Ceasca de cultura

Etichetă: Iasi

  • Dr. Popovici Anton Teodor: Viata mea este o dorinta care priveste la starea de sanatate a semenilor

    Avertisment! Acest text, scris din proprie initiativa, se adreseaza in primul rand celor ce il cunosc pe domnul dr. Popovici Anton Teodor. Va intrebati de ce va intampina inceputul unui material cu un "avertisment"? Poate pentru ca privirile incrucisate, cuvintele soptite unora la colturi de incaperi nu isi au rostul aici. In schimb, un om care a invatat pe cei aflati in seria primilor pasi ce inseamna sa salvezi vieti cu responsabilitate, sacrificii si daruire, merita respect. Stiu ca astazi, pentru cei mai multi dintre noi, a multumi cuiva, a-i spune simplu, dar din inima si plin de recunostinta "Multumesc!" nu mai face parte din vocabularul inimii, cu atat mai mult daca e sa ne referim la indrumatorii, profesorii nostri. Insa, in ciuda ideilor preconcepute conform carora nu e facil, nu-si are rostul un gest de multumire, gasesti, daca vrei, momentul adecvat si persoane carora sa le vorbesti, care iti permit sa le cunosti (intr-o anumita masura) si… Asa incepe dorinta de a scrie despre intalnirea cu oamenii de impact, asa cum ii numesc eu. 

    Are principii statornice si o luminozitate launtrica pe care o exteriorizeaza sub semnul firescului, cum rar intalnesti, care misca muntii indiferentei din loc. Se remarca prin munca pe care o construieste zi de zi, din dragoste pentru oameni si medicina. Este un artist desavarsit in sala de operatii, un chirurg cu experienta in toate palierele domeniului Chirurgiei si ortopediei pediatrice. Materialul curent, despre un maestru al medicinei romanesti, s-a lasat asteptat indelung, daca ma raportez strict la intervalul cronologic ce a trecut de la prima mea intalnire cu domnul doctor si ziua de astazi -momentul in care acesta este accesibil cititorilor. Ma refer la aproximativ 2 ani. In tot acest timp, cred ca ne-am vazut de 4, 5 ori. Si a fost deajuns pentru ca impresia sa devina imagine statornica. Asadar, va invit sa priviti cu rabdare, prin ochi de arlechin, o poveste de viata, ale carei semnificatii contin ferestre de adevar profund, poate si pentru ca e firesc, e esential sa admitem cugetarea autorului Niels Bohr: ”Opusul unei afirmatii corecte este o afirmatie incorecta. Insa, opusul unui adevar profund poate fi foarte bine un alt adevar profund.’‘ 

    Formula de calcul a unui destin nobil, aflat sub semnul chirurgiei ortopedice: Munca = Cinste = OM = Progres = Civilizatie 

    Luminozitatea sa launtrica, din care izvorasc blandete, bunatate, daruire pentru pacientii sai – "micutii iepurasi", asa cum obisnuieste sa-i alinte cu duiosie – transforma cele 3 cuvinte magice din "Binele invinge intotdeauna!": un substantiv, un verb si un adverb de timp, dintr-o iluzie efemera a secolului XXI, intr-o convingere a realitatii. Conditia sine qua non este sa il intalnesti. Dupa, iti vei dori sa stai cat mai mult in preajma sa si sa il cunosti. Intr-un moment socotit TABU de unii, am curaj sa vorbesc despre un OM de sorginte neasemuita, un smarald unic in felul sau, atat de luminat de bunatate, rabdare, intelepciune! Are o capacitate subtila de a-si continua calea povestii de viata, chiar daca au fost momente in care umilintele ce i-au fost adresate au sarit de la cel mai inalt etaj al inumanului. Este un invingator prin curajul perseverent aratat in fata nedreptatilor. Este OM: isi iubeste profesia de medic de mai bine de 45 de ani modesti, cu aceeasi masura cu care alina suferinia copiilor. Un artist desavarsit in sala de operatii, un chirurg cu experienta in toate palierele domeniului CHIRURGIEI si ORTOPEDIEI PEDIATRICE. Pentru domnul dr. Popovici Anton Teodor din Iasi, intreaga existenta umana sta sub semnul cuvintelor: MUNCA = CINSTE = OM = PROGRES = CIVILIZATIE. 

    “Oamenii au nuante diferite” 

    Un om-pasare, al carui zbor desavarsit a mai fost intrerupt si de pietre grele, dureroase. Un om care nu inceteaza sa spuna tuturor si sa creada in ideea ca Binele invinge intotdeauna!: “Daca te intreaba cineva daca l-ai intalnit pe cel mai fericit om din lume, sa-i spui de mine. Eu sunt cel mai fericit, dar si cel mai nefericit om… Omul cu viata chinuita este Doctorul Iepuras“. Acestea au fost cuvintele pe care mi le-a incredintat in decursul convorbirii secunde. De altfel, mi-a marturisit ca diminutivul “iepuras”, ce ii este atribuit si in momentul actual cand acorda consultatii, a aparut in timp, ca un alint al copilului bolnav, in a suporta mai usor durerea ortopedico-chirurgicala. Este uimitor sa observi, sa simti atata bunatate, respect, iubire pentru semeni si profesie, atata optimism si blandete, intr-un singur om. Ofera neconditionat consultatii copiilor si nu accepta compromisurile, considerand ca “sanatatea este un domeniu cu oferta totala, fara a astepta si a dori recunostinta.” Aproape ca nici nu l-am privit in decursul celei de-a doua intrevederi, de la Libraria ceainicelor aburinde. 

