Cuvintele-cheie ale orasului Bucuresti au fost, timp de sapte zile consecutive: sanatate auditiva, acustica, poluare sonora, inregistrare, difuzare, scriere sonora, imagine. Pentru prima oara, intervalului calendaristic 14-20 martie i s-a dat un nume: Saptamana Sunetului. Temele si principiile care i-au definit concertele, conferintele, filmele, auditiile, expozitiile si atelierele fac referire la: sanatate, mediul sonor, tehnici de inregistrare si de difuzare a sunetului, relatia dintre imagine si sunet, respectiv expresiile muzicale si sonore. Motivatia organizarii unui astfel de fenomen, aflat la prima editie, este constientizarea importantei sunetului ca element fundamental al echilibrului, in relatia cu ceilalti si cu universul, in dimensiunile sale sociale si de mediu, medicale, economice, industriale si culturale.
Echipa organizatori:
Speranta Radulescu, etnomuzicolog. Nasa Saptamanii Sunetului, editia 2016 (Romania)
Jumatatea plina: Octav Avramescu & Anamaria Pravicencu
Comunicare: Monica Jitariuc si Cristiana Tautu
Site: Marius Weber
Voce spot radio: Mihaela Dedeoglu
Ilustratie: Mircea Pop
Design afis: Alice Stoicescu
http://saptamanasunetului.ro/: "Urechea nu are pleoape, oamenii asculta in mod constant intr-un univers care utilizeaza din ce in ce mai mult sonorizarea si audiovizualul, si asculta la niveluri sonore din ce in cemai inalte, frecvent si in mod continuu."
Intrucat cel mai puternic sunet este vocea umana, i-am invitat la dialog pe Vlad Mihnea Stancu – coordonator al echipei de voluntari Saptamana Sunetului si pe Alexandra Stanciu – presedinta Asociatiei Even’thor, doi tineri implicati in organizarea acestui eveniment si in activitati culturale, in general, din ipostaza de voluntari activi, entuziasti, seriosi, responsabili, sociabili. Ambii au avut disponibilitatea si generozitatea de a impartasi cu cititorii Ceasca de Cultura: semnificatia voluntariatului, rostul sunetului in existenta umana, felul in care au perceput, simtit si interiorizat experienta de a fi voluntar al Saptamanii sunetului, profilul voluntarilor pe care i-au indrumat si o multitudine de alte informatii interesante, ce merita a fi cunoscute.
Alexandra Stanciu
Vlad Mihnea Stancu
Stefania Argeanu: Care este povestea care sta la baza intalnirii tale cu evenimentul "Saptamana Sunetului"? Care este contextul ce te-a adus in ipostaza coordonatorului de voluntari?
Alexandra Stanciu: Am descoperit intamplator pe Facebook anuntul in care se cautau voluntari pentru acest eveniment, ce intra in aria mea de interes si a asociatiei a carei presedinta sunt, respectiv Even’thor. Am trimis un mail la adresa din anunt si am fost contactata telefonic de catre doamna Anamaria Pravicencu, organizatoarea evenimentului. Dupa o placuta discutie telefonica, am stabilit ca voluntarii Even’thor vor ajuta la acest eveniment si ii voi coordona alaturi de Vlad, inclusiv pe cei care s-au inscris extern.
Vlad Mihnea Stancu: Am vazut un anunt pentru voluntari la acest eveniment si m-am inscris. Ana si Octav, organizatorii, au zis ca au nevoie de cineva sa coordoneze voluntarii, si sa stabileasca un pod intre ei si cei care sunt efectiv in locurile unde se desfasoara activitatile evenimentului. Am acceptat, sperand sa fac o treaba buna. M-am bucurat cand am auzit ca exista discutii cu Even’thor, ba chiar am sperat sa se materializeze, pentru ca stiam cine sunt si avusesem relatii de lucru cu cativa oameni de la ei la Metalhead Meeting Open Air 2015 (n.r. Festival de muzica rock). Eu am votat da. Si s-a intimplat.
Celor care inca nu au avut sansa de a coordona o echipa de voluntari, ce le impartasesti din experienta ta? Ce a presupus fisa postului?
Alexandra: In aceasta situatie munca mi-a fost mult usurata de Vlad, care s-a ocupat de coordonarea pe teren, eu ocupandu-ma doar de “munca de birou”, ca de exemplu: selectia voluntarilor si stabilirea programului acestora.
