Un astfel de om, pe care l-ai putea cunoaste prin intermediul prietenului unui prieten sau printr-o carte care ii poarta semnatura, (R)umori, aparuta la Editura Adenium din Iasi, in 2013, este doctorul iesean Razvan Constantinescu. Spre a starni interesul pentru carte, de o sinceritate si un firesc demne de cei care stiu exact pentru ce s-au nascut si ce vor de la viata, citarea inceputului este mai mult decat elocventa: “Nevoia de modele este inscrisa in ADN-ul uman si, in absenta acestora, orbecaim de multe ori in hatisul obscure al reperelor indoielnice. Lipsa modelelor este una dintre bolile societatii romanesti. Pentru ca reflexele comuniste de nivelare a valorilor si instinctul totalitar demolator de mituri si-au proiectat pana in ziua de azi fotonii muribunzi prin darele lipicioase lasate de exponentii nevertebrati ai concepului omului nou in tentative lor de a supravietui la putere, virusand in continuare mentalitatile.” Din aceste cuvinte se poate deduce cu usurinta ca doctorul Razvan Constantinescu, medic primar de medicina interna si gastroenterologie la Institutul de Gastroenterologie si Hepatologie Iasi, este pe cat de uman si de solidar cu semenii sai, pe atat de transant si de motivat in a combate minciuna si falsa suprematie. Politica nu ii este departe de grupa sanguina, pentru ca el insusi a incercat sa isi reprezinte comunitatea in Parlamentul Romaniei. Stie, asadar, care sunt mecanismele de functionare ale atitudinii ferme, ale asumarii responsabilitatii si ale gandului materializat in fapta. Asa ca, de ce sa nu isi solidarizeze experientele cu scrisul? Cartea sa, (R)umori, cu un titlu care se bazeaza camaradereste pe un joc de cuvinte si face trimiteri atat spre gravitatea unui termen de specialitate, umori, cat si spre lejeritatea unui cuvant demn de discutii de salon, rumori, imbina experientele sociale cu cele profesionale, schimburile de idei starnite intr-un miez de noapte cu iz de insomnie sau intr-o dimineata cu soare si inspiratie, cu dialogurile intr-un cadru organizat, spontaneitatea cu temele gata facute. Te ajuta sa vezi mai bine ceea ce cu totii ar trebui sa vedem in jurul nostru, uratul si nepasarea, lucrurile cu adevart importante, sa depistezi simptomatologia si sa pui un diagnostic, in doua parti, Gastropolitice si (R)umori, care sunt legate intre ele prin cordonul ombilical al aceleiasi minti si al aceleiasi voci care nu lasa tacerea sa o domine.

In prima parte a volumului aparut la Editura Adenium, Gastropolitice, doctorul Razvan Constantinescu isi rasfata cititorii cu idei in doze concentrate si administrate pe parcursul a trei ani, intr-un mediu virtual care permite interconexiuni si starneste reactii imediate, reteaua de socializare Facebook. Fie ca se regaseste in postura de prieten, de doctor, de necunoscut, de persoana publica sau de simplu cetatean, autorul (R)umori-lor nu se straduieste sa placa cu orice pret, ci pur si simplu isi exercita dreptul la libera exprimare, fara a se gandi prea mult la acceptare sau respingere, pentru ca, asa cum el insusi recunoaste: “Nu ma ajuti daca ma lauzi, daca ma admiri, daca ma incurajezi (nebunii au oricum destul curaj), ma ajuti daca faci ce fac si eu, daca stai langa mine cu pieptul la bataie. Sa ma sustina nu s-ar aduna nici zece. Se multumesc cu mici si bere si fac misto de unul ca mine.” Stari din toate registrele emotional-rationale, revolta, comentarii la stari si revolta, dialoguri cu oameni activi in acelasi mediu virtual sunt ingrediente care fac din primele 322 de pagini ale (R)umori-lor o lectura usor de digerat si, totusi, incarcata de semnificatii, de semne de intrebare. In ce masura ma expun, cu ce pret si care imi sunt motivatiile sunt repere care par sa il insoteasca pe doctorul Razvan Constantinescu de fiecare data cand isi tasteaza ideile si le trimite catre ochii si gurile lacome ale celorlalti. Deprinderile de medic il determina sa uzeze de multiplele semnificatii ale unor termeni de specialitate transpusi in realitatea imediata. 

In partea a doua, (R)umori-le schimba tonul si se intreapta spre disecarea unor situatii, a unor dialoguri si a unor contexte care cer informatii la zi. Doctorul isi introduce cititorii in mediul sau profesional, Institutul de Gastroenterologie si Hepatologie Iasi, pune degetul pe rani sangerande ale sistemului sanitar din Romania si actioneaza slide-show-ul propriilor nemultumiri, al propriilor lupte si al interviurilor pe care le-a dat in presa pentru a se face auzit de cei care ar trebui sa foloseasca puterea si in alt scop decat propriul interes. 

Pana spre finalul (R)umori-lor, o carte pe care o citesti cu usurinta scolarului dornic sa invete intreg alfabetul intr-o singura zi, te convingi ca doctorul Razvan Constantinescu poate fi pe cat de sarmant, pe atat de incomod, pentru ca educatia pe care o are, reperele morale si modelele pe care si le-a insusit pe parcursul formarii sale ca om si medic nu ii permit sa accepte compromisuri la gandul carora sa nu reuseasca sa adoarma noaptea si nici sa se lafaie in nepasare. El iti vorbeste, in primul rand, despre asumare, asumarea unui fel de a fi, asumarea unui destin. Pune-i cartea pe noptiera si, din cand in cand, privirea-ti va zabovi din nou asupra ei. Nu are nesansa de a se fi nascut in lumea celor care trec neobservati.