|
Tanarul a castigat medalia de aur la Olimpiada Internationala de Fizica, contribuind substantial la clasarea tarii pe locul I in Europa. Intr-un interviu acordat Ziare.com, el spune de ce a ales sa plece, de ce s-ar intoarce in tara si ce ii lipseste invatamantului romanesc.
Medalie de aur la Olimpiada Internationala de Fizica, peste 380 de concurenti din mai mult de 80 de tari. Cum ai ajuns pana aici?
Experienta mea cu olimpiadele de fizica a inceput in clasa a 7-a, cand m-am calificat la Olimpiada Nationala de la Piatra Neamt. Atunci mi se parea o excursie obisnuita cu scoala si nu imi prea dadeam bine seama cu se mananca "fizica".
Am avut noroc sa ma imprietenesc cu baieti de clasa a 11-a, care seara se distrau pe rupte, iar dimineata luau punctaje nemaiauzite la selectiile de lot. Discutau in mod curent despre gauri negre, teoria haosului si Big Bang cu atata pasiune, incat pareau sa aiba lumea la picioare. Acea experienta m-a facut sa ma duc la olimpiadele de fizica in liceu.
Fizica nu este ceva ezoteric, intesat de formule care nu spun nimic si care trebuiesc invatate pe de rost. Pentru mine, fizica reprezinta mai degraba un mod de a gandi, un fel ingrijit de a pune intrebari si de a cauta raspunsuri. Exact modul acesta in care cauti raspunsuri este antrenat la olimpiade internationale, cu precadere din cauza ca se desfasoara in atat de putin timp.
O olimpiada internationala consta in doua probe a cate cinci ore, una teoretica si una practica. La proba teoretica primim trei probleme. Despre fiecare dintre probleme am putea scrie si discuta pe zeci de pagini si in zeci de saptamani, dar concursul vrea un singur, anumit raspuns - daca il dai pe acela ai castigat. De aceea e foarte important sa stim cum sa cautam raspunsuri, si asta se rasfrange mult si in afara problemelor de olimpiada.
Cu olimpiadele si concursurile am ajuns sa vizitez foarte multe locuri. Doar anul trecut am fost in 10 tari, printre care si Indonezia si Rusia siberiana. Pe langa satisfactia personala si o promisiune de viitor, o medalie de aur iti aduce si foarte, foarte multi prieteni.
Tu ai ales Princeton sau universitatea te-a ales pe tine? Ce alte variante aveai?
In general, in State se aplica la 15-20 de facultati, din care apoi te decizi pe alese. In afara de motivul evident al prestigiului de care s-a bucurat Universitatea Princeton in ultimii ani, m-am simtit atras in mod special datorita reputatiei deosebite pentru studiul fizicii, incepand chiar de la Albert Einstein, care a predat aici inainte de a primi premiul Nobel. O alta varianta ar fi fost Anglia, fiind acceptat la Universitatea Oxford, dar cred ca am fost tentat de "The American Dream".
De ce fizica? E mult prea complexa stiinta asta, ce ramura a ei te-a atras?
Fizica m-a atras pentru ca ofera un mod structurat de a gandi. Ca sa faci bine la Internationala trebuie sa-ti dai seama rapid ce ti se cere si sa cauti raspunsul exact in zona care trebuie. Este vorba despre a raspunde la intrebari.
Mai departe, la facultate, se exploreaza partea in care pui intrebarile, prin experimentele pe care le desfasori. In cuvintele unui laureat al Premiului Nobel (Douglas Osheroff - n.red.) la a carui conferinta am participat saptamana trecuta, cercetarea in fizica reprezinta arta de a "pacali Natura in a-ti raspunde cu unul din secretele ei".
Ce planuri ai pentru urmatorii ani, spre ce anume te indrepti? Ce vrei sa devii?
Sunt foarte deschis la idei. Americanii au un sistem de invatamant diferit fata de al nostru. In primii doi ani nu iti impun niciun curs si te incurajeaza sa experimentezi. Despre orice ai vrea sa inveti, de la cum sa fii filantrop la istoria surfingului, exista un curs pe care il poti lua exact despre asta.
De aceea, ei nu te intreaba ce vrei sa studiezi decat in anul 3, unde pentru fiecare domeniu exista niste arii fixe de cursuri pre-specificate. Pare la prima vedere ciudat, dar se pare ca pentru ei functioneaza. Asadar, pe langa cercetare in fizica particulelor elementare, nu exclud sa lucrez in oceanografie sau in banking.
