate, sa vibram in sala de spectacol alaturi de vecinul de scaun, care stergandu-si pe ascuns o lacrima isi aminteste cu bucurie ca e un om, si nu o masinarie a erei industriale. Arta vine din suflet, de aceea e la fel de adevarata ca insasi existenta sufletului omenesc. Negand arta negam Dumnezeirea si insasi existenta noastra in aceasta lume.

Care ar fi din punctul tau de vedere cel mai important castig pentru o persoana care intra pentru prima oara in sala de spectacol la un concert semnat Bogdan Ota? ti-ai propus pana acum sa livrezi prin muzica ta un anumit mesaj catre public?

Mi-am propus sa-l atrag pe ascultatorul meu inapoi catre el insusi, catre sinele sau divin. De ce? Iata, de exemplu, vorbind cu omul si prietenul Stefan Gadola, am concluzionat impreuna ca traind in aceasta societate e o datorie divina in primul rand si in al doilea rand morala sa facem tot ce ne sta in putinta sa o facem frumoasa, fara a precupeti vreun efort. Nu avem o scuza pentru a nu face nimic. Suntem oameni si in orice fel de palate am trai, orice fel de masini am conduce tot vom pasi afara din ele. Sa fii indiferent fata de lumea in care traiesti e ca si cum ti-ai construi o vila in cimitir, fericit ca nu te deranjeaza nimeni. “La ce bun totul cand iesi din casa si vezi atata tristete si frustrare in jurul tau? Trebuie sa facem ceva… atat cat putem”, spune Stefan Gadola la o discutie inflacarata despre lumea in care traim. Eu, asemeni multora dintre noi, fac tot ce-mi sta in putinta sa fac lumea in care traiesc mai frumoasa. Eforturile mele sunt ca niste scame in univers, dar coroborate cu ale altora vor fi asemeni unor picaturi de apa unite intr-un tsunami.

Unii ma intreaba retoric, scarbiti de propria experienta de viata: “Da’ iti mai vine sa zambesti si sa te bucuri cu atatea nenorociri in jurul tau, cu bolile si cu salariile astea mici?” Raspunsul meu e DA, SE POATE. Nenorocirile, bolile si salariile mici vin tot din NEFERICIRE si frustrare. Exemplu: Ionica, de 16 ani, din nu stiu ce sat, privat de dragostea parintilor, isi cauta dragostea chiar si prin intermediul fortei brute, violeaza o batrana, intra la inchisoare, societatea se izoleaza de un factor de risc, dar ramane mai saraca cu un suflet, fie el privit si ca un simplu “brat de munca”. Cum ar fi stat lucrurile daca Ionica vedea ca mama nu se cearta cu tata in casa si primea afectiune si incredere in el de la parinti?! Ne suparam atat de tare ca fiul sau fiica nu ne-a calcat pe urme in meseria noastra sau in alegerea sotului/sotiei incat rosi pe interior de frustrari si suparare ne imbolnavim. Cheltuim mai bine de jumatate din venitul nostru pe medicamente, tratand EFECTUL, nu cauza bolii. Fasconalul nu inlatura supararea care v-a creat migrena. Si atunci tot noi oamenii ne plangem ca avem mai multi oameni in spitale si la coada in farmacii decat in salile de teatru sau in parcuri.

Mesajul meu catre lume este: Fiti fericiti! E singura voastra datorie. Fiind fericiti va veti schimba viata. Schimbandu-va viata veti schimba lumea! E CHIAR ATAT DE SIMPLU!

15 februarie 2016
Triumf al Angelei Gheorghiu alături de Orchestra Națională Radio, la Sala Radio

Angela Gheorghiu a lansat recent albumul de colinde „O, ce veste minunata!”, alaturi de Orchestra Nationala Radio si dirijorul Tiberiu Soare, material discografic ce a obtinut deja, in urma cu doar cateva zile, Discul de Aur din partea casei sale de discuri MediaPro Music, pentru vanzarile albumului.