    Despre fiinta aceasta valoroasa aflasem, de la un coleg de breasla binevoitor, ca este un artist cu suflet cald in sala de operaiii. De fiecare data cand vorbesc cu Dr. Iepuras particip la un dialog al cuvintelor intelepte. Dumnnealui imi spune, cu zambetul sau blajin, neobosit ca asta se datoreaza faptului ca este uns cu toate alifiile, adica are experienta. Il priveam la un anumit interval de timp, stabilit de necesitatea rostirii urmatoarei intrebari , dornice de a primi un raspuns. E esential sa marturisesc ca mi-as fi dorit sa pot inregistra cu un mecanism ultraperformant, de la momentul intrarii noastre in ceainaria care citea, parca, in inimile celor ce intrau povesti de viaia , asezarea la masa cuvintelor, gesturi, emoiii, pauze de priviri, zambete si pana la idei nespuse, nedeclarate, si asta pentru ca ideile stau la rand. Cand aveam pixul in mana, simteam ca pot nota orice cuvant, orice expresie a fetei, orice detaliu din incapere, astfel incat randurile acestei convorbiri sa fie asa cum le-am receptat, eu insami, de la sursa. Cu toate ca nu l-am privit de mai multe ori, privirea mea rasfoia activ atat omul – prezent acolo, aaezat in stanga mea, cat si rememorarile sale. ”Sunteti o fiinta rara!”, am rostit cu o nuanta de curaj, preluata chiar de prezenta Dr. Iepuras. Aveam in faia mea o opera de arta, o nestemata, o carte vie, o carte cu suflet si nu stiam cum ar fi cel mai potrivit sa reactionez, cum sa-mi exprim cu subtilitate admiratia, cum sa raman obiectiva, echidistanta, stiind ca macar o picatura de subiectivitate va ramane acolo. “Nu mint, nu fur niciodata, castig intotdeauna!” M-a intrebat, la un moment dat, despre ce imi doresc sa scriu: despre drama unei istorii trecute (sau drama trecutului), despre figura unei personalitati sau despre o viata chinuita… Iar eu nu pot trece peste semnificatia unei vieti chinuite fara sa extrag a ei sclipire diamantina de durata… Cred ca vi s-a intsmplat, fie si pe furis sa zariti, sa patrundeti in fasii de povesti recompuse, reasamblate dupa ce si-au spus oful, cu sau fara batista din apropierea ochilor martori. Sa cunoasteti dramele oamenilor buni, care au daruit, au iubit sincer si frumos, au ajutat semenii si, drept rasplata li s-au pus piedici in toate incheieturile devenirii, pentru a intarzia si anula rezultatul muncii asidue. Apoi, au fost marginalizati, asezati pe marginea prapastiei. Cine mai stie ce s-a intamplat cu ei? Nu pot sa nu schitez o jumatate de surss zvacnind a puncte de ironie cand ma intreb: dar oare cine i-a cunoscut cu adevarat? cine a indraznit sa-i cunoasca, lasand cat mai departe prejudecatile si critica? Cine s-a oprit intr-o zi, pe o strada obisnuita, pentru a le privi munca din suflete? Cine le-a odihit, macar cu dorinta de a le sti versiunea despre viata lor, sufletele aceastea bune, calde, umane, obosite in adancurile inimii?… Sa revenim la povestea pe care am inceput-o impreuna, de altfel. “Conduita, in medicina, urmeaza intotdeauna ideea unei maxime alerte, chiar daca pacientul are cea mai simpla sau cea mai grava afectiune din lume.” “Omul serios nu are, in viata lui, de ce a se plange!”, continua d-nul dr. Popovici cu o seriozitate aparte, pe care, de altfel, o poti citi in ochii lui, ce se aseamana cu doua boabe de afine scanteind de prea-plinul albastrului. L-am intrebat ce crede despre vartejul aparentelor si daca are o strategie proprie in a cunoaste fata reala a oamenilor. Despre omul mascat din noi insine care joaca un rol si despre cum e cumpatat sa se comporte un om cu celalalt, tot om, considera ca: ”Lectia oamenilor este negativa, oricat de bine le faci. In arta vietii, incepi sa-ti dai seama si, treptat, ii excluzi pe cei negativi. Daca nu alegi sa-i excluzi, ar fi ca si cum, in cunostinta de cauza, ai oferi margaritare in fata porcului. Dar oamenii nu sunt numai buni si rai, pozitivi si negativi, darnici si egoisti. Ei au nuante diferite. Cred ca tot ce este rau si negativ, poate fie educat. Orice fiinta umana, chiar si cel mai mare raufacator, tot are o farama de bunatate care, prin educatie si rasplata/pedeapsa, poate fi dezvoltata in detrimentul procentajului raului. Omul sa fie cu cel de langa el, cu celalalt-strainul, in relatie de egalitate totala, adica de respect. Si nu este greu. Din contra, este o datorie, o onoare. Aici intervine stofa persoanelor respective.” 

    “As alege tot medicina, pentru ca viata mea este o dorinta care priveste nu doar inspre aspectele personale, ci si la starea de sanatate a semenilor” Cum ar fi traseul daca ar putea intoarce acele timpului intr-o anumita zi, dar si daca si-ar mai dori tot medicina in suflet, in randurile ce urmeaza: “Toata viata este plina de schimbarea macazului, cu evolutia ulterioara care difera. Evoluam. In concluzie, datorita hazardului, destinului. Da, as alege tot medicina, pentru ca viata mea este o dorinta care priveste nu doar inspre aspectele personale, ci si la starea de sanatate a semenilor. De aceea, am incercat ca drumul meu in viata sa fie cat mai calitativ. Consider ca intotdeauna am urmat drumul corect, chiar daca am fost acuzat de multe aspecte intrucat am dorit sa efectuez numai lucruri bune pentru umanitate si abia la urma, pentru mine. De la profesia de medic am invatat ca bunatatea si curajul sunt absolut necesare pentru daruirea totala. Conduita, in medicina, urmeaza intotdeauna ideea unei maxime alerte, chiar daca pacientul are cea mai simpla sau cea mai grava afectiune din lume. Pentru el, boala este boala si, in anumite circumstante, poate deceda din cea mai simpla afectiune sau poate supravietui din cea mai grava boala.” 

    Majoritatea tinerilor care ravnesc la o cariera in medicina, se gandesc , mai cu seama la atmosfera relaxanta a garzilor. Ei primesc un mesaj acum in acest sens. In cadrul acestui itinerar al semnelor de intrebare care primesc intotdeauna raspunsuri la momentul adecvat, chirurgul marturiseste ca:”La inceput, faceam 25 din 30 de zile ale lunii doar garzi. Apoi, au urmat ani intregi in care am fost medic de noapte pe salvare. Cand toata lumea dormea, eu examinam circa 30 de bolnavi, fata de care nu aveam voie sa gresesc in nici un fel. Altfel, “iesea mortu’”. In cadrul operatiilor am fost copilul clinicii, urmasul clinicii. Intram in sala de operaiii uneori si continuam 48 de ore, adica doua zile si doua nopti, cu mici pauze, atat cat sa pot sa respir. Viata a fost chinuita, pentru ca a fost cu daruire totala. N-am dorit pentru mine nimic personal, iar activitatea avea stresul total in a nu gresi niciodata nimanui. In educatia medicala, ca si in pedagogie, trebuie muncit 24 de ore din 28 de ore, adica oricand si in totalitate, pentru a fi cat mai bun pentru tine, pentru a nu gresi, pentru a nu-ti permite sa gresesti vreodata.” 

    Iar ca maxima spre perfectiune, domnul doctor subliniaza importanta colaborarii dintre medici pentru reusita unui caz. ”Ce stiu eu, bine. Ce nu, cautam un alt doctor pe moment, pentru a salva pacientul si a nu-l pierde. Medicina este enorma si nu mai poate incapea intr-un singur cap de doctor. Si cel mai greu este sa stii ce nu stii, de fapt.“ In timp, diminutivul “Iepuras” s-a contopit cu mine, in diferite nuante de exprimare” Semnificatia juramantului lui Hipocrate are, in vedere, in acceptia sa, relatia profesor-discipol. Astfel, mai tata iti este profesorul in medicina decat tatal tau. Discipolii sunt ca si copiii proprii pe care ii inveti si ajuti si le dai drumul sa zboare spre inaltimi pentru a fi de miliarde de ori mai buni decat pedagogul lor.” 

    Rosteste cuvintele “modelul profesorului” si “constiin?a” cu aceeasi convingere a vietii care apare in fiecare zi, luminand striatiile curcubeului si a ploii, in egala masura. Si gratie lor, binele invinge, soarele apare intotdeauna: ”Modelul de profesori universitari pe care l-am avut (ex: prof. Vita de la sectia de boli contagioase, prof.Gavrilescu de la maternitate, prof. Dobrescu de la dermatologie) nu tine cont de tipul de specialitate in care erau formati, pentru ca adevaratii medici sunt creatori de generatii. Despre constiinta acestei profesii pot spune ca doctorul fara constiinta este un criminal, omoara oameni voit sau nevoit. Moartea unui bolnav nu poate fi echivalata niciodata, nici cu toti banii din lume, pentru ca o viata dispare.” 

