In unele articole anterioare, am vorbit despre ceea ce Randy Nakamura considera despre fenomenul artistic Steampunk. Insa, printr-o prezentare detaliata, voi mentiona, atat in cuvinte cat si prin imagini, ce inseamna de fapt acest fenomen artistic.
Etichetă: Steampunk Nakamura Ioana Baciu
-
Randy Nakamura si Steampunk, ca farsa (IV)
Arta postmoderna capata din ce in ce mai mult un caracter transgresiv: doreste sa depaseasca tabuuri, sa socheze, sa puna problema constiintei si a posibilitatii regandirii dorintelor, pasiunilor si cunostintelor omului in ceea ce priveste lumea si viitorul acesteia.Un exemplu in acest caz ar putea fi cel al artistului Leonard Koscianiski, care, in lucrarea Man is a wolf to Man reprezinta un lup, dorind sa arate caracterul canin al suburbiilor, evidentiat prin aspectul locuintelor, acestea aratand ca niste custi. Folosind o imagine postmoderna a omului si a lumii sale, artistul sugereaza faptul ca mania, frustrarea individului sunt doar niste emotii primitive, animalice. De asemenea, referitor la epoca postmodernista, mai trebuie amintit faptul ca depaseste ideea unei unitati artistice sau a unui progres catre viziunea universala a frumosului si adevarului.
Steampunk este o productie a perioadei postmoderniste, cand arta e doar o ingramadire de imagini si materiale, acestea putand fi utilizate pentru a crea obiecte de arta. Acest lucru pare sa il afirme si Tony Gragg: ”Orice material peste care dam, orice material pe care il vedem, devine automat mai inteligent pentru ca primeste insusiri metafizice pe langa proprietatile sale fizice. Materialul incepe sa aiba informatii atasate de el, sa aiba o istorie, sa capete calitati poetice”. Insa, daca putem spune despre material ca, in cazul in care acesta constituie o opera de arta, capata o semnificatie, nu acelasi lucru putem spune despre ready-made. In acest sens, putem aminti o afirmatie a lui M. Duchamp: ”Cand am descoperit obiectele ready-made, m-am gandit sa descurajez steticul. Le-am aruncat in fata rafturile pentru sticle si urinoarele, iar acum ei le admira pentru frumusetea lor estetica”.In aceasta ordine de idei, putem afirma ca Steampunk uzeaza de artefacte pentru a releva o lume, dar si pentru a constitui una noua; cu ajutorul unor materiale precum alama, bronz, lemn, incearca sa ”reconditioneze” lumea victoriana, insa, in acelasi timp, constituie o ”lume a artei” distincta.
-
Randy Nakamura si Steampunk, ca farsa (III)
Putem observa faptul ca Steampunk se inspira atat din perioada Victoriana, cat si din cea SF in primul caz, interventia ornamentala pe care artistii genului artistic discutat o propun, asupra artefactelor, aminteste de placerea pe care victorienii o resimteau fata de obiectele pline de decoratiuni.In cel de-al doilea caz, cum ca Steampunk ar fi o subdiviziunea Cyberpunk, se observa dorinta pentru crearea de lume alternativa, ceea ce se intampla in cazul Cyberpunk. Insa cyberspace-ul este o lume malefica si distructiva. Ceea ce nu se intampla in cazul Steampunk. Pentru exemplificare, as propune invocarea filmului Metropolis, din 1927, care prezenta societatea distopica a a crizei dintre muncitori si proprietari. Insa, o re-ecranizare a acestuia in secolul XXI (2002) va prezenta o lume a muncitorilor ”subpamanteni”, deasupra carora traiesc proprietarii, in luxoase apartamente. Filmul s-a presupus a fi realizat intr-o maniera Steampunk, datorita prezentei spiritului victorian, in care muncitorii depindeau de forta masinii si a proprietarului. Dar si in stil Cyberpunk, in care omul se alieneaza prin masina.
Cert este faptul ca prezenta acestui fenomen artistic in lumea postmoderna aduce in vedere re-valorizarea sau re-gandirea trecutului victorian. Acest lucru deoarece parerea Steampunk-erilor si cea a criticilor difera. De exemplu, criticul R. Nakamura va spune ca invocarea unui trecut victorian ca motiv de ”adorare” sau de re-gandire a prezentului este ciudat, pentru faptul ca epoca victoriana are mai multe parti negative decat pozitive. Apoi, multi vor spune ca Steampunk nu se constituie ca o entitate artistica individuala distincta, ci este un alt mod de aparitie a Cyberpunk-ului: motivele estetice care includ tehnologia, metalul, sunt prezente si in cazul Cyberpunk-ului. Chiar daca difera prin anumite motive victoriene, sau prin invocarea ”fortei aburului”, Steampunk ramane, in esenta, o alternativa la Cyberpunk.
