|
Frica este in oricine iubeste,
In cel care traieste o mare iubire, in cel plin de viata in care a incoltit samburele bolii, in cel care nu se mai satura sa-si largeasca cercul de proprietati pentru ca iubeste sa aiba, in mama al carui copil a ajuns la maturitate si isi transforma dependenta in independenta, in cel ale carui obisnuinte si legi ale normalului sunt date peste cap de haotism si de legile intamplarii.
Frica este peste tot, dar cel mai mult ii place sa se cuibareasca in orgolii, simt al proprietatii, diverse forme de nebunie, gelozie, posesivitate.
Frica este un copil naiv si debusolat, un adolescent plin de excese si anxios, un adult paranoic, un batran senil.
Frica se hraneste numai cu probabilitati,
Pentru ca fricii ii este greata, face convulsii cand i se vara pe gat rationamente si realitati concrete.
Frica este o senzatie banala in stomac, al carui destin o transforma intr-un sentiment monstruos care se macina pe sine ca o carie si il urateste si pe cel in care se ascunde, lasandu-l cu un gol in zambet,
Fricii ii plac scufundarile cu respiratia oprita in interiorul celui pe care il ia in stapanire, tremurul necontrolat al membrelor, parcurile de distractie ale imaginatiei, plansul si rasul isteric, sa se dusmaneasca, ca un copil ingrat, cu iubirea, din care este constienta ca se naste.
Dar de cele mai multe ori sfarseste invinsa de aceasta dragoste,
Se usuca usor de propriu-i dor ca un fruct neudat pana ajunge la dimensiuni observabile cu lupa,
Se pierde in cele mai tainice locuri ale sufletului
Si, daca are noroc este adoptata de dragoste si transformata intr-un sentiment cu totul si cu totul inofensiv, sau o face pe-a aghiotantul intelepciunii.
Da, frica se naste din dragoste si moare invinsa de aceeasi dragoste.
.
|