In seara de 23 decembrie la Sala Radio s-a derulat un concert festiv de Craciun, prilej ca soprana sa incante publicul cu o parte dintre colindele inregistrate pe album, la finalul evenimentului artista acordand timp de doua ore autografe fanilor sai. Vocea inegalabila, o prezenta carismatica, plina de umor si dezinvoltura, sunt atributele care au insotit prestatia Angelei Gheorghiu, furtunos aplaudata de public.

Desi concertul organizat de Primaria sectorului 3 si Centrul cultural Casa Artelor in parteneriat cu Radio Romania si Fundatia Angela Gheorghiu a fost unul de circuit privat, seara muzicala de sarbatoare a ajuns maine, chiar in Ajunul Craciunului, in casele tuturor romanilor! Evenimentul a fost transmis de la ora 19.00 pe Radio Romania Cultural si Radio Romania Muzical (on-line si on-air), dar si pe postul de televiziune Antena 3, in aceeasi zi, de la ora 23.00. Magia sarbatorilor a patruns asadar de la Sala Radio in casele dvs. prin indragite colinde si cantece de Craciun, ca „Domnulet si Domn din cer”, „O, ce veste minunata”, „Trei crai de la Rasarit”, „Mos Craciun”, „Cantique de Noël” („O, Holy Night”) s.a.

Evenimentul a avut loc cu participarea Orchestrei Nationale Radio si a doua coruri cu o carte de vizita remarcabila ca Madrigal si Accoustic.

Soprana al carei nume este vestit pe toate meridianele lumii a cantat sub bagheta unui artist roman alaturi de care se afla adesea pe scene internationale, unul dintre cei mai mari muzicieni romani la ora actuala: Tiberiu Soare, dirijor principal al Orchestrelor si Corurilor Radio Romania. Au contribuit de asemenea semnificativ la succesul evenimentului si dirijorii Voicu Popescu – Corul Madrigal si Daniel Jinga – Corul Accoustic. Seara a fost prezentata de Alice Barb, care de altfel a semnat si regia spectacolului din aceasta seara.

Printre cei care au aplaudat evenimentul s-au aflat mai multe personalitati ale vietii publice, precum Robert Sorin Negoita, primarul Sectorului 3 si Emil Constantinescu, fostul presedinte al Romaniei.

foto: Virgil Oprina

15 februarie 2016
10.000 de spectatori au aplaudat concertul susţinut de Jose Carreras

Un public extrem de numeros – 10.000 de spectatori – si foarte entuziast l-a ovationat in seara de 15 noiembrie pe Jose Carreras in gala de Craciun pe care celebrul tenor spaniol a daruit-o spectatorilor romani, alaturi de Orchestra Nationala Radio si Corul Academic Radio, ansambluri intens aplaudate de public si de marele artist insusi, pentru prestatia lor magistrala. Printre personalitatile care s-au aflat la Pavilionul Central de la Romexpo si care s-au bucurat de aceasta seara cu totul speciala s-a numarat si premierul Romaniei, Victor Ponta.

Pregatite la cel mai inalt nivel artistic pentru eveniment, cele doua formatii Radio Romania au acompaniat cu maxima daruire evolutia tenorului Jose Carreras si a sopranei Natalia Ushakova, invitata a serii, intregul concert derulandu-se sub bagheta dirijorului David Gimenez, nepotul celebrului tenor.

Deosebit de apreciate de public au fost traditionalele cantece de Craciun – „White Christmas”, „Adeste Fideles”, “Have Yourself a Merry Little Christmas”, „Ave Maria” etc. – interpretate in engleza, spaniola, germana, franceza, dar si in… romana! Spectatorii au raspuns cu bucuriei initiativei deosebite a sopranei Natalia Ushakova de a canta o strofa din „Stille Nacht” („Silent Night”) chiar in limba romana.