    Finalul materialului il surprinde, printre picaturi de lumina, tot pe diminutivul Iepuras, despre care mi s-a mai spus ca: ”Iepuras nu doar ca este un alint al copilului bolnav, pentru a suporta mai usor afectiunea care, pentru el, este o drama ortopedico-chirurgicala. In timp, situatia s-a schimbat si acest cuvant s-a contopit cu mine, in diferite nuante de exprimare, ca de exemplu:”Mai, Iepurila” venit de la un copil de 7 ani, in timp ce ma targuiam cu el cum sa-l lamuresc ca e necesar sa-l reexaminez-de aceasta data la control. Pentru ca deja il operasem si lui ii ramasese in minte ca nenea Iepuras i-a facut rau.” 

    Aceasta informatie le este destinata celor care, dintr-un motiv sau altul, doresc sa reia legatura cu domnul doctor: in prezent, realizeaza garzi in cadrul departamentului Chirurgie generala, la Spitalul Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" din Barlad. 

    A consemnat: Stefania Argeanu, studenta, anul III, Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, (Univ. Al. I. Cuza), Specializarea Psihologie

  • Un vodevil in regia lui Silviu Purcarete, va rog!-Palaria florentina

    Un spectacol de teatru este ca un puzzle care se asambleaza infruntand curiozitatea si asteptarile spectatorilor, criticilor, actorilor si regizorului, scenografului, a oamenilor de la lumini si sunet, a celor care schimba decorurile. Textul, regia, decorul, muzica, jocul actorilor se amesteca si se imbina pentru a da actiunii contur, pentru a pune reflectoarele pe autor si pentru a crea un spectacol despre care sa se discute mult timp dupa premiera sa.
    Palaria florentina, vodevil semnat de dramaturgul francez Eugene Labichepropune publicului iesean de teatru, din 16 februarie 2013, un nou astfel de puzzle. In regia binecunoscutului Silviu Purcarete si cu o scenografie gandita de apreciatulDragos Buhagiar, cea de-a doua premiera de pe scena Salii Mari a Teatrului National “Vasile Alecsandri” din Iasi, dupa Iasii in carnaval,  merge pe o reteta sigura. Comicul de situatie, de moravuri, tradarea, povestile de amor, dansul,partiturile muzicale se amesteca pentru a da savoare reprezentatiei in care sunt implicati cei mai multi dintre actorii nationalului iesean. Cine a fost prezent in sala in seara de 16 februarie si a asistat la desfacerea acestui spumant din colectia de vodeviluri a secolului XIX si-a lasat euforia sa se imprieteneasca cu aceeasi euforie a vecinilor de rand si a constatat ca nu doar vechimea si experienta conteaza, ci si entuziasmul pe care il investesti intr-un proiect, precum si increderea ca rezultatul final al unei munci indarjite nu poate fi decat unul grandios. Da, intr-adevar, numele care s-au implicat in producerea spectacolului Palaria florentina sunt unele dintre cele mai mari din lumea teatrului romanesc. Dar, dincolo de nume, si-a inaltat capul de o frumusete covarsitoare, pentru a-i privi pe spectatori in ochi, talentul: talentul cu care sunt gandite decorurile, talentul cu care sunt interpretate personajele, talentul cu care este aleasa muzica, talentul cu care toate aceste elemente sunt legate intre ele pentru a da stralucire spectacolului ca intreg si pentru a-l trasforma intr-un organism viu, cu nevoi si placeri de oferit . 
    Intr-un decor care isi striga simplitatea, minimalismul cu fiecare repozitionare,qui pro quo-urile vodevilului lui Labiche capata amploare si intind capcane publicului pentru a-l determina sa guste din plin intriga si sa se concentreze pe relatiile dintre protagonisti, nu pe detalii care tin de asezarea in scena si de butaforie.
    De asemnea, muzica, foarte bine aleasa de catre Vasile Sirli, este o componenta fara de care spectacolul lui Silviu Purcarete, o bucurie a simturilor, si-ar pierde din farmec. In fiecare gest al fiecarui personaj, fie el privit individual, intr-un moment de singuratate, fie ca parte a unui personaj colectiv in plina verva musteste ritmul. Plansul fals, rasul isteric, patetismele amoroase pe care si le servesc protagonistii nu ar mai fi la fel de intense si de convingatoare fara acordurile de pian si fara retusurile vocale acompaniate de acelasi pian.
    Personajele dramaturgului francez preluate de catre actorii Ionut Cornila, Calin Chirila, Petronela Grigorescu, Diana Chirila, Andreea Boboc, Haruna Condurache, Daniel Busuioc, Doru Aftanasiu, Constantin Puscasu, Dionisie Vitcu, Pusa Darie, Horia Verives, Petru Ciubotaru, Gelu Zaharia, Doina Deleanu, Emil Coseru, Cosmin Maxim, Constantin Avadanei, Anne Marie Chertic, Tatiana Ionesei, Catinca Tudose, Georgeta Burdujan, Oana Sandu,Irina Radutu, Livia Iorga, Brândusa Aciobanitei, Radu Ghilas, Dumitru Nastrusnicu, Radu Hominceanu, Diana Roman,  Alina Mandru,  Tatiana Grigore, Madalina Munteanu,  Daniela Tocari, Andrei Sava, Alexandru Tatu,Sorin Cimbru, George Cocos, Alexandru Iurascu, Cosmin Panaite, Andrei Grigore Sava, Alexandru Tatu, Sorin Cimbru, Alexandru Iurascu, Dumitru Georgescu si impulsionate de mecanismul de functionare al unui vodevil ii fac partasi pe spectatori la tot felul de rasturnari de situatie, ii poarta catre un final fericit, in pasi de dans si schimband de la o replica la alta ritmul, tonalitatea. Pianul este prietenul lor cel mai bun. El le acompaniaza bucuria, furia, nemultumirea, confuzia.  Si, desi atmosfera din piesa este de secol XIX, la fel si costumele, publicul valideaza spectacolul ca fiind extrem de potrivit pentru un sfarsit de saptamana al anului 2013. Sala vibreaza la fiecare glumita a Don Juan-ului-personaj principal, la fiecare lesin in grup, la fiecare replica pusa pe note muzicale, la fiecare tacere care se lasa o data cu cortina si care anunta inca o rasturnare de situatie, la fiecare aparitie din sala a unui nou personaj care isi face drum spre scena.
    Totul in Palaria florentina incepe de la o intamplare aparent nevinovata: in timpul plimbarii de dimineata in afara orasului, calul tanarului parizian Fadinard mananca palaria de paie a doamnei Beauperthuis, aflata in compania focosului ofiter Emil Tavernis. Problema este ca doamna Beauperthuis este sotia domnului Beauperthuis, iar Emil Tavernis este doar o persoana cu care doamna Beauperthuis isi petrece timpul. Prin urmare, palaria de paie trebuie recuperata rapid, lucru deloc simplu. De la aceasta incurcatura se aprinde focul din piesa dramaturgului francez, foc care ii incalzeste pe unii, ii afuma pe altii si le provoaca arsuri, de-a dreptu, celor care se simt direct vizati.
    Personajul masculin principal din Palaria florentina, tanarul parizian Fadinard, isi gaseste refugiu in carismaticul si talentatul actor Ionut Cornila. Acesta executa un adevarat tur de forta, trece prin multe registre si da spectacolului stralucirea pe care o merita, alaturi de alte nume mari ale trupei nationalului iesean. Rade, plange, canta, danseaza, iubeste, se lupta, alearga de-a lungul salii, de-a lungul si de-a latul scenei, incat iti vine, la un moment dat, sa ii soptesti sa isi traga sufletul pentru ca ai nevoie de el pana la final. Dar nu este necesar acest gest, intrucat Ionut Cornila isi cunoaste resursele si le dozeaza in asa fel, incat sa faca din personajul pe care il interpreteaza unul cu vino-ncoa’ pana la ultima replica.
    Lui Ionut Cornila i se alatura, cu aceeasi forta a alesilor, actorul Calin Chirila care il are in grija pe viitorul tata-socru al tanarului Fadinard. Comicul de situatie pare sa fie specialitatea sa in vodevilul semnat de Eugene Labiche, asa ca raspandeste rasul in sala ca si cum nu ar fi nimic mai firesc pe lumea asta. Fara teama de a exagera, la finalul reprezentatiei poti spune ca acest actor care a dus drama la desavarsire in piesa Edmond sufera de dubla personalitate artistica, intrucat intruchipeaza la fel de bine si suferinta si spiritul jucaus, pofta de comedie.
    Roluri speciale li s-au atribuit actorilor Emil Coseru si Cosmin Maxim. Acestia, imbracati in halat si cu basca pe cap, fac corp compun cu cei care schimba decorurile si apar pe scena pentru a-si executa propriile numere comice in timp ce personajele din piesa se ascund dupa cortina. Astfel, ei fac legatura intre scenele din Palaria florentina si sunt oamenii buni la toate, pentru ca, pe langa decor, au grija si de mentinerea vie a bunei-dispozitii a celor prezenti in sala.
    Asadar, fara doar si poate, distributia din Palaria florentina este, intr-adevar, impresionanta, iar publicul nu va fi dezamagit de nici una dintre prezentele scenice. Pe langa actori tineri ca Andreea Boboc si Horia Verives se dezvaluie privirii consacratii si iubitii Constantin Puscasu, Doru Aftanasiu, Pusa Darie, Dionisie Vitcu, Petru Ciubotaru. Fiecare dintre acesti actori se potriveste cum nu se poate mai bine cu personajul atribuit si isi dozeaza atat de inteligent naturaletea, firescul, incat pare sa isi fi dat intalnire cu rolul cu cinci minute in urma si sa il fi asimilat prin toti porii pana la desavarsire.
    Amestec de exuberanta care isi balanseaza corpul pe sarma in acordurile celei mai ritmate muzici si de umor lipsit de orice urma de sfiala, spectacolul Palaria florentina in regia lui Silviu Purcarete pare condamnat la succes. Dragostea, casatoria, tradarea se afla pe buzele tuturor, protagonisti si spectatori, regia si scenografia se gasesc intr-o comuniune perfecta, muzica intra in sange ca un drog, iesirile din decor si intrarile in decor de undeva din mijlocul publicului sunt atat de surprinzatoare si de reconfortante, personajele lui Emil Coseru si Cosmin Maximfac atat de usoare trecerile intre scene si schimbarile de decor, incat pana la final palmele nu isi mai gasesc linistea si se mai ciocnesc din cand in cand intre ele, in mijlocul unor scene in plina desfasurare, iar bucuria de a vedea un spectacol de teatru unic pune stapanire pe fiecare dintre cei care aleg sa ocupe un loc in stal, la balcon sau la loja.

