”Fizionomia femeilor nu incepe decat la treizeci de ani.

Pana la aceasta varsta, pictorul nu gaseste in chipurile lor decat culori trandafirii si albe, surasuri si expresii care repeta un acelasi gand, gandul tineretii si al iubirii, gand uniform si fara profunzime; la batranete insa, totul a vorbit in fiinta femeii, pasiunile s-au incrustat pe chipul sau, expresiile cele mai violente, de bucurie si de durere, in cele din urma i-au schimonosit si i-au pocit trasaturile, i s-au intiparit in mii de riduri, care toate au un limbaj, iar un cap de femeie devine atunci sublim prin groaza lui, frumos prin melancolia lui si magnific prin linistea sa.