Vlad: Sa nu se sperie de responsabilitate, daca o accepta. Asta a fost prima mea frica: daca nu fac ce trebuie. Al doilea lucru este sa fii informat, atat de la cei care vor ceva de la tine, cat si in partea cealalta, la voluntari. Cu cat ai o idee, o informatie in plus despre oamenii cu care lucrezi, cu atat mai bine, pentru ca, de multe ori, va fi treaba ta sa traduci ce vrea organizatorul de la acel om.
Un ajutor imens, in acest caz, l-a reprezentat implicarea unei organizatii bine stabilite de voluntari, ceea ce a dus la realizarea programului si repartizarea indatoririlor fara probleme.
Alexandra Stanciu a facut acest lucru. Asta e un alt lucru extrem de important: am locatie, am oameni, cui distribui o anumita responsabilitate, unde si cand. Responsabilitatile mele directe au fost sa ma asigur ca ma aflu unde este un voluntar, la fiecare inceput sau final de tura, cu un sendvis, o apa, o strangere de mana si o informatie. Am avut de mers mult intre locatii, a trebuit sa ii informez ce au de facut acolo. Mereu gata sa rezolv situatii neprevazute, necazuri, care, Slava Domnului au fost ori minime, ori absente cu totul in acest sector.
Ai mai fost in aceasta situatie si cu alte ocazii?
Alexandra: Da, de nenumarate ori, la evenimente mai mici sau mai mari.
Vlad: Nu, a fost prima data cand am avut de supravegheat un numar asa mare de oameni in 4 sau 5 locatii. Eram pregatit sufleteste de orice situatie neprevazuta ar putea sa apara.
Din ce zona de activitate vii?
Alexandra: Sociologie, organizare de evenimente si putin PR.
Vlad: Initial medicina dentara, dupa aceea am lucrat cu niste baieti la niste festivaluri si targuri cu un stand de muzica, toate acestea sunt activitati cu oameni, centrate in jurul oamenilor.
_______________________________________________________________________
“Cine sunt? Un om care care apreciaza munca, efortul, inima, pasiunea, si nu un rezultat steril, care incearca sa reuseasca fara sa devina o masina dezinteresata de lume si oamenii din jur, doar pentru a ajunge la linia de final. “
_______________________________________________________________________
Care sunt bornele esentiale ale C.V.-ului tau, pana in prezent?
Alexandra: Sunt in ultimul an la masterul de Sociologia Consumului si Marketing, din cadrul Universitatii din Bucuresti, si presedinta Asociatiei Even’thor, al carui scop este acela de a forma profesional tineri pasionati de domeniul organizarii de evenimente.
Vlad: In afara de primul loc de munca nu consider nimic, inca, ca fiind atat de reprezentativ incat sa zic ca e un punct de interes major. Viitorul e in fata.
Ce ai invatat despre tine, din rolul pe care ti l-ai insusit de curand?
Alexandra: Nu pot spune ca am invatat ceva anume, insa mi s-a mai dovedit inca o data ca pot face fata provocarilor aparute in cadrul unui eveniment.
Vlad: Am invatat ca uneori trebuie sa te astepti ca lucrurile sa mearga si bine, desi e bine sa fii pregatit pentru cele rele. Insa, este esential sa te relaxezi cand lucrurile merg pe fagasul cel bun.
Daca ar fi sa te prezinti intr-un mod convingator, persuasiv, astfel incat sa ai certitudinea ca le retii atentia celor ce iti vor citi numele si te vor descoperi, pentru prima data, in cadrul interviului de fata, ce le vei spune despre tine?
Alexandra: Alexandra Stanciu este o persoana pe care orice angajator si-ar dori-o ca angajat si orice angajat si-ar dori-o ca angajatoare. Sunt o persoana responsabila, care pune suflet in tot ceea ce face si se implica 100% in proiectele carora le dau curs.
Vlad: Un tip normal, care doreste sa lucreze cu oameni, cu care sa comunice si sa colaboreze, care apreciaza munca, efortul, inima, pasiunea si nu un rezultat steril. Da, e bine mereu sa se ajunga la capatul liniei, dar asta nu inseamna sa nu te uiti deloc la peisaj. Cine sunt? Un om care incearca sa reuseasca fara sa devina o masina dezinteresata de lume si oamenii din jur, doar pentru a ajunge la linia de final.
Ce semnificatie are ideea de voluntariat pentru tine?