De asemenea, demn de precizat este si faptul ca in secolul XIX, cand Perioada Victoriana se manifesta in mod preponderent, este influentata de faptul ca amatorii de pictura incep sa aiba dorinta de a vedea, realizat in mod artisitic, ceea ce exista deja in realitate. Insa artistul incepe sa refuze compromisul sau concesiile fata de client. Astfel, in cursul secolului XIX se creeaza o prapastie intre artisti si public, aceasta ”din cauza revolutiei industriale, a declinului mestesugului, a aparitiei unei noi clase de mijloc, a productiei crescande de marfuri ieftine, si a deprecierii bunului-gust”.Acelasi lucru se va intampla si in secolul XX, cand artistul recurge la elementul transgresivitatii, al socului, uneori, pentru a crea ceea ce vede, si nu ceea ce i se spune sa creeze sau i se spune sa vada. In secolul XX, artistii devin inventatori, experimenteaza. In acelasi timp, investigheaza si patrund in universul virtual, al Cyberpunk-ului, de exemplu, ca limita a existentei umane. Omul devine mecanizat si interactioneaza, vital, cu masinaria, cu gadget-urile. In acest moment apare Steampunk-ul, ca re-amintire a umanitatii omului fata de masina, si nu ca re-afirmare a omului la mediul mecanizat. Steampunker-ul e constient de mediul mecanizat in care traieste, dar nu-i recunoaste prioritatea fata de viata sa; in universul Steampunk, omul foloseste masina, si nu este folosit de ea, ca in cazul Cyberpunk. Insa prezenta masinii, in ambele medii descrise, este simtita acut si mereu.
-
Steampunk si Randy Nakamura (II)
Afirmand ca ”Steampunk e o farsa”, Nakamura are in vedere si faptul ca Steampunk ar fi o ”reciclare culturala”, sugerand faptul ca Steampunk ar putea fi o disimulare sau, mai degraba, o simulare a unui curent/gen/fenomen artistic. Acestei afirmatii, Nakamura ii aduce argumentul cum ca Steampunk ar fi inclinat mai mult spre Disney, prin apropierea de comercial si prin prostul-gust evidentiat de ”remodelarile” unor aparate electrice.Referitor la acest lucru, il putem aminti pe J. Baudrillard care, in lucrare sa, Simulacre si simulare, vorbeste despre fenomenul Disneyland. Acest din urma fenomen pune in discutie problema hiperrealitatii si a imaginarului. Imaginarul Disneyland, va afirma Baudrillard, ”nu e adevar sau flas: e o masinarie infantila, care ne face sa credem ca adultii sunt altundeva, in lumea ‘reala’”; e evident, insa, faptul ca aceasta copilarie e pretutindeni, mai ales pentru acei adulti care merg acolo pentru a se purta copilareste astfel incat sa alimenteze iluziile copilariei lor reale” .
Totusi, Disneyland nu e unic. Baudrillard va aminti si ”Enchanted Village”, ”Magic Mountain”, ”Marine World”. Citind aceste lucruri despre Disneyland, Nakamura a facut, poate, corelatia cu Steampunk. Astfel, desi poate avea un pretext estetic si de creatie prin intermediul design-ului, Steampunk nu e decat o simulare a unui trecut ”atrofiat”.
In aceeasi lucrare amintita, Baudrillard mai afirma ca ceea ce s-a petrecut in cultura postmoderna e increderea prea mare pe care societatea o acorda modelelor si ”hartilor” sau ”ghidurilor”, astfel incat pierde contactul cu lumea reala care precede harta. Cand vine vorba de simularea si simulacrul postmodernist, nu mai e vorba de imitare sau duplicare, ci de o chestiune de a substitui semnele realului pentru real. Astfel, se pierde capacitatea de a distinge intre natura si artificiu. Pentru a clarifica acest lucru, Baudrillard va aminti trei categorii de simulacre: in perioada pre-moderna, imaginea e un fals al realului; imaginea e recunoscuta ca fiind iluzie; in perioada Revolutiei Industriale a secolului XIX, distinctia dintre imagine si reprezentare incepe sa se surpe datorita productiei in masa si proliferarii copiilor. Aceasta productie mascheaza o relaitate prin a o imita atat de bine, amenintand sa o inlocuiasca (de exemplu, prin fotografie sau ideologie); totusi, exista credinta ca, prin critica sau actiune politica eficienta, se poate accede la miezul ascuns al realului; in perioada postmoderna, unde ne confruntam cu o depasire a simulacrelor; adica, reprezentarea precede si determina realul. Nu mai exista o distinctie intre realitate si reprezentarea sa; nu mai exista decat simulacrul .
Astfel, luand in considerare ceea ce afirma Baudrillard si ceea ce sustine Nakamura despre Steampunk, putem considera faptul ca Steampunk e o simulare a unei miscari artistice veritabile. Steampunk va fi rezultatul unei culturi media (televiziune, film, reviste, Internet) care se preocupa, pentru noi, de interpretarea celor mai intime trairi umane, facandu-ne sa ne apropiem unul de celalalt si de lume, prin imaginile pe care ni le prezinta; dar si datorita fenomenului valorii de schimb, in care fiecare lucru e transformat in intrebari precum ”Cat valoreaza?”, ”Ce pot primi in schimb?”. Din momentul in care banul devine ”echivalent universal”, in care orice lucru e masurat, lucrurile isi pierd realitatea materiala. Aceste fenomene duc la simularea unei realitati straine, pe care Steampunk, prin arta pe care o propune, incearca s-o deconstruiasca. Acest lucru, contrar afirmatiei lui Nakamura, precum ca, in cazul Steampunk, exista ”fiorul imediat al unei presupozitii ce ia viata”.