O serie de bisuri au ridicat in picioare publicul roman, de la „I’ll be home for Christmas”, „Non ti scordar di me”, „O mio babbino caro”, si, desigur, binecunoscuta partitura „Brindisi“ din „La Traviata“, care incheie festiv numeroase gale internationale. Extrem de apreciat si aplaudat a fost si potpourri-ul (colajul muzical) de colinde celebre, ca „Jingle Bells” sau „We Wish You a Merry Christmas”, interpretat de Orchestra Nationala Radio si de Corul Academic Radio, cel de-al doilea pregatit de Dan Mihai Goia, intens aplaudat la finalul evenimentului.

Marele artist catalan Jose Carreras – a carui cariera inseamna peste 40 de ani de activitate si 60 de roluri – se afla la cea de-a doua colaborare fructuoasa cu Orchestra Nationala Radio, alaturi de care a mai cantat la Bucuresti, in urma cu doi ani.

Organizatorul evenimentului din 15 noiembrie a fost Project Events.

15 februarie 2016
The Gramophone, elogiază discul de colinde lansat de Angela Gheorghiu

Una dintre cele mai importante reviste de muzica clasica din lume – The Gramophone – publicata la Londra din 1923, o autoritate in domeniu considerata adesea drept cea mai credibila sursa de cronici de specialitate, a publicat – luni, 9 decembrie 2013 – un articol extrem de laudativ la adresa albumului de colinde romanesti recent lansat de soprana Angela Gheorghiu.

„O, ce veste minunata!”, disc inregistrat alaturi de Orchestra Nationala Radio, condusa de dirijorul ei principal, Tiberiu Soare, contine 16 dintre cele mai indragite colinde traditionale romanesti, printre care „Buna dimineata la Mos Ajun”, „Florile dalbe”, „Astazi s-a nascut Hristos” sau „Colindita”.

O „experienta frapanta”, asa caracterizeaza jurnalistul Jon Tolansky auditia albumului, subliniind calitatea artistica deosebita, dar si emotia transmise prin colindele special orchestrate pentru vocea celebrei soprane. Alaturi de elogiul care este adus interpretarii Angelei Gheorghiu si aranjamentelor orchestrale, este mentionata Orchestra Nationala Radio dirijata de Tiberiu Soare, a carei interpretare este considerata ca fiind una splendida.

Jurnalistul Jon Tolansky a lucrat cu cele mai mari case de discuri din lume si posturi de radio ca EMI Classics, Decca Classics, Deutsche Grammophon, BBC, the CBC si a realizat interviuri si documentare cu artisti-legenda ca Grace Bumbry, Mirella Freni, Antonio Pappano, Luciano Pavarotti, Dame Joan Sutherland s.a.

„O, ce veste minunata!” este un album inregistrat in luna septembrie 2013 la Sala Radio, alaturi de Orchestra Nationala Radio, dirijor Tiberiu Soare, Corul National de Camera Madrigal, dirijor Voicu Popescu si Corul Accoustic, dirijor Daniel Jinga si in Studioul ISV – Ines Studio & Video.

Albumul, lansat impreuna cu Mediapro Music, este o coproductie Fundatia Angela Gheorghiu – Radio Romania – Centrul Cultural Casa Artelor Sector 3, Bucuresti – Primaria Sectorului 3, Bucuresti. Producatorul general al acestui material discografic este Oltea serban Parau, iar producatorul executiv, Alice Barb.

Noul material discografic poate fi gasit in toate librariile de specialitate din tara si in hypermarketuri, la raionul de muzica.

15 februarie 2016
Au venit, au cântat, au cucerit

La scurt timp dupa triumful lor in Marea Britanie, cei patru Beatles iau cu asalt America. Muzica lor e o inspiratie pentru toti adolescentii lumii.

Iadul s-a dezlantuit la aterizarea, vineri, 7 februarie 1964, 13:20, pe aeroportul John F. Kennedy din New York, avionului ce aducea un grup pop din Marea Britanie numit The Beatles. Mii de fani adolescenti – multi purtand peruci Beatles si celebrele insigne cu Beatles – au inceput sa cante, sa tipe, si sa fluiere. Pe cand membrii formatiei coborau din avion, fetele din multime au inceput sa sara in sus scadand "Ii vrem pe Beatles!" Unele lesinau, altele isi smulgeau parul cuprinde de isteria colectiva care avea sa se cheme "Beatlemania".