    palaria-florentina

  • Singurătate şi ficţiune – Variaţiuni enigmatice

    Dragostea, o suferinta si o bucurie si cea mai buna lectie in viata si moartea, mai ales moartea sufleteasca, o insingurare care te impinge sa uiti sa traiesti, sunt doua dintre temele fundamentale ale literaturii universale. Daca iei din biblioteca un roman, un volum de poezie sau cu texte dramatice, depinde pe ce iti cade privirea mai intai, si te dedai la o rasfoire, nu ai cum sa nu zaresti, in graba, macar o data, formulari  de genul “te iubesc”, “a murit”, “simteam ca…”,  “suferea”. 

    Dar cat de reale sunt starile expuse de un scriitor in textele sale? Cat la suta din viata interioara si din intamplarile personajelor vandute publicului se inspira din realitate si cat la suta sunt inchipuiri? Un raspuns exact la aceste intrebari nu ar putea da nici scriitorul insusi. Pentru ca, in mintea si in sufletul sau, traitul si inchipuitul se amesteca ca ingredientele dintr-un aluat si, dupa ce se framanta unele pe altele, incep sa se coaca si sa aiba gust de emotie. Iar emotia, transpusa cu intensitate in cuvinte, naste la randul sau emotie. Si daca se intampla ca un scriitor, acel scriitor al carui text il digeri intr-un moment anume, sa fi avut o mare iubire, ii vei regasi urmele peste tot.

    La sfarsit de aprilie si inceput de mai, Teatrul National “Vasile Alecsandri” Iasi a surprins publicul cu trei premiere, variate prin forma de prezentare, dar dominate de un numitor comun, emotia, starea, indiferent care ar fi numele ei, in toata puritatea si firescul sau. Astfel, dupa Prapadul si Domnul Swedenborg vrea sa viseze, una dintre scenele nationalului iesean, cea a Salii Studio “Teofil Valcu”, a inceput sa vibreze impulsionata de Variatiunile enigmatice ale scriitorului Eric Emmanuel Schmitt. 
    In regia lui Liviu Manoliu si cu o scenografie semnata de catre  Axenti Marfa, un om de teatru premiat la Gala Premiilor UNITER pentru intreaga activitate, textul lui Eric Emmanuel Schmitt tulbura prin intensitate, prin dramatism si prin tensiune si reflecta exact destinul acelui scriitor bantuit de o mare iubire, scriitor care, prin cartile sale, cheama si alunga aceasta mare iubire, in incercarea de a se elibera si de a se intalni, in acelasi timp, cu inspiratia, cu linistea, cu implinirea. 

    Eric Emmanuel Schmitt, un autor francez in voga, laureat al mai multor premii literare de prestigiu si unul dintre cei mai jucati dramaturgi in aceasta perioada in lume, alaturi de romanul Matei Visniec, reuseste in Variatiuni enigmatice sa radiografieze sentimentele cele mai intense care pun stapanire pe omul aflat in apropierea mortii, a propriei morti sau a mortii celei mai dragi fiinte si in apropierea iubirii. 

    In piesa sa, doi barbati, un scriitor celebru izolat pe o insula si un asa-zis jurnalist care ii studiaza viata si opera, evoca imaginea aceleasi femei iubite si disparute, Helen. Marele scriitor, Abel Znorko, laureat al Premiului Nobel, a renuntat la prezenta ei fizica pentru a si-o putea pastra in memorie, pentru a putea sa-i scrie si sa-i dedice volume. Celalalt barbat, un barbat obisnuit, Erik Larsen, s-a casatorit cu aceasta femeie, a iubit-o o viata, iar dupa moartea sa a continuat, in numele ei, corespondenta cu scriitorul. Dramaturgul francez nu prezinta, insa, aceasta poveste, in aparenta banala, folosindu-se de la inceput de artileria grea a spusului pe nume, ci construieste o lume a ritmicitatii si a suspansului, inspirat fiind si de structura piesei muzicale cu acelasi titlu a compozitorului englez Edward Elgar. Notele care compun muzica dragostei, pe cea a mortii si pe cea a tradarii, a manipularii se amesteca incet-incet, iar spectatorii pot intui acordurile ascutite ale finalului. Cu toate acestea, incordarea este aceeasi, deznodamantul dorit si asteptat cu la fel de multa mirare, iar curiozitatea nu isi pierde din intensitate. Ceea ce fiecare spectator intuieste, probabil, cu usurinta, dupa prima jumatate a spectacolului, nu devine o certitudine decat in momentul in care personajele isi rostesc replicile.