Alexandra: Pot spune ca voluntariatul este baza formarii mele. Fac voluntariat de la 16 ani, adica de 7 ani, iar persoana care sunt astazi se datoreaza in mare parte voluntariatului. In cadrul activitatilor de voluntariat mi-am facut cei mai buni prieteni, mi-am dezvoltat abilitatile, iar alegerea profesiei pe care doresc s-o urmez in viitor, a fost influentata de domeniul in care fac voluntariat. Voluntariatul are un rol major in viata mea, astfel am ales sa-mi scriu si teza de licenta despre voluntariat.
Vlad: Cred ca, in perioada asta, e un mod extrem de bun de a-ti largi orizontul si de a-ti face niste relatii bine inchegate pe plan personal /profesional si, cel mai important, de a vedea cum e perceputa munca si meritocratia. Aici e avantajul, iti da intrarea, undeva, si te lasa sa judeci singur daca acest lucru iti surescita interesul sau nu, fara sa iti fie impus de cineva, fara sa iti fie necesar pentru ceva (note, examene), e doar intre tine si interesul tau nativ. Aproape nici nu simti cand se dezvolta orizontul cultural. Este o scoala a vietii, care iti va cladi si experienta, si caracterul, si relatii interumane, dezvoltate pe principiul sanatos al prieteniei.
Iti amintesti un moment din viata ta in care te-ai implicat intr-o actiune, benevol, mizand pe motivatia intrinseca si pe o doza substantiala de entuziasm?
Alexandra: Da, au fost foarte multe momente de acest fel de-a lungul timpului, chiar si in momentul de fata sunt implicata in proiecte de care sunt incantata si imi doresc sa prinda contur, chiar daca nu exista o satisfactie materiala.
Vlad: De fiecare data cand ajut pe cineva.
_______________________________________________________________________
“Mi-a facut deosebita placere sa asist la discutia cu domnul Horea Murgu, inginer de sunet, si sa aflu mai multe despre sunetul filmelor din era comunista.“
_______________________________________________________________________
In ce consta organizarea unui eveniment, de talia Saptamanii Sunetului? Care sunt provocarile, obiectivele care definesc intreaga echipa a festivalului?
Alexandra: Provocarile sunt multiple, iar orice chestie minora care nu se rezolva la timp poate avea consecinte majore, de aceea este important ca atat voluntarii, cat si organizatorii sa comunice eficient si sa fie ghidati de acelasi obiectiv principal: sa ofere publicului un eveniment reusit, ceea ce s-a si intamplat la “Saptamana Sunetului”.
Vlad: Eu cred ca cele mai importante sunt provocarile neasteptate. E vital sa fii cat se poate de bine pregatit teoretic si sa stii ca ai facut totul, darmomentul de test maxim e neprevazut.
Portretizeaza, te rog, profilul voluntarilor pe care i-ai indrumat, supervizat.
Alexandra: Majoritatea sunt liceeni sau studenti, dornici sa faca si altceva in afara de liceu/ facultate. Grupele au fost formate din doua persoane, in general. Au trebuit sa ofere informatii publicului despre eveniment, sa asigure accesul la proiectiile de film sau sa indrume publicul la concerte.
Vlad: In total, Saptamana sunetului s-a desfasurat in 4 locatii, cu doua dintre ele permanente. Da, fiecare locatie a avut cate 2 sau 4 voluntari, in functie de durata programului in aceasta locatie. De exemplu la Amzei au fost 5, iar unde a fost program pe toata durata saptamanii, era cate un voluntar pe tura. La ArCub erau 4 voluntari zilnic, in 2 ture. La Elvira Popescu si Conservator, unde era programul mai scurt, erau cate 2 oameni. In total am fost 32 de voluntari. Marea majoritate a voluntarilor au fost studenti. Au mai fost si doua fete care erau in pregatiri pentru examenul de bacalaureat, si doar 4 oameni care trecusera de varsta facultatii. Echipa tanara, exact ce s-a dorit. Am avut si studenti la muzica, o potrivire ideala pentru evenimentele de la Conservator, politehnisti, umanisti, toti fiind interesati de fenomenul sunetului, lucru care a fost cel mai important. Intotdeauna cand te poti identifica cu ceva, tot ce ai de facut se face mai bine. Cei care erau la Conservator si Elvira Popescu se ocupau de acces si ghidarea spectatorilor, cei de la ArCub si de la expozitia de la Amzei 5, aveau de dat si explicatii legate de exponate.
Cum arata raportul de activitate al celor pe care i-ai indrumat?