Cantecul lor I Want To Hold Your Hand aflandu-se in fruntea topului american, venisera la New York pentru a aparea de trei ori in celebra emisiune TV a lui Ed Sullivan.

Reels, jigs, blues si rock

The Beatles – George Harrison, John Lenon, Paul McCartney si Ringo Starr – proveneau din familii de muncitori din Liverpool. Aveau putin peste 20 de ani si nici unul nu luase vreodata lectii de muzica. Ei reusisera sa creeeze insa o adevrata revolutie muzicala prin exuberanta liniei lor melodice noi – "new sound".

Muzica lor era o stimulanta impletire de stiluri – cele ale unor vedete rock americane ca Elvis Presley, Bill Haley si Little Richard, muzica britanica de varieteu, melodii marinaresti, country si western, blues, cantece scotiene (reels) si irlandeze (jigs). Toate aceste ritmuri puteau fi auzitein Liverpool pe discuri sau la radio. Inspirati de energia frusta a ritmurilor Beatles si de exemplul vedetelor americane de rock’n’roll, mii de tineri de ambele parti ale Atlanticului s-au razvratit – o vreme, cel putin – impotriva modelelor oferite de parinti, astfel incat nu se mai multumeau cu tunsorile scurte ori cu slujbele obisnuite cu program de la 9 la 5 din birouri si magazine. Nu-si doreau decat o chitara si un microfon pentru ca – asa credeau – ar fi putut si ei astfel sa dobandeasca bogatie si faima la 20 de ani. Temele erau neglijate, adolescentii alcatuiau formatii proprii, isi scriau singuri cantecele, isi lasau parul lung si sperau sa fie "descoperiti" de vreun cautator de talente. Pentru cei mai multi insa, rebeliunea si dorinta de a-si vedea numele scris cu litere voluminoase au sfarsit in frustrare si dezamagire.

Cu cateva luni inainte de vizita in America, The Beatles starnisera senzatie in societatea si lumea muzicala din Marea Britanie. Cu o toamna in urma cantasera la Royal Command Variety Performance, unde John Lennon spusese publicului, din care faceau parte si Regina Mama si Principesa Margareta, sa-si "scuture bijuteriile in loc sa apalude". La intoarcerea dintr-un turneu rasunator din Suedia, fusesera asaltati de mii de femei exaltate la aeroportul Heathrow din Londra. Dar nimic nu a fost ca primirea isterica de pe aeroportul Kennedy. In primul rand baietii au fost nevoiti sa fata fata unei armate de 200 de ziaristi la terminalul principal. Intrebarile indiscrete ale reporterilor si raspunsurile baietilor – inteligente, obraznice si nonconformiste – au dat tonul intregului turneu al grupului, care avea sa cunoasca o publicitate extraordinara. "Ne cantati ceva?" au cerut reporterii. "Intai platiti-ne!" a venit prompt raspunsul. "Aveti de gand sa luati ceva deosebit acasa cu voi?" "Da, Centrul Rockefeller!" "Ce parere aveti despre Beethoven?" "Suntem innebuniti dupa el – mai ales dupa poeziile lui!"

De la aeroport au fost escortati de politie pana la impunatorul Plaza Hotel, unde au primit o telegrama – "Bun venit in America!" – de la singurul lor idol din lumea cantaretilor, Elvis Presley, "Regele neconstestat al rock’n’roll-ului". Beatles ocupau intregul etal 12 al hotelului; afara, in strada, politia formase cordoane care tineau la distanta sutele de amiratori exaltati ce fluturau pancarte si scandau: "Ii vrem pe Beatles! Ii vrem pe Beatles!" De nenumarate ori fanii au incercat sa forteze baricadele, si politistii i-au impins inapoi. Politistii patrulau continuu coridoarele hotelului ca sa protejeze grupul de frenezia tinerilor admiratori.

