Oana Boca Stănescu (38 de ani) lucrează de 13 ani pe piața de carte din România, în PR-ul și managementul cultural. Ea se ocupă de comunicare și organizare pentru două dintre cele mai importante festivaluri internaționale din România: cel de la București și cel de la Timișoara. Oana Boca Stănescu și-a dedicat cariera proiectelor de promovare a lecturii, fiind fondatoarea și managerul Headsome Communication și unul dintre cei trei fondatori – alături de scriitorii Bogdan-Alexandru Stănescu și Vasile Ernu – ai Festivalului Internațional de Literatură București, cel mai important festival independent de acest fel din România. Fost director de imagine al Editurii Polirom, Oana Boca Stănescu are o experiență de 13 ani în comunicare corporatistă editorială și promovare de carte, dintre care 10 ani în management. Ca o confirmare a succesului demersurilor sale, ieșeanca a primit în 2009 Silver Award for Excellence în cadrul Romanian PR Award pentru Campania de promovare a lecturii „Întreabă-mă despre FIRMIN“. Oana Boca Stănescu a povestit cum arată PR-ul cultural în România actuală, dar și în Europa, și cât de greu este să organizezi un festival internațional de literatură care să aibă și o continuitate în timp.
După mai bine de zece ani de comunicare, de promovare a cărților, a lecturii, cum ai defini tu PR-ul cultural și cum nu ar trebui să fie?
Cei 13 ani ai mei de experiență se revendică, preponderent, de la lumea cărții, cu două mici „accidente“, în zona filmului și a muzicii clasice. Așa că, dacă vreți, pot încerca să mă refer la PR-ul din zona publishingului de carte: o lume mică-mică, unde fondurile sunt absolut modeste, cu foarte puțini specialiști și cu posibilități încă și mai puține de specializare. De când a explodat și în România zona de social media, au început să apară tot soiul de campanii de promovare independente, unele reușite, altele – de-a dreptul inadecvate: campanii care vor să fie cool cu orice preț, ai căror autori respiră un dispreț nemascat pentru, spun ei, lipsa de creativitate a campaniilor imaginate de editurile, librăriile și bibliotecile autohtone. Aceste două lumi, care se intersectează foarte rar, compun peisajul PR-ului autohton din zona publishingului de carte.
Mai este PR-ul cultural un domeniu nișat sau începe să joace un rol important în formarea și educarea gusturilor consumatorilor pentru produse culturale?
Formarea și educarea gusturilor consumatorilor pentru produse culturale, mai ales formarea, ar trebui să aibă loc în școală. Dar, în România, încă e de bonton să fie sacrificată parcurgerea unui album de artă sau ascultarea unui concert în favoarea unui set nou de ecuații.
În aceste condiții, cât de greu este să promovezi carte, muzică clasică, film și să aduni public la evenimentele culturale în societatea românească actuală?
Te confrunți, în primul rând, cu lipsa sau cu insuficiența fondurilor, dublată, în ultimii ani, de faptul că nu prea mai există media culturale. În plus, în România, consumul cultural e, într-o proporție copleșitoare, hiper-centralizat. Practicăm dificil descentralizarea.
Cu agenția ta, ți-ai făcut, totuși, loc pe piață și organizați și Gala „Bun de Tipar“. Cum a apărut ideea, s-a cerut o astfel de gală?
În general, „piața“ cere doar cărți bune, la un preț decent, adică „mic“. Știind tot ce se petrece dincolo de culise, mă întreb uneori dacă chiar e loc pentru competiții pe piața autohtonă de carte sau dacă nu cumva Gala „Bun de Tipar“ este, de patru ediții, doar despre ambiția mea și a colegei mele, Ioana Gruenwald, de a încerca să ne bucurăm anual de cele mai reușite produse editoriale românești.
Din postura ta de om care a reușit să supraviețuiască 13 ani în lumea culturală, cum simți că arată PR-ul cultural în România actuală? Care îi sunt plusurile și minusurile?
Minusurile vin tocmai dinspre mult-invocata zonă financiară: multinaționalele, cu mici excepții, găsesc zona culturală ca pe un teritoriu neatractiv, de nișă, iar fondurile publice sunt insuficiente. În plus, noi încă avem de muncit până să reușim împământenirea unor obiceiuri extrem de sănătoase din „Vest“, cum ar fi plata unui preț modic pentru participarea la lecturile publice sau sprijinirea zonei culturale de către oamenii cu putere financiară – lipsesc, în general, exemplele din zona societății civile. Plusurile vin nu dintre instituții, ci dinspre energia și hotărârea unor oameni care aleg să schimbe, cât le stă în putință, lumea culturală în care trăim.