    Insusi regizorul, Liviu Manoliu, privind in ansamblu spectacolul pe care il pune pe picioare ajutat de catre actorii Emil Coseru si Octavian Jighirgiu si de catre scenograful Axenti Marfa, marturiseste: “In cascada de revelatii distilate savant, partiturile protagonistilor compun un rafinament si o simplitate aparte. Un text de o mare sensibilitate, despre dragoste si moarte, despre jocul crud si sinuos al adevarului, despre relativitatea minciunii, presarat cu fine observatii asupra naturii umane. Cu doi actori extrem de inzestrati care apartin unor generatii diferite, intr-un decor al recluziunii si pe acordurile „Variatiunilor” lui Elgar va chem sa impartasiti alaturi de noi emotia unei aventuri artistice pline de tensiune si mister pana la ultima replica”.

    Axenti Marfa, scenograful spectacolului Variatiuni enigmatice, se rezuma la un decor minimalist pentru a le contrui spatiul de joaca celor doua personaje, dar se ocupa cu grija de detalii, putine si incarcate de semnificatii. Astfel, intreaga desfasurare de forte si descarcarea emotionala au ca fundal o incapere marcata de simplitatea materiala in care isi duc existenta, de obicei, scriitorii, incapere care seamana cu interiorul unui vas naufragiat. Totul este din lemn, iar in mijloc troneaza o masa pe care sunt imprastiate carti si un caiet de insemnari. Din tavan atarna un corp de iluminat cu un bec stangaci si tremurator, creand o atmosfera de camera de interogatorii. Nu lipseste nici vaza cu flori, detaliu care incurajeaza romantismul sa isi gaseasca si el un loc intr-un ungher al actiunii din Variatiuni enigmatice.
    Plasata intr-un astfel de cadru, distributia din piesa regizata pentru nationalul iesean de catre Liviu Manoliu nu dezamageste catusi de putin. Dimpotriva. Experimentatul si talentatul actor Emil Coseru induioseaza pana la lacrimi in  rolul scriitorului care isi sacrifica marea iubire si traieste din firimiturile aruncate de aceasta in scrisori si face un cuplu reusit cu mai tanarul Octavian Jighirgiu. Singuratatea, suferinta, frustrarea domina ambele personaje, dar in registru diferit.  
    Daca personajul lui Emil Coseru, scriitorul Abel Znorko, desi extrem de fragil emotional, isi stapaneste pana spre final foarte bine sentimentele si reuseste sa pastreze nota de mister, personajul lui Octavian Jighirgiu, asa-zisul jurnalist Erik Larsen, este primul care cedeaza nervos in demersul sau de a-l demasca pe scriitor, “amantul din scrisori” al sotiei decedate. Pe cei doi ii leaga strans, pana la sangerare chiar, cordonul ombilical al iubirii pentru aceeasi femeie. Faptul ca dupa moartea acesteia au continuat corespondenta intre ei, le invenineaza existenta, si asa trista, cu vinovatie.

    Variatiuni enigmatice, un spectacol care rascoleste suflete, jongleaza, in primul rand, cu adevaruri de multe ori tabuu in viata de zi cu zi: nevoia de a fi mintit pentru a crede intr-o iluzie a propriei tinereti, iubirile secrete perpetuate ani de zile din egoism sau din dependenta de mister, singuratatea incurabila nascuta dintr-o iubire ratata, incapacitatea de a accepta moartea celei mai dragi fiinte si de a iesi din depresia de dupa. Jucat in forta de doi actori cu vana, numarul acesta de prestigitatie emotionala pune pe ganduri, starneste amintiri si nostalgii, intristeaza si bucura, in acelasi timp, gratie amestecului de talent, expresivitate, muzicalitate, sensibilitate si duritate pe care il expune ochilor formati sau de incepator ai celor care aleg sa il vizioneze.

     

  • „După dealuri”, proiecţie specială la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi

    Filmul „Dupa dealuri”, in regia lui Cristian Mungiu, elogiat de publicatii din tara si din strainatate si propus de Romania la Oscarul pentru Cel mai bun film strain, va avea o proiectie speciala joi, 29 noiembrie, la Casa de Cultura a Studentilor din Iasi, de la ora 18.00. „Dupa dealuri” este unul dintre cele mai vizionate filme romanesti ale anului, cu peste 46.000 de spectatori in cinematografe, pana in prezent.
    Pelicula a castigat la sfarsitul saptamanii trecute trofeul celei de-a 27-a editii a Festivalului International de Film de la Mar del Plata (Argentina), cel mai important eveniment de gen din America de Sud, si Premiul Special al Juriului la Festivalul International de Film de la Gijon (Spania). Cele doua trofee se adauga sirului de distinctii obtinute de film de la Cannes incoace, unul dintre cele recente fiind si Premiul publicului in sectiunea Balcan Surveya Festivalului International de Film de la Salonic.
    Din 21/22 noiembrie, „Dupa dealuri” ruleaza in cinematografele din Franta, Olanda, Belgia si Luxemburg, patru dintre cele aproximativ 40 de tari in care filmul are distribuitor. Cronicile care insotesc lansarea sunt entuziaste, publicatii precum „Le Figaro” sau „LaCroix” recomandand filmul drept unul dintre cele mai bune intrate in salile de cinema la final de an.
    Intr-un articol cu titlul „Au-delà des collines, diable de film!”, „Le Figaro” scrie ca „Regizorul Cristian Mungiu isi onoreaza arta. Cinema-ul pare sa fi fost inventat pentru el. «Dupa dealuri» este un miracol”. „Filmul sau, atins de gratia divina, este de o putere rarisima, de o simplitate fara egal. Acolo unde altii ar fi folosit majuscule grave, el vorbeste natural. Este limba cinema-ului, a inteligentei, a sensibilitatii”.
    Publicatia „La Croix” scrie ca „La cinci ani dupa ce a luat Palme d’Or, Cristian Mungiu revine cu un film magistral, plasat intr-o manastire ortodoxa”. Amintind de premiile obtinute la Cannes pentru scenariu si interpretare feminina, „La Croix” noteaza ca „aceasta opera austera cu imagini foarte frumoase ar fi putut fi recompensata si pentru incontestabilele sale calitati formale: cadrele, lumina, forta incredibila a planurilor-secventa care, de doua-trei ori, il lasa pe spectator fara cuvinte”.
    In tara, continua proiectiile speciale, in urmatoarea perioada filmul urmand sa ajunga la spectatorii din Odobesti (30 noiembrie), Focsani (1, 2 decembrie) si Sinaia (1 decembrie). La toate proiectiile speciale, cererea de bilete a depasit cu mult capacitatea salilor. Mii de oameni au asistat la proiectii, de curand, la Alexandria, Calarasi si Timisoara,  regizorul Cristian Mungiu discutand cu publicul la final.
    Echipa VoodooFilms va face in continuare efortul de a aduce filmul acolo unde exista cereri din partea publicului. 
    „Dupa dealuri” este scris si regizat de Cristian Mungiu, inspirat de romanele non-fictionale ale Tatianei Niculescu-Bran. Imaginea este semnata de Oleg Mutu. Filmul a fost premiat la Cannes pentru scenariu si interpretare – dublu trofeu care premiaza prestatiile actritelor iesence Cosmina Stratan si Cristina Flutur.
    Filmul spune povestea a doua fete care au crescut impreuna si care se reintalnesc dupa cativa ani de despartire. Alina se intoarce din Germania sa o ia cu ea pe Voichita, prietena ei din copilarie fata de care se simte inca foarte atasata. Voichita si-a gasit insa calea in credinta, iar maicile printre care traieste la manastire tin locul familiei pe care nu a avut-o niciodata. Alina lupta cu toate puterile sa recastige afectiunea Voichitei, facandu-i pe cei din jur sa se intrebe de unde vine forta care o anima.
    Informatiile despre traseul filmului sunt permanent updatate pe site-ul www.dupadealuri.ro.
    Proiectiile filmului in tara sunt sprijinite de Provident.
    Despre Provident Financial Romania