Alexandra: Dupa fiecare eveniment avem un formular de feedback pe care il adresam voluntarilor care au participat la eveniment. Sunt rugati sa ne comunice cum a fost relatia cu coordonatorul, ceilalti voluntari si parerea despre eveniment in sine. La acest eveniment feedback-ul a fost unul 100% pozitiv.
Vlad: Faptul ca nu s-a plans nimeni de nimic, a mers totul bine si ne-am intalnit sa vorbim si sa glumim la petrecerea de final, relaxati si bucurosi, e tot raportul care imi trebuie.
Prin ce s-au remarcat voluntarii?
Alexandra: Prin mult entuziasm si seriozitate.
Vlad: Profesionalism, entuziasm in a participa activ la ce se intimpla, mai ales in afara turelor proprii si de a ramine si in afara programului. Interes, si asta e cel mai important. Li s-au deschis ochii spre anumite aspecte si asta e cel mai important lucru pe care poti sa il speri dupa un eveniment: ca se duc acasa si cauta ceva legat de ce s-a intamplat, nu ca se duc acasa sa se pregateasca pentru urmatorul eveniment si atat.
Ce ai observat, notabil, la modul lor de a reactiona, de a propune solutii, de a comunica in echipa, de a transmite o informatie aparuta pe ultima suta de metri persoanei potrivite din echipa organizatorilor, astfel incat sa fie asigurata buna desfasurare a programului?
Alexandra: Au fost dornici sa se implice in mai multe activitati decat li s-au atribuit initial, sa dea o mana de ajutor oricand este nevoie si s-au adaptat cu usurinta la schimbarile survenite pe durata evenimentului.
Vlad: Aici a fost avantajul imens de a avea o echipa ca Even’thor. Toti voluntarii comunicau intre ei, toti au inteles ca, daca intervine orice, trebuie sa ma contacteze fara probleme, de aceea eram acolo, sa raspund si sa ajut, nu sa pedepsesc, toti au facut ceea ce li s-a cerut. Voluntarii au fost apreciati foarte mult. Le multumesc inca o data pe aceasta cale. Tineti-o tot asa!
Au existat momente in care ai sesizat ca dialogul cu ei nu era la intensitatea optima? Ce atitudine ai adoptat?
Alexandra: La acest eveniment nu a fost cazul, dar cand mai exista astfel de situatii incerc sa remediez situatia, tinand cont ca nu toti oamenii sunt la fel, nu toti reactionam la fel si nu toti suntem motivati de aceleasi lucruri. Incerc sa descopar care este cauza comunicarii deficitare, ce nemultumiri sunt si sa rezolv problema in limita posibilitatilor. Incerc sa am o atitudine calma, intelegatoare si deschisa, indiferent de situatie. In cadrul evenimentelor apar tot felul de situatii neprevazute si trebuie sa stii sa le gestionezi cat mai bine si mai repede, iar acest lucru este posibil cand ai o comunicare eficienta cu oamenii cu care lucrezi. Sunt fericita sa pot spune ca am ajuns sa o sincronizare minunata cu ceilalti coordonatori din Even’thor, reusind sa ne intelegem din ochi, in astfel de situatii.
Vlad: Nu. Eu m-am asigurat ca stie fiecare dintre ei, ca pentru orice, telefonul meu este deschis, asta in cazul in care nu eram chiar de fata.
_______________________________________________________________________
“Vasile Manta se bucura sa vorbeasca si sa se deschida unei maini de curiosi…“
_______________________________________________________________________
La randul tau, cu cine ai dialogat, cel mai frecvent, din echipa de organizatori, pe parcursul Saptamanii Sunetului, despre activitatea voluntarilor? Ce feedback ai primit, in acest sens?
Alexandra: Am avut o comunicare foarte buna cu Vlad, care a avut o interactiune mai mare decat mine cu organizatorii, fiind prezent in fiecare zi in locatiile evenimentului.
Vlad: Comunicam mereu cu ambii organizatori, pentru ca mai aveam de facut unele lucruri si comunicarea era cat se poate de buna. In mai multe randuri, am comunicat cu Alexandra Stanciu, feedbackul este pozitiv 100%. Eu de-abia astept sa mai am ocazia sa lucrez cu ei, atat cu asociatia Even’thor, cat si cu organizatorii Saptamana Sunetului.
Prezinta atmosfera unei activitati din programul Saptamanii Sunetului care constituie un punct de referinta, in acceptia ta, referindu-te la maniera in care s-a prezentat unul dintre invitati, publicului. Cu ce idei interesante a surprins audienta?