„De dragul publicului nu abandonăm FILB“
Pentru că ești și cofondator al Festivalului Internațional de Literatură București (FILB), cum se organizează un festival internațional de literatură în România și cum îl crești în timp?
De-a lungul celor șapte ediții încheiate (n.r. – la momentul interviului, cea de-a opta ediție, desfășurată între 2 și 4 decembrie, nu începuse încă), FILB s-a dezvoltat doar pe înălțime. Financiar, ne-am păstrat silueta firavă, ne descurcăm greu în încăpățânarea asta cu „singurul festival autohton independent de literatură“ și refuzul compromisurilor. Organizăm fiecare ediție a FILB pentru că pur și simplu nu ne-am pierdut entuziasmul. Nu abandonăm FILB, de dragul publicului, mâna aceea inimoasă de oameni care, la fel ca și noi, iubesc literatura.
Anul acesta înțeleg că a fost un moment special la FILB. Despre ce este vorba?
Despre „Literary Death Match“, un proiect inițiat de un tânăr din Statele Unite ale Americii, un soi de „box“ cu lecturi publice: patru scriitori se luptă, într-un ring real, pe care îl construim și noi pe 4 decembrie, la Clubul Țăranului. Cei patru sunt evaluați de un juriu. Suntem printre puținele țări din Europa în care se ține acest proiect. Și suntem bucuroși că au acceptat provocarea noastră patru poeți contemporani de primă mărime: Svetlana Cârstean, Răzvan Țupa, Mugur Grosu și Tara Skurtu (n.r. – poeta americană cu origini românești). Juriul este alcătuit din Luiza Vasiliu, Bogdan-Alexandru Stănescu și Andrei Gheorghe.
SINGURUL MANAGER CULTURAL EUROPEAN LA EDINBURGH
Pentru că ești unicul manager cultural din Europa și unul dintre cei 11 manageri culturali din lume selectați să participe la ediția din acest an a Festivalului Internațional de la Edinburgh, din Scoția, spune-ne cu ce lecții învățate ai venit de acolo. Ce ne aseamănă și ce ne deosebește cultural?
Selecția managerilor culturali care au participat anul acesta la fellowship-ul de la Edinburgh a avut la bază diversitatea. Eu am fost singura participantă din Europa, am avut colegi din Statele Unite ale Americii – pe directorul Festivalului de Literatură de la New York –, din Columbia, din Malaysia, Bali, Palestina, India, colegi care organizează festivaluri de literatură-pur-și-simplu, colegi care organizează festivaluri de bandă desenată sau festivaluri de literatură și gătit. Așadar, povestea de la Edinburgh a fost o excelentă ocazie de a parcurge un spectru cât mai larg de „situații“, în care literatura poate fi umanizată în fața publicului cititor, mai puțin un moment în care să pot compara. Comparații așezate aș fi putut face în cadrul unui training în care aș fi fost pusă alături de colegi din Ungaria, Bulgaria, Serbia, europeni cu care, deși împărțim un trecut sub auspicii comune, avem de promovat literaturi diferite. Ceea ce m-a impresionat enorm a fost să văd pe viu formula ideală de a pune în mișcare publicurile unui oraș, de la cei mai sofisticați, interesați de prezența miturilor în literatură sau de eseurile despre artă ale lui Julian Barnes, la publicul mai puțin sofisticat, bucuros să ia parte la un performance în cadrul „Fringe“ (n.r. – festival de muzică, dans, circ, cabaret etc. desfășurat în Edinburgh, Scoția, în fiecare an în luna august).
CV: Silver Award for Excellence, în cadrul Romanian PR Award
- Numele: Oana Boca Stănescu
- Data și locul nașterii: 29 septembrie 1977, Iași
- Starea civilă: Căsătorită
- Studiile și cariera: În 2003 și-a finalizat studiile de licență în Jurnalism și Științele Comunicării, în cadrul Universității „Al. I. Cuza“ din Iași. În 2005, a terminat și un masterat în Studii Europene, la Centrul de Studii Europene din cadrul aceleiași universități. Din 2015, este doctorandă în Științele Comunicării, în cadrul Universității din București, cu o cercetare dedicată Literaturii 2.0. Din 2003 până în 2012 a fost director de imagine al Editurii Polirom. Din 2012, este fondatoare și manager al agenției de comunicare Headsome Communication. Din 2008, este cofondatoare a Festivalului Internațional de Literatură București (FILB). Din 2014, este cooordonatoare pe Comunicare a Festivalului Internațional de Muzică Clasică „Clara Haskil“.
- Locuiește în: București
Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“ // foto cover: Copyright foto: Ciprian Măceșaru