Ed Sullivan, personalitate a televiziunii americane(centru), cu Ringo, George, John si Paul. Peste 75 de milioane de oameni i-au vazut pe Beatles prima data in direct la o televiziune americana.

Duminica, 9 februarie seara, The Beatles au iesit cu greu din hotel si au fost condusi la un studio TV pentru prima aparitie in direct la Ed Sullivan. Au cantat 6 melodii, iar Saturday Evening Post avea sa-i descrie ca pe "niste spiridusi simpatici si atragatori". Triumful in primul turneu american a fost complet cand si-au vazut discurile urcand pe primele 5 pozitii in topuri. Aveau sa mai faca o vizita sase luni mai tarziu, apoi din nou in 1965 si 1966. A urmat un regres. Intr-un interviu dat revistei Evening Standard din Londra si reluat in SUA, John Lennon spunea: "The Beatles sunt mai cunoscuti decat Christos." Afirmatia a stranit un scandal de proportii, mai ales in zonele fundamentalist crestine din sudul si vestul Americii. Unele statii radio au incetat chiar sa mai transmita melodiile lor, iar DJ-ii dadeau petreceri la care discurile Beatles erau zdrobite si aruncate in foc. The Beatles incepusera sa simta ca succesul lor avea un pret. In mai 1966, au dat ultimul concert pe scenele britanice, iar in august concertul de adio la San Francisco. Nemultumiti de felul in care erau priviti – "ca niste maimute la gradina zoologica", se plangea Harrison -, s-au concentrat doar asupra albumelor produse in studio. Popularitatea imensa a cantecelor Sergeant Pepper’s Lonley Hearts Club Band si Abbey Road, ca si a desenului animat Yellow Submarine, a asigurat formatiei The Beatles un loc de frunte in topul celor mai vandute discuri din istorie. De atunci nu au mai aparut niciodata impreuna intr-un concert live. Activitatea lor individuala, muzicala si personala, ii va mentine insa in atentia publica ani la rand.

sursa: Cand, unde & cum s-a intamplat, Editura Reader’s Digest

15 februarie 2016
„CLASIC 300”: un spectacol unic în capitala Moldovei

Pe data de 2 iunie, incepand cu ora 20:00 pe esplanada Universitatii de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” va avea loc Spectacolul de Gala „Clasic 300” in cadrul Iasi Educational Trade Show – IETS. Timp de doua ore peste 2.000 de ieseni vor fi martorii unui spectacol unic in capitala Moldovei, cu invitati speciali, momente inedite, muzica si lumina.

Spectacolul de Gala „Clasic 300” are ca obiectiv sustinerea Educatiei, ca resursa principala a orasului Iasi si recunoasterea si aprecierea valorilor orasului in Educatie. Evenimentul reprezinta o platforma de evidentiere si recompensare intr-un cadru festiv a celor mai importante valori ale educatiei iesene care s-au remarcat pe parcursul anului, ne referim aici atat la masteranzi cat si la studenti. Participantii se vor bucura de aprecierea si recunoasterea intregii comunitati si de momente artistice deosebite.

Spectacolul de Gala dedicat Educatiei – “Clasic 300” sustinut de orchestra si Corul „Gavriil Musicescu” ale Filarmonicii de Stat „Moldova” Iasi va aduce in fata spectatorilor, intr-un regal de muzica si lumina, mari nume ale vietii artistice contemporane, precum indragita soprana Mioara Cortez si reputatul violonist Gabriel Croitoru, sub bagheta unuia dintre cei mai apreciati romani de peste hotare, dirijorul Sabin Pautza. „La cat de mult iubesc Iasul si la cat de mult cunosc acest public cald si bun nu trebuia sa revin decat intr-un super-concert. Asa mi se pare normal. Astept cu mare placere sa ma intalnesc cu Filarmonica din Iasi, cu dirijorul Sabin Pautza, caruia i-am cantat multe compozitii cu mare dragoste”, sustine soprana Mioara Cortez venita la Iasi cu ocazia Spectacolului de Gala „Clasic 300”.

