|
Ca de obicei, m-am trezit si m-am frecat la ochi pana s-au imbufnat in nuante de verde.
Ca de obicei, tu nu erai.
Ca de obicei, mi-am ademenit dintii cu iluzia albului surprinsa si cuprinsa intr-un tub de plastic.
Ca de obicei, asta faceai si tu, tot de la distanta, de data asta reglemantata de legile intamplarii.
Ca de obicei, am dat drumul la apa sa curga peste fata, peste umeri, peste maini, peste picioare, peste cochetaria