  • Firescul celebrității – Patricia Kaas față în față cu presa ieșeană

    Cantareata Patricia Kaas este pentru iubitorii muzicii din Iasi sampania frantuzeasca a Festivalului International al Educatiei, inaugurat pe 14 iunie 2013. Cu o zi inainte de concertul care va avea loc pe 19 iunie si care face parte din turneul international de promovare a spectacolului Kaas Chante Piaf, artista a sustinut o conferinta de presa in Sala Mare a Primariei Iasi. 

    Relaxata, politicoasa, diplomata si, in acelasi timp, fireasca, Patricia Kaas a surprins jurnalistii ieseni din sala cu energia, frumusetea si prezenta sa de spirit. Insotita de catelusa Tequilla care a latrat vesel de fiecare data cand a simtit nevoia, interpreta de origine franceza a impartit locurile de la masa de la care si-a privit in ochi intervievatorii cu primarul municipiului Iasi Gheorghe Nichita, cu actorul Adrian Paduraru si cu directorul festivalului Florin Mindirigiu. Acestia au complimentat-o cu simpatie si cu admiratie pe tot parcusul discutiei si si-au recunoscut slabiciunea pentru muzica sa, muzica unei generatii in care s-au identificat. Desi a intarziat 4 minute, Patricia Kaas nu a trecut peste acest amanunt ca si cum nici nu ar fi existat. Dimpotriva. Si-a cerut scuze si cu un zambet cald si prietenos a incurajat curiozitatea celor de fata sa iasa la suprafata. Exactitatea si politetea nu i-au inhibat, insa, umorul. Aceasta a marturisit ca “e cam dificil sa te machiezi în camera de hotel, aici la Iasi.”

    Intrebarile jurnalistilor ieseni nu au fost multe, nici extrem de diverse, dar fiecare a primit un raspuns care a imbinat diplomatia cu sinceritatea. S-a discutat despre turneul din cadrul caruia face parte si spectacolul de la Iasi, despre durata acestuia si despre structura sa, despre sursa de inpiratie, interpreta Edith Piaf, despre personalitatea si viata acesteia. Nici stangacia traducatoarei nu a iritat-o pe artistita. Aceasta a acceptat cu zambetul pe buze si interventiile de traducator ad-hoc ale moderatorului intalnirii, actorul Adrian Paduraru, incercand sa imprime o nota de cordialitate dialogului. 
    Dupa o scurta introducere, intrebata cum i-a venit ideea acestei serii de spectacole, Kaas Chante Piaf, Patricia Kaas a marturist: “Este un spectacol care imbina interpretarea muzicala cu cea teatrala. Edith Piaf a avut 400 de melodii, mi-a fost usor sa aleg 20. Cand am auzit repertoriul ei am fost emotionata, m-am regasit in acele cantece.” Dar a tinut sa precizeze, de asemenea, ca nu incearca sa copieze, ci doar sa isi exprime admiratia fata de o artista care a marcat-o inca de mica, de cand avea 10-12 ani. De aceea, despre Edith Piaf a afirmat: “Cred ca era o femeie, careia ii placea sa traiasa la extrem. Era vesela si plina de viata, iar in dragoste, avea frica de a nu se plictisi. Traia intens, suferea  si isi hranea cantecele din aceasta suferinta”. Iar cand a venit randul sa isi faca o scurta descriere a propriei personalitatii si a lucrurilor care o bucura pe ea, a recunoscut ca prefera simplitatea, lucrurile marunte care starnesc sentimentul de familiaritate: “Imi place sa dorm in patul meu, pentru ca se intampla rar acest lucru, imi plac prietenii mei, familia, catelusa Tequilla, cuvintele simple, un suras, shopping-ul.”
    Cu aceeasi sinceritate a raspuns si la intrebarile despre Romania si muzica sa. Astfel, Patricia Kaas a recunoscut ca nu stie prea multe nici despre Iasi, nici despre Maria Tanase, cantareata pe care Adrian Paduraru a comparat-o cu Edith Piaf.
    Convinsa fiind ca prin aparitia sa la Iasi, in cadrul FIE, le va da ocazia tinerilor  sa asculte limba franceza si muzica franceza si ca nu este tara, oricat de mica, in care sa nu se fi auzit de Edith Piaf, Patricia Kaas a tinut sa sublinieze ca spectacolul sau a fost sustinut pana acum pe unele dintre cele mai mari scene ale lumii, ca Royal Albert Hall din Londra sau Carnegie Hall din New York si ca reuneste o selectie din cele mai frumoase melodii ale lui Edith Piaf, reorchestrate de catre Abel Korzeniowski, un cunoscut  compozitor de muzica de film, nominalizat la Globul de Aur.
    Dupa ce intrebarile s-au epuizat, reportofoanele  si camerele de filmat s-au oprit, Patricia Kaas a multumit tuturor pentru prezenta, a impartit din nou zambete, a primit cu placere aplauzele, si-a luat catelusa si s-a indreptat spre iesire. A lasat in urma sa impresia ca celebritatea poate fi abordata si cu naturalete, curiozitate satisfacuta, dar si curiozitate abia nascuta, aceea de a vedea spectacolul Kaas Chante Piaf. 

  • Iaşi, oraşul conferinţelor motivaţionale

    Festivalul International al Educatiei (FIE) ofera publicului si o serie de Conferinte Motivationale, grupate in cadrul unei sectiuni speciale. 

    Organizate in parteneriat cu universitatile publice iesene, acestea vor incepe pe 15 iunie, cand lordul David Trimble, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1998, va conferentia la Biblioteca Centrala Universitar (BCU) “Mihai Eminescu” din Iasi. Intrarea la conferinte este libera.

    Seria Conferintelor Motivationale organizate de universitatile de stat din Iasi va debuta  pe 16 iunie, de la orele 17.00, la Biblioteca Centrala Universitara “Mihai Eminescu”, amfitrionul evenimentului fiind Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa” din Iasi. Invitat sa conferentieze va fi dr. Raed Arafat, secretar de stat in Ministerul Sanatatii, care va vorbi  publicului despre “Unde am fost, unde suntem si unde vrem sa ajungem in medicina de urgenta”. 
    Medic specialist ATI (Anestezie Terapie Intensiva) de origine palestiniana, cu cetatenie romana, dr. Raed Arafat a revolutionat sistemul medical de urgenta din Romania prin infiintarea SMURD (Serviciul Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare). 

    O alta conferinta extrem de interesanta, cu tema “Educatia urbana”, va fi sustinuta de Hendrik W. van der Kamp, presedinte ales al Consiliului European al Urbanistilor. Manifestarea va avea loc pe 17 iunie, de la orele 11.00, la BCU.  Hendrik W. van der Kamp este director al scolii de Urbanism din Dublin, fost presedinte al Institutului irlandez de Urbanism si expert evaluator pentru organisme din sectorul public, precum departamente guvernamentale si Comisia Europeana.