Aproape 2.000 de spectatori, personalitati ale vietii culturale, academice, reprezentanti ai mediului de afaceri si ai administratiei locale se vor bucura de acordurile ariilor celebre din muzica lumii intr-un ambient unic in spatiul cultural iesean si national. Programul care va dura aproape doua ore este alcatuit chiar de maestrul Sabin Pautza care a alternat piesele cu un ritm mai lent cu cele allegro, piesele clasice cu cele traditionale sau chiar moderne. „Vor fi 14 selectii muzicale. Dar vom oferi publicului si surprize. Printre melodiile pe care le vom prezenta iesenilor se regaseste si un medley cu muzica din filme. Orchestratie la muzica din filme celebre, precum „Casablanca”, „Romeo si Julieta”. Toata lumea recunoaste melodiile acestea. Voi avea si un aranjament propriu de-al meu cu melodiii rusesti. Muzica lor e frumoasa. Vor fi cel putin doua ore de program pentru ieseni”, a declarat maestrul Sabin Pautza.

In deschiderea Spectacolului de Gala „Clasic 300” pe scena amplasata in fata Universitatii de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” vor urca cei mai merituosi studenti ai centrului universitar Iasi pentru a primi burse din partea reprezentantilor mediului de afaceri.

Iasi Educational Trade Show – IETS are loc in perioada 1 – 3 iunie. Evenimentul va inscrie Iasul in circuitul celor mai creative orase europene. Manifestare de referinta pentru mediul educational iesean, IETS se desfasoara intr-una dintre zonele profund culturale ale capitalei Moldovei, pe axa Dealul Copoului – Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa”. Evenimentele IETS reunesc personalitati ale lumii educationale din Romania, corpul didactic iesean, studenti, elevi, specialisti din domeniu, autoritati locale, factori locali de decizie, oameni de cultura, reprezentanti ai companiilor de top care furnizeaza servicii, produse si tehnologii pentru Educatie, reprezentanti ai editurilor si mass – media de specialitate.
Organizat intr-un oras cu traditie in domeniul educational, IETS se constituie intr-un prilej de recunoastere a valorilor si excelentei in educatie si reprezinta o platforma de recompensare a elevilor, studentilor, absolventilor si masteranzilor cu merite deosebite.

Spectacolul de Gala „Clasic 300” este produs de Asociatia PRO EVENT si Primaria Municipiului Iasi.
Organizator: ABplus Events
Eveniment organizat cu sustinerea: Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi“ din Iasi, Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” din Iasi, Universitatea de Arte “George Enescu” din Iasi, Universitatea de stiinte Agricole si Medicina Veterinara “Ion Ionescu de la Brad” din Iasi.

15 februarie 2016
Mioara Cortez: „Nu puteam reveni decât într-un super-concert”

Nascuta intr-o familie cu adanci radacini muzicale, soprana Mioara Cortez revine in orasul natal cu ocazia Iasi Educational Trade Show – IETS.
Aceasta va interpreta arii cunoscute din repertoriul international in cadrul Spectacolului de Gala „Clasic 300” alaturi de artistii Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iasi si de nume de referinta ale muzicii clasice internationale.

Cat de des reveniti in Iasul natal?

Eu vin in fiecare an pentru ca am familia aici si imi face placere sa ma intalnesc cu surorile mele. Am tot asteptat sa fiu invitata sa vin sa cant. Dar la cat de mult iubesc Iasul si la cat de mult cunosc acest public cald si bun nu trebuia sa revin decat intr-un super-concert. Asa mi se pare normal. Astept cu mare placere sa ma intalnesc cu Filarmonica din Iasi, cu dirijorul Sabin Pautza, caruia i-am cantat multe compozitii cu mare dragoste. Erau compuse absolut superb. Va fi un concert de mare amploare.

