Botul nu-ti mai e asa gros, falcile ti-s mai putin dolofane si ai inceput, Doamne!, sa si surazi cu buzele alea groase, sterse de unsoare. Ceafa ti s-a mai tras, gusa s-a mai moderat, burta cauta un relief mai aproape de spinare. Nici partile de dindarat nu mai sunt atat de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.

Cred ca nu mai iei dimineata patru cafele cu lapte, o halca de sunca si opt prajituri, cu care ti-ai pus din nou in functiune intestinul gros, anemiat de rabdari prajite. Te umplusesi bine, pana la ragaiala. Ti-aduci aminte ce sfrijit erai pe cand erai sarac si cum ne palmuia cautatura ta atatata dupa ce te-ai procopsit. Indopat cu bunurile mele, nu-ti mai dam de nas si ti s-a parut ca eram pus pe lume ca sa slujesc madularele tale, burtii, gusii, sacului si dasagilor tai: asta era rostul meu, a trebuit sa-l aflu de la tine, flamandule, roscovanule, bobosatule, umflatule.

Mi-ai imputit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdarit apa din care ai baut si cu care te-ai spalat. Picioarele tale se scaldau in Olt, si mirosea pana la Calafat, nobila spurcaciune!

I-auzi! Vrea sa-mi fie stapan si sa slugaresc la matele lui, eu care nu m-am bagat randas nici la boierul meu. Vrea trei parti si din vazduhul meu, ca sa rasufle in racoarea mea numai el. Lasa-ma sa-mi aleg stapanul care-l vreau eu, daca trebuie sa ma robesc, nu sa ma ia la jug si bici, infascat de ceafa, cine pofteste.

Uita-te, ma, la mine! Baroane! Sa ne desfacem hartiile amandoi, eu zapisul si hrisoavele mele, scrise pe cojoc, si tu zdrentele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Stefan? ? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Pai ce scrie pe carpele tale? Degete sterse de sange?

Mi-a iesit o floare-n gradina, ca o pasare rosie rotata, cu miezul de aur. Ai prihanit-o. Ti-ai pus labele pe ea si s-a uscat. Mi-a dat spicul in tarina cat hulubul si mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livada cu carul si te-ai dus cu el. Ti-ai pus pliscul cu zece mii de nari pe stanca izvoarelor mele, si le-ai sorbit din adanc si le-ai secat. Mocirla si bale raman dupa tine in munti si seceta galbena pustie in ses. Si din toate pasarile cu graiuri cantatoare, imi lasi cardurile de ciori.

Incepi sa tremuri acum, cazatura. Asa s-a intamplat cu toti cati au umblat sa-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subtiat si invinetit. Obrazul ti-a intrat in gura, gulerul ti-a cazut pe gat ca un cerc de putina uscata. Daca te mai usuci nitel, o sa-ti adune doagele de pe jos. Ce floaca plouata-n capul tau! Ce mustata pleostita! Ce ochi flescaiti! Parca esti un soarece, scos din apa, fiarta, de coada, Baroane...