    Pe 18 iunie, la orele 17.00, in Aula “Gheorghe Asachi”, corpul A al Universitatii Tehnice (Bulevardul Carol I), prof. dr. ing. Iulian Ciocoiu va vorbi “Despre inginerie… cu masura”. Conferinta motivationala TUIASI  va incerca, asa cum sustin organizatorii, sa “ofere o imagine de ansamblu asupra profesiei de inginer, a constrangerilor specifice si a motivatiilor pentru alegerea unei astfel de cariere”. Prof. dr. ing. Iulian Ciocoiu este prodecan responsabil cu activitatea de cercetare in cadrul Facultatii de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei a Universitatii Tehnice “Ghe. Asachi” Iasi (UTI) si presedinte al Comisiei de cercetare-dezvoltare, antreprenoriat si parteneriat public-privat a Senatului UTI.
    Pe 19 iunie, Universitatea “Al. I. Cuza” (UAIC) va oferi publicului conferinta motivationala cu titlul “Invataturile inalte” in Iasi – oras al “inteligentei romanesti”. Evenimentul se va desfasura la BCU, de la orele 17.00. Conferinta, sustinuta de prof. univ. dr. Ion Toderascu, se doreste a fi o prezentare riguroasa a istoriei orasului Iasi. Prof. univ. dr. Ion Toderascu este un reputat istoric iesean, specializat in “Istoria medievala a romanilor” si in “Istoria Bizantului”. In decursul unei carierei didactice de 46 de ani, acesta a format generatii intregi de studenti. 
    Universitatea de Arte “George Enescu” din Iasi pregateste conferinta motivationala “Arta in Viata. Viata in Arta”, ce va fi sustinuta de mezzo-soprana Viorica Cortez, tenorul Calin Bratescu si violonistul Remus Azoitei, cu participarea personalitatilor din domeniul artelor spectacolului, a tinerilor artisti, a studentilor si a profesorilor. Aceasta se va desfasura pe 20 iunie, la BCU, cu incepere de la orele 14.00.

    Tot BCU va gazdui si Conferinta “Universitatea agronomica – intre traditiile, evolutiile si turbulentele vietii rurale romanesti si europene”, organizata de Universitatea de stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) “Ion Ionescu de la Brad” si sustinuta de  academicianul Paun Ion Otiman. Evenimentul va avea loc pe 21 iunie, la orele 16.00. Conferinta se va axa pe reformarea sistemului de invatamant superior agronomic, pentru alinierea la modelul european. Prof. univ. dr.Paun Ion Otiman este membru titular si secretar general al Academiei Romane si cadru didactic al Universitatii Agronomice din Timisoara. 

  • “Isprăvile lui Guguţă” la Iași

    Deschiderea Festivalului de Carte si Autori pentru Copii si Adolescenti va avea loc pe 15 iunie, cu lansarea, in prezenta autorului, a celebrei carti pentru copii “Ispravile lui Guguta”, semnata de scriitorul basarabean Spiridon Vangheli.
    Festivalul International al Educatiei (FIE), organizat de Asociatia PRO EVENT si Primaria Iasi, ce se va derula in iunie la Iasi, rezerva un loc important activitatilor culturale si educationale destinate copiilor si adolescentilor.

    Astfel, impreuna cu Inspectoratul scolar Judetean (ISJ) Iasi si Palatul Copiilor din Iasi, FIE a pregatit un Festival de Carte si Autori pentru Copii si Adolescenti in cadrul caruia vor avea loc peste 60 de evenimente: lansari de carte, ateliere de creatie, spectacole de teatru, conferinte, concerte de muzica pentru copii, precum si activitati dedicate benzilor desenate. Manifestarile dedicate copiilor se vor desfasura zilnic, in perioada 15-20 iunie, intre orele 10.00-21.00, la Palatul Copiilor si in Parcul Voievozilor. 
    “O parte importanta a festivalului o reprezinta copiii si elevii, pe care ii avem invitati in perioada 15-20 iunie, in zona Palatul Copiilor. Speram sa vina cat mai multi elevi si sa petreaca cele sase zile intr-un cadru relaxat, in spatii neconventionale, in compania dansului, a muzicii si a autorilor lor preferati”, a declarat Florin Mindirigiu, directorul FIE.
    In cadrul acestui festival pentru copii, Inspectoratul scolar Judetean Iasi participa cu un proiect intitulat “Pasi de copil in Iasii marilor zidiri”.  900 de copii, multi din localitati rurale sarace, defavorizate, vor beneficia de activitatile FIE, vor vizita muzee si obiective turistice, vor primi carti.
    “Inspectoratul scolar Judetean Iasi este privilegiat sa fie partener intr-un proiect cultural si educativ complex, pentru ca menirea acestei institutii este de a asigura accesul copiilor si al tinerilor la o educatie de calitate, la cunoastere, la cultura autentica“, se arata in mesajul Inspectoratului scolar Judetean Iasi semnat de prof. dr. Camelia Gavrila, Inspector scolar General.
    “Educatia „de baza”, fundamentele intregii educatii se pun in continuare in copilarie si adolescenta. Din acest motiv sectiunea noastra s-a centrat in primul rind pe cartea pentru copii si tineret. Cartea este la FIE. Cartea nu are cum sa nu FIE!”, a declarat si scriitorul Liviu Antonesei, presedintele Festivalului de Carte si Autori pentru Copii si Adolescenti.
    Deschiderea Festivalului de Carte si Autori pentru Copii si Adolescenti va avea loc pe 15 iunie, cu lansarea, in prezenta autorului, a deja celebrei carti pentru copii “Ispravile lui Guguta”, semnata de scriitorul basarabean Spiridon Vangheli. Momentul este organizat de Editura “Adenium” in parteneriat cu Editura “Doxologia” a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Opera de exceptie a scriitorului Spiridon Vangheli a fost publicata in 20 de milioane de exemplare, a fost tradusa in 38 de limbi, aparand in peste 72 de editii. Prozatorul este cunoscut pe toate meridianele lumii.