Ce anume te-ar fi facut sa ramai in tara? Ce facultate ti s-ar fi potrivit cel mai bine, daca nu ar fi fost sa pleci?
Desi majoritatea olimpicilor pleaca in strainatate, sunt si exceptii. Colegi mai mari studiaza la Facultatea de Fizica a Universitatii din Bucuresti si sunt totodata cetateni ai lumii. Se implica usor in proiecte de cercetare europene - practic, pentru ei, granitele sunt inexistente. Cred ca Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Fizica mi s-ar fi potrivit cel mai bine.
Te vei intoarce in Romania?
Pe platforma de la Magurele sa lucreaza la un proiect, cu sprijin european, prin care se va construi cel mai mare laser din lume. Se estimeaza ca va fi gata in 2020, si ar putea reprezenta un important nucleu in cercetarea romaneasca. Ma gandesc sa ma intorc ca sa lucrez in cadrul acestui proiect.
A fost Bacalaureatul, cu tot cu scandal. Cum l-ai vazut, pentru ca a fost mult mediatizat si a scos in fata multe sincope.
M-a intristat sa vad colegi care si-au dedicat clasa a XII-a "invatand pentru Bac". Ideal, Bacul este doar o unealta care verifica abilitatile formate in cei 12 ani de scoala, nu un scop in sine.
Probabil greseala se trage din lipsa de modele adecvate. Daca toti oameni de succes pe care ii vezi in jur sunt fotomodele sau fotbalisti, sigur ca scoala devine desueta. Dar chiar si asa, pot sa zic ca nu ar fi fost rau sa se dea mai putin si mai usor.
Exista elevi de 10 pe linie la Bac si elevi medaliati la olimpiade internationale. Ce-i aseamana sau, din contra, ce-i deosebeste?
E o parere comun raspandita ca elevii care se duc la olimpiade au ca principal merit faptul ca invata multe lucruri pe de rost. Asta nu e adevarat, si pot sa dau un simplu motiv practic: de la un anumit nivel incolo nu mai poti sa te califici daca inveti pe de rost.
La Olimpiada Internationala de Matematica, de exemplu, la intrunirea pentru alegerea subiectelor finale se alcatuieste o lista scurta de 30 de probleme. Coordonatorii loturilor fiecarei tari sunt obligati sa spuna daca vreuna dintre probleme s-a regasit, macar si partial, in cadrul pregatirii lotului tarii respective, iar in acest caz problema se taie de pe lista.
La nivelul acestor concursuri se lucreaza cu idei si concepte, formulele matematice fiind doar un suport prin care acestea sunt transmise. E un pic diferit fata de problemele din manual in care daca stii formula ai rezolvat problema.
Din pacate, n-am vorbit cu prea multi elevi de 10 pe linie la Bac, dar ce cred ca ne aseamana este o hotarare de neclintit.
Invatamantului romanesc ii dai vreo sansa? Ce-i lipseste, ce ar trebui, ce ar fi trebuit facut?
Invatamantul romanesc nu este atat de departe de cum se vrea sa fie, caci ce-i prea mult, indiferent de directie, strica. In alta ordine de idei, cred sincer ca profesorilor le lipseste un salariu mai mare si o doza buna de pretuire din partea societatii.
In programa s-ar putea dovedi de folos introducerea educatiei financiare, printre picaturi, atat cat permite orarul.
Cum e viata unui medaliat international cu aur la fizica? Ai timp sau dispozitie pentru alte activitati?
Da. Vorba asta, ca exista 24 de ore intr-o zi, nu e tocmai adevarata - timpul si-l face fiecare. Imi place foarte mult sa dansez, fac cursuri de salsa. Ies la baschet cu prietenii, la teatru si la concerte - la Sala Radio si Ateneu - in fiecare weekend.
Cant la pian, am facut cursuri de actorie si sar cu parasuta. Nu-mi place sa simt ca nu fac ceva. Daca mi-ar ura cineva bucurie, bani sau timp, as alege timpul. Bucuria si banii vin si se duc. Timpul - doar trece.
Asta e un fapt: "99% dintre sutele de olimpici internationali la matematica si fizica aleg sa paraseasca Romania". Unde ar fi Romania, daca toti acesti olimpici ar fi ramas in tara si lista poate continua?
Putem sa ne uitam inainte de '89. Ne pricepeam la toate: foraje, combinate, flota, centrale nucleare... Dar, sigur, nu se poate face comparatie. In orice caz, viitorul suna bine. Citand din Marin Sorescu: "Razbim noi cumva la lumina".
sursa: ziare.com .
|