Cand timpul nu mai poate fi disociat de varsta incepi sa studiezi ridurile pe intelesul tuturor si acceptarea ca forma de dezintoxicare emotionala si sa te iei din ce in ce mai in serios.

 
Fiecare moment de bucurie, tristete, liniste, singuratate, nimic este bine cantarit, etichetat, dar de nepretuit si simti nevoia sa preiei controlul asupra orice-ului.

 
Nimeni nu te pregateste, insa, pentru cinism in doze care depasesc suportabilul, pentru vestea ca maine s-ar putea sa nu mai fii, desi tineretea inca iti respira prin pori, pentru ruptura intre tine si modelul social standard dupa care esti setata sa traiesti, pentru nefericirea ca forma de existenta.

 
Si atunci trebuie sa iti sufleci manecile si sa preiei controlul asupra propriului destin fara sa te mai lasi pacalita de falsele asteptari.

Daca prin nastere se intampla sa fii de gen feminin, intrigile matrimoniale vor face parte din existenta ta zilnica.

Afli mai intai povestile de viata ale mamei si ale bunicii, afli prin ce intamplare ai aparut tu si cum functioneaza o familie, care sunt etapele unei iubiri adevarate, roditoare, de-o viata.

 Bunica, cu blandetea si intelepciunea date de varsta si cu asprimea dobandita in lupta cu viata de zi cu zi, te sfatuieste sa fii o fata buna, sa iti gasesti un baiat care te iubeste, sa iti pastrezi curatenia sufleteasca, sa te asezi la casa ta, sa faci copii, pentru ca firesc este ca bunicile sa aiba nepoti, iar fetele coapte copii, ca un pom roditor.

 
Ti-a citit povesti, te-a privit cum te joci, cum cresti, cum treci prin pubertate, cum te indragostesti pentru prima data, cum cauti modele, cum calci pe drumuri batatorite sau neumblate pentru a-ti gasi un rost, cum strangi  cate putin din ceea ce simti, castigi si devii pentru a impartasi cu familia pe care ti-e dat sa o ai si te ajuta cum stie ea mai bine.

 
Te invata sa te speli in fiecare dimineata cu apa rece si sa privesti cu demnitate inainte, indiferent cat de greu ti-ar fi, sa nu uiti ca fiecare poveste se naste dintr-o farama de realitate si ca intr-o zi iti vei spune si tu povestea, sa iei din fiecare intamplare samburele de intelepciune si sa arunci invelisul de intrigi putrede, sa cauti sufletul in tot ceea ce faci, sa mai acorzi o a doua sansa, fara insa a-ti crea reputatia de proasta targului, sa lasi lucrurile sa se intample la timpul lor, fara insa a face din asteptare o filosofie de viata, sa-ti aerisesti din cand in cand camarile mintii si ale sufletului prin rugaciune,  sa iubesti, fara a uita o clipa de respect si sa lupti pentru binele tau fara a astepta ajutor de la nimeni, pentru ca tradatorii, invidiosii, intrigantii, ipocritii, prostii cu diploma sau fara se pot ascunde in oricine.

 
Cand vine vorba de singuratate, insa, este neputincioasa si te priveste doar cu ochi in care se intrezareste intreg arborele genealogic al familiei.

Pentru ea singuratatea este o povara mult prea grea, aproape un blestem.

 
Isi are barbatul ei, copiii, nepotii, credinta in Dumnezeu, gradina cu flori si zarzavaturi si timpul trece cu rost si impartasit.

 
Casatoria, familia, rabdarea, increderea, respectul si credinta sunt drumul sau in viata.

Mama iti este intregul univers la inceputurile tale, apoi, daca o lasi, iti devine cea mai buna prietena.

Ea este samburele de acasa, sursa principiilor dupa care iti faci alegerile pe masura ce te maturizezi, bucatarul-sef de la care inveti cata sare si cat piper sa pui in mancare si de la care preiei retetele tale secrete si principalul model de manager al unei familii.

Te creste cum stie ea mai bine si te modeleaza pentru a fi o buna sotie si mama, pentru a-ti urma visele si a-ti implini destinul.

Fiecare gest al sau il ai pastrat in sticlute cu esente pentru diverse situatii, sticlute pe care scrie simplu mama.

Nu ai vrea sa o dezamagesti, te lupti sa fii ca ea sau impotriva ei, in functie de copilaria pe care ai avut-o, dar nu incetezi o clipa sa te raportezi la ea cand vine vorba de deciziile cu adevarat importante.

Mama ti se reflecta in culoarea ochilor, e un scenarist de succes al povestilor de dragoste pe care isi doreste sa le traiesti, stie cat sa te pastreze si cat sa te lase libera, este ajutor de stilist, desi nu iti intelege aproape deloc alegerile, e buna ca painea calda scoasa din cuptor si aspra ca gerul din iernile grele.

Mama si-a dorit un baiat si o fata si s-a intamplat sa ii aiba, are o incapatanare de catar, organizarea unui sertar cu fisiere asezate alfabetic, iar sfaturile si optimismul sau sunt la fel de revigorante ca o cafea aburinda si cu caimac intr-o dimineata ploioasa.

Povestea sa emana simplitate, asumare, devotament.

S-a indragostit, a urmat intrigile matrimoniale tesute de bunica si de societate, a facut copii si si-a ostenit mainile pentru a construi un camin.

 
Nu spune nimeni in cuvinte ca trebuie sa continui povestea mamei si a bunicii.

 
Intrigile matrimoniale deja iti sunt injectate in sange ca un drog ale carui efecte secundare difera de la personaj la personaj.

 
Sunt peste tot, ca o panza de paianjen aproape imperceptibila, dar acolo.

 
Ai vrea sa nu fii o dezamagire, sa nu provoci ruptura intre tine si stereotip, dar povestea ta isi are partea ei de imprevizibil, de ratare, de amanare a deznodamantului fericit.

 
Ai vrea sa iti miroase casa a retetele mamei si sa ai gradina bunicii, dar zilele, saptamanile si lunile nu renunta la doza de cinism.

 
Asa ca nu iti ramane decat sa iti zambesti a tu de fiecare data cand te privesti si sa iti pastrezi un inceput de inceput pentru fiecare zi.