|
De la bunica stia ca totul trece prin stomac, chiar (sau mai ales) fericirea.
A gasit tot felul de retete.
Unele recomandau dulceata din petale de trandafir, stiut fiind ca aproape orice indragostit cand se simte fericit daruieste trandafiri,
Altele caramelul, mierea si ciocolata in aceeasi combinatie, pentru ca fericirea trebuie sa fie neaparat dulce. Dar nici una dintre aceste retete complicate si siropoase nu i-a excitat nervii fericirii fetei si era cat pe ce sa se dea batuta in bratele nefericirii.
A fost dispusa, insa sa mai faca o ultima incercare.
Intr-o carte de bucate foarte prost vazuta de criticii specialisti in fericire si retetele eficiente in a o ademeni, a gasit o reteta pe baza de zeama de lamaie.
Cine s-ar fi gandit la asta?
Mai ales ca lamaia te face sa te strambi ingrozitor si numai fericit nu pari.
Mai mult amuzata decat increzatoare, fata s-a pus pe citit reteta.
Nici macar nu era greu de pus in aplicare.
Era nevoie de 3 lamai, cat mai rotofeie si mai zemoase culese dintr-un loc foarte apropiat de sufletul celui care prepara lichidul.
Zeama rezultata din ele trebuia bauta pe stomacul gol, fara insa a scapa in stomac vreun sambure.
Samburii in aceasta reteta aveau tot felul de contraindicatii, neprecizate, doar stranse amenintator in cuvantul contraindicatii.
Din ce in ce mai curioasa, fata a nimicit 3 lamai din gradina bunicii, fiinta care a apropiat-o cel mai mult de ea insasi in anii copilariei si ai adolescentei si le-a baut zeama.
Era aproape sigura ca nu a scapat nici un sambure.
Se pare, totusi, ca era departe de adevar, fara a o sti inca.
Strambandu-se caraghios cateva minute bune dupa ce a inghitit zeama, fata si-a vazut mai departe de acea zi, de activitatile sale obisnuite, convinsa ca retetele fericirii sunt o inventie a specialistilor in sentimente care au un umor acid.
Spre seara, insa, cand era pe punctul de a se baga in pat, cu tristetea incalcindui-se prin par, a simtit ca ceva i se misca in stomac, ca si cand ar fi crescut in interiorul sau.
- Mi se pare sau poate inca ma gadila in stomac gluma specialistului cazut in dizgratie, si-a spus fata si a adormit intr-un tarziu, nu fara a se zvarcoli pe toate partile si a-si simti stomacul pulsand.
Dar, pentru prima data dupa mult timp, a visat frumos si si-a amintit ce a visat.
Asta a pus-o serios pe ganduri.
Nu ca nu s-ar fi bucurat, dar vroia sa stie ce se intampla cu ea.
A cautat prin cartea de bucate pana a gasit numarul de telefon al specialistului in fericire atat de criticat de ceilalti specialisti si si-a facut o programare.
A doua zi, nebuna de curiozitate s-a lasat consultata de specialist.
Acesta, pe masura ce ii examina stomacul zambea din ce in ce mai nervos.
Si mai nedumerita, fata a tipat ca vrea sa stie ce are.
- Hmmm, l-a auzit pe specialist spunand.
A prins radacini in stomacul tau un lamai.
Vei afla pe pielea ta, incepand de azi, ce nu era scris in reteta la contraindicatii.
Vei fi fericita tot timpul pana se va usca lamaiul din stomac.
Asta daca nu va face pui.
Vei dori sa mai fii si nefericita dar nu iti va iesi.
Crede-ma pe mine, ca sunt specialist.
A fi fericit tot timpul este acelasi lucru cu a fi nefericit tot timpul.
- Ce idiot! isi spuse fata in gand.
Se ridica furibunda de pe masa de consultatii, cu senzatia acuta ca cineva isi bate joc de ea si iesi in lume fara a privi in urma.
Voi fi fericita tot timpul, voi fi fericita tot timpul, isi confirma si acum cu cel mai fericit zambet din lume, dupa zile, luni, ani de la consultatie, fata-care-se-simtea-trista-numai-dupa-douasprezece-noaptea, mangaindu-si stomacul-cu-un lamai-care-secreta-fericirea-in-el.
E singura, afara ploua si e trecut de douasprezece noaptea.
|