Alexandra: Mi-a facut deosebita placere sa asist la discutia cu domnul Horea Murgu, inginer de sunet si sa aflu mai multe despre sunetul filmelor din era comunista. Atmosfera a fost una destinsa si am ramas atat eu, cat si restul voluntarilor, cu o serie de informatii interesante.
Vlad: Poate ar trebui sa vorbesc aici de excelentul CONCERT PFA ORCHESTRA (ROMANIA) & MAJA OSOJNIK (AUSTRIA) de la Conservator, concert experimental de sunete sparte, cu sala aproape plina, unde artistii au creat un concept sonor, dizarmonic, la prima vedere, cu doar o sesiune de repetitii, si totusi sunetul a unit niste piese care au curs coeziv. Poate despre auditia de muzica quadrofonica de la ArCub, cu Stephan Dunkelman, cu niste compozitii create pentru diversi coregrafi, ilustrate intr-un concept de sunet imersiv, utilizand toata suprafata salii pentru proiectia sunetului, dar eu o sa ma refer la alte doua evenimente din cadrul Saptamanii Sunetului, care, pe mine personal, m-au marcat: atelierele de sunet pentru copii de la Arcub, cu Sillyconductor si turul studioului de teatru radiofonic cu Vasile Manta. Atelierele pentru copii au fost doua la numar, in care li s-au prezentat diverse moduri de a produce sunet, cu instrumente nu neaparat conventionale, cu microfoane de contact, astfel incat o fetita saisfacuta a exclamat: "Mami , mami, am cantat la bol!" (un bol cu apa si o floare inauntru). Copii au fost captivati intru totul, fiecare a luat, pe rand, toate lucrurile facatoare de zgomot, au facut simfonii impreuna, baieti, fete, nu mai conta, bolul cu sunet si celelalte zdranganele i-au umplut de bucurie si curiozitate.
Al doilea eveniment preferat este vizita la studioul de teatru radiofonic, unde am vazut un OM, maestrul Vasile Manta, care a avut in fata cei mai mari actori ai Romaniei, de nenumarate ori, cum se bucura sa vorbeasca si sa se deschida unei maini de curiosi… Vasile Manta s-a emotionat in fata unor oameni care se minunau cand il auzeau ce lista de oameni a inregistrat, o teleenciclopedie ambulanta. Si l-am mai ascultat si pe Sadoveanu, recitind o poezie de Eminescu!…
_______________________________________________________________________
“Voluntariatul ar trebui incercat de fiecare dintre noi, macar o data in viata, indiferent de domeniu. Este o experienta diferita, care iti aduce satisfactii nenumarate. “
_______________________________________________________________________
Care sunt beneficiile voluntariatului in sfera activitatilor culturale, din punctul tau de vedere?
Alexandra: Poti participa la o multime de evenimente prin care sa iti imbogatesti cultura generala si sa cunosti oameni interesanti, de la care sa inveti multe lucruri. In plus, ai acces la o altfel de lume. Ajungi sa privesti lucrurile din ansamblu si sa apreciezi munca oamenilor din culise, realizand ca artistul este doar o mica parte din tot acest sistem.
Voluntariatul ar trebui incercat de fiecare dintre noi, macar o data in viata, indiferent de domeniu. Este o experienta diferita, care iti aduce satisfactii nenumarate.
Vlad: Tineretea! Nu poti sa promovezi cultura tinerilor fara sa ai tineri. Am mai spus, mie personal mi se pare ca, acest tip de activitate, iti da cea mai mare deschidere spre orice domeniu. O privire pura asupra a ceva, din care tu, ca om care sta acolo o perioada, alege sa continue sa o descopere dupa aceea, sau nu, dar total din propria sa vointa. Si multi o vor face, mai mult decat daca le-ar fi cerut cineva sub presiunea unei note, unei obligativitati de a o face pentru un examen. Beneficiul voluntariatului este expunerea.
Ce rost, ce menire are sunetul, astazi, pentru existenta umana?
Alexandra: As spune ca in societatea actuala sunetul are, din ce in ce mai mult, scopul de entertainment si de liant intre oameni, intrucat forma expresiva a sunetului, respectiv muzica, uneste.
Vlad: Cred ca acelasi pe care l-a avut dintotdeauna, de cand am inceput sa il constientizam: e fundalul sonor al vietii, in toate formele sale, mai melodice sau mai putin melodice. Tot ce ne inconjoara are sunetul sau.
Autor: Stefania Argeanu
