Curioasa i-am facut loc in noaptea din camera mea, dar fara a-i tulbura intimitatea.
Nu l-am luat in brate, doar i-am spus noapte buna si i-am lasat libertatea de a-si alege personajele care sa ma bantuie in acel somn dormit impreuna.
A ales pisicile (as fi putut sa jur ca e felinofil, avea ceva lenes, pufos si lingusitor in miscari!).
Asa ca imediat ce am inchis ochii o gasca de pisici si-au facut loc din coada in orele mele de intuneric si si-au proiectat in coltul de lumina al subconstientului propriul film, dupa ce, fireste, isi impartisera foarte bine rolurile.
Cu nume de personaje literare aceste feline locuiau cu nonsalanta pe strazi botezate dupa diverse curente literare, isi scoteau din cand in cand la plimbare in lesa stapanii orbiti de somn si barfeau la un mic dejun cu soareci de biblioteca.
Printre ele mi-am zarit pisica pe care doar am dorit-o fara sa imi fac curaj sa o am.
Nu se putea hotari daca o cheama Anna sau Mara si in postmodernism se simtea cel mai bine.
Asa ca strada pe care locuia mirosea puternic a desfranare, a haotic si a finaluri in coada de peste.
Avea chiar un bibelou-pestisor cumparat de ultimul ei stapan, un personaj ciudat, ahtiat dupa kitch si femei urate.
Pastra acest bibelou pentru ca o amuza si pentru ca stia ca pe mine m-ar scoate din sarite.
Da, ma placea, dar in acelasi timp imi stia foarte bine punctele slabe si nu avea chef, inca, sa paraseasca strada postmodernism pentru a se lafai pe canapeaua din camera mea.
Ba chiar se lauda de fata cu celelalte pisici la micul dejun cu soareci de biblioteca pe care somnul meu l-a surprins ca ea mi-a trimis acel vis din care cu siguranta nu aveam sa inteleg nimic doar pentru a se amuza pe seama mea si pentru a ma mai tine putin la distanta.
Si nu numai atat.
Ahtiata dupa putere si importanta, Anna sau Mara, si-a bagat coada si in vacanta mea.
M-a surprins in timp ce stateam cu prietenii la cort pe malul Dunarii si a platit o colocatara de pe strada postmodernism, o pisica grasa, jucausa si lipicioasa sa imi spioneze gesturile si sa imi testeze nivelul la care a ajuns dragostea mea pentru pisici.
Si trebuie sa recunosc ca pisica grasa, jucausa si lipicioasa nu prea ma simpatiza, iar eu nu am luptat catusi de putin pentru afectiunea ei.
Asa ca atunci cand m-am trezit am stiut ca e prea devreme pentru mine sa las o pisica sa se lafaie pe canapeaua mea.
|