  • Adrian Cioroianu, invitat special la Zilele benzii desenate

    Pe 20 iunie, in cadrul Zilelor benzii desenate, parte a Festivalului de Carte si Autori pentru Copii si Adolescenti de la Palatul Copiilor din Iasi, va avea loc un moment extrem de interesant, pregatit de organizatori: o discutie a istoricului Adrian Cioroianu, mare iubitor al benzilor desenate, cu fanii BD privind punerea in benzi desenate a clasicilor romani: Creanga si Caragiale.
    In perioada 15-20 iunie, Festivalul International al Educatiei, organizat de Asociatia PROEVENT si Primaria Iasi, va oferi tinerilor si copiilor o serie de evenimente incluse intr-o sectiune ce le este dedicata integral. Zilele benzilor desenate (18-20 iunie) vor incheia aceasta sectiune, cu o serie de ateliere si prezentari oferite de cei mai buni desenatori din Iasi si din tara.
    Sectiunea dedicata copiilor si adolescentilor din cadrul FIE include un Festival de Carte si Autori pentru Copii si Adolescenti, prezentari si ateliere de creatie, precum si Zilele Benzilor Desenate. Acestea din urma sunt programate pentru intervalul 18 – 20 iunie, fanii BD fiind asteptati la ateliere si prezentari cu si despre benzile desenate.
    Deschiderea Zilelor Benzii Desenate (BD) va avea loc pe 18 iunie, la Palatul Copiilor, cu Vernisajul expozitiei de carte obiect si ilustratii a studentilor specializarii Grafica, de la Facultatea de Arte Vizuale si Design, Universitatea de Arte “G. Enescu” din Iasi, la care vor participa prof. Atena Simionescu, Alexandru Ciubotariu, directorul Muzeului Benzilor Desenate din Bucuresti, si Serban Andreescu, autor BD.
    Tot pe 18 iunie va fi lansat si volumul BD “Amintiri din copilarie”, aparut la Editura “Adenium”. “Aventurile prin care trece Nica nu sunt mai putin palpitante decat cele prin care trec Tom Sawyer si Hucklebbery Finn si pot atrage interesul cititorilor de la cele mai mici varste”, considera scriitorul Liviu Antonesei, unul dintre cei implicati in acest proiect.
    In cea de-a doua zi, iubitorii BD vor putea participa la o discutie cu Alexandru Ciubotariu, despre Muzeul Benzilor Desenate. De asemenea, echipa “Avem si noi eroii nostri” din Bucuresti va prezenta revistele ”Comics”, o publicatie online de comics si benzi desenate, si “Harap-Alb”, singura revista profesionista de benzi desenate din Romania, gandita in stilul benzilor desenate Marvel/DC Comics.
    Pe 20 iunie, in ultima zi a Benzilor Desenate, Palatul Copiilor va fi gazda prezentarii cartii “ABC…BD”, a cunoscutului autor de benzi desenate Mati Botezatu. 
    Dupa prezentare, va avea loc un moment extrem de interesant, pregatit de organizatori: o discutie a istoricului Adrian Cioroianu, mare iubitor al benzilor desenate, cu fanii BD privind punerea in benzi desenate a clasicilor romani: Creanga si Caragiale. La inedita intrebare “Daca ati putea sa locuiti intr-o carte, care ar fi aceasta?” Adrian Cioroianu a raspuns: “N-as vrea sa locuiesc intr-o carte, ci sa ma misc acolo! As vrea, de exemplu, sa merg pe marile lumii alaturi de Corto Maltese, eroul meu preferat de banda desenata (si creatie a genialului artist BD Hugo Pratt)”.
    Toate cele trei zile vor cuprinde si ateliere BD in aer liber, organizate in Curtea Palatului Copiilor. Destinate celor cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani, atelierele vor implica o serie de activitati orientate catre construirea unor benzi desenate pornind de la trei teme ce vor fi lansate zilnic. Copiii vor fi indrumati de Serban Andreescu si de Mati Botezatu, precum si de studentii specializarii grafica de la Universitatea de Arte din Iasi. 

  • Iașul medieval

    Printre festivalurile cu traditie de la Iasi, cum sunt Euroart-ul si ContemporanIs-ul, se pare a mai rasarit unul si se pregaseste pentru primul sau an de viata, Iasul Medieval.

    Organizata de catre Underground Pub, in parteneriat cu Primaria Municipiului Iasi, prima editie a festivalului „Iasul Medieval” se va desfasura in perioada 5-9 iunie 2013 si va reconstitui atmosfera unei cetati medievale. Programul evenimentului se anunta a fi extrem de tentant, mai ales pentru cei indragostiti de acea perioada, dar si pentru curiosii de toate varstele. Targul mestesugaresc, spectacolele de teatru, concertele tematice si multe alte activitati cu specific medieval isi impart orele si zilele din desfasuratorul festivalului, astfel: 


    Miercuri, 5 iunie 2013     
    •Ora 17.00 – deschiderea festivalului si a targului mestesugaresc;
    •Ora 19.00 – piesa de teatru gen Commedia dell’arte;
    •Ora 20.30 – concert recital menestreli;
    •Ora 22.00 – petrecere de intampinare a artistilor in Underground Pub.
    Joi, 6 iunie 2013 
    •Ora 10.00 – deschiderea activitatii comerciale (targ, standuri);
    •Ora 12.00 – teatru „Povestea gogoasei”;
    •Ora 16.00 – prezentarea ordinului „Paladinii de Terra Medies” si activitati interactive: prezentare arme si armuri, demonstratii de manuire a armelor, ateliere mestesugaresti;
    •Ora 17.00 – reprezentatii saltimbanci, dansatori, jongleri;
    •Ora 18.00 – piesa de teatru „Cuceririle lui Arlechino”;
    •Ora 19.30 – dansuri medievale cu Ansamblul „Coconite”;
    •Ora 20.30 – concert „Descantec” si „Aproape Unpluged”;
    •Ora 22.00 – party medieval in Underground Pub.
    Vineri, 7 iunie 2013 
    •Ora 09.00 – deschidere activitati comerciale;
    •Ora 12.00 – teatru „Pacala si Tandala”;
    •Ora 13.00 – parada pe Bulevardul Stefan cel Mare;
    •Ora 16.00 – spectacol de dans medieval cu Ansamblul „Coconite”;
    •Ora 17.00 – teatru medieval gen Commedia dell’arte;
    •Ora 18.00 – concert Sukar Nation;
    •Ora 19.00 – concert Truverii cu efecte pirotehnice;
    •Ora 20.30 – concert Pavel Stratan;
    •Ora 22.00 – concert medieval in Underground Pub.
    Fie ca va doriti o plimbare in aer liber in timpul careia sa va intalniti cu domni si domnite dintr-o alta perioada istorica si deci, sa experimentati calatoria in timp, fie ca vreti sa savurati un spectacol de teatru  sau un concert de muzica medievala, un lucru este sigur, trebuie sa mergeti la botezul festivalului Iasul Medieval, macar in una din zile, daca nu in fiecare zi.

  • Serile Filmului Românesc la Iaşi

    Cinefilii ieseni primesc o oferta de neratat pentru timpul liber, in acest sfarsit de mai. Astfel, in perioada 27-31 mai, Asociatia Studentilor Jurnalisti din Iasi organizeaza cea de-a IV-a editie a Serilor filmului Romanesc.

    Evenimentul isi propune sa ii bucure, pe cei care iubesc si sustin filmul romanesc, cu proiectiile unor filme de referinta in cinematografia romana, filme care au castigat premii atat in tara, cat si la festivalurile internationale si cu intalniri si discutii cu personalitati marcante ale acestei lumi, actori, regizori, critici, oameni din echipele de filmare.

    Oricum, numai dupa o simpla privire aruncata pe program, se poate constata ca in fiecare zi sunt proiectii care merita vazute si chiar revazute, precum si discutii care trebuie purtate, mai ales ca intrarea este libera.

    Program – Serile Filmului Romanesc, editia a IV-a
    Luni, 27 mai 2013
    18.00 – Pozitia copilului
    20.00 – Discutii cu actrita Natasa Raab
     
    Marti, 28 mai 2013
    18.00 – Minte-ma frumos
    19.30 – Discutii cu actrita Diana Dumitrescu
     
    Miercuri, 29 mai 2013
    18.00 – Despre oameni si melci
    19.30 – Discutii cu actorul Catalin Cucu
     
    Joi, 30 mai 2013
    17.00 – Din dragoste cu cele mai bune intentii
    18.40 – Discutii cu regizorul Adrian Sitaru
    19.30 – Domestic
    21.00 – Discutii cu regizorul Adrian Sitaru
     
    Vineri, 31 mai 2013
    14.00 – Dezbatere cu Irina Margareta Nistor, critic de film – evolutia filmului romanesc dupa 1989
    Vizionare placuta! Actiune!