Credeti ca un astfel de concert ar putea anima Iasul?

Iasul este acelasi oras istoric, muzical, cultural din toate punctele de vedere. Oamenii il fac necultural. Eu iubesc acest oras cum nu va puteti imagina. I-am dus prestigiul in toata lumea. intotdeauna unde am cantat am vorbit despre Iasi, despre Opera, despre Filarmonica. Pentru ca Iasul sa creasca ar trebui in primul rand invitati oameni de valoare care sa faca muzica. Dar pentru asta trebuie bani, trebuie sustinere. Si in scoli ar trebui reintrodusa muzica. Ar trebui de la gradinita sa pui copilul sa asculte, sa invete muzica, sa-l duci la concert, la Opera. Educatia porneste de mic. Eu m-am nascut intr-o familie de muzicieni si de aceea m-am lipit si eu si surorile mele de muzica. Tin minte ca fugeam de la scoala ca sa merg la Filarmonica sau la Opera. Dar multi copii nu provin din familii de muzicieni. Si daca adultul nu se duce la Opera sau la Filarmonica, nici copilului n-o sa-i inoculeze dragostea pentru acest tip de muzica.

Aveti o arie preferata?

Toate ariile le cant cu mare placere. Nu am o arie preferata, pentru ca pe toate le trec prin filtrul sufletului meu. Atat de mult ma confund cu personajul, cu rolul din opera respectiva incat publicul simte acest lucru si ma iubeste.

V-ati gandit vreodata sa va intoarceti definitiv in tara?

Da, bineinteles. Eu si sotul meu am plecat pentru ca el are toate rudele in Canada unde ne-am stabilit. E greu sa te acomodezi intr-un loc strain, dar acolo totul era pregatit pentru noi. Concertele sunt diferite acolo. Muzica de opera nu este foarte gustata. Abia dupa ce cantam lumea reactiona.

Descrieti in cateva cuvinte esenta Iasului cultural.

Un oras atat de frumos ca Iasul, care are universitati de toate felurile, are Filarmonica, Teatru, Opera, Teatru de Copii, muzee are o radacina extraordinara care dainuie de atata timp. Nu poti trai fara trecut. De aici pornesti. Iasul este unul dintre putinele orase ale Romaniei care se bucura de toate acestea conglomerate, si chiar din lume. De fiecare data cand ma intorc descopar un alt Iasi, mai frumos, mai bine pus la punct.

Soprana Mioara Cortez este unul dintre cei trei invitati de marca ai Spectacolului Clasic 300 ce va avea loc pe data de 2 iunie. Aceasta va urca pe scena alaturi de dirijorul de renume international Sabin Pautza si de violonistul Gabriel Croitoru, cel caruia Statul Roman i-a incredintat celebra vioara Guarneri – „Cathedral”, cea pe care a cantat si maestrul George Enescu. Aproape 2.000 de spectatori, personalitati ale vietii culturale, academice, reprezentanti ai mediului de afaceri si ai administratiei locale se vor bucura de acordurile ariilor celebre din muzica lumii intr-un ambient unic in spatiul cultural iesean si national. Explanada Universitatii de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” se va transforma pentru o seara intr-o mare sala de spectacole in aer liber.

Spectacolul este organizat in cadrul Iasi Educational Trade Show – IETS, evenimentul Iasului in educatie, sub a carui egida, timp de trei zile se vor desfasura expozitii de Carte, de Oferte in Educatie, de Tehnologii educationale, un Targ de Joburi si Marsul Absolventilor.
Pretul biletelor la Spectacolul de Gala „Clasic300” este cuprins intre 50 si 70 de lei, acestea putand fi achizitionate online de pe site-ul www.iets.ro/bilete, de la librariile Carturesti, agentia Filarmonicii, cafeneaua Maideyi, libraria Avant-Garde si de la Galeriile Anticariat Grumazescu.

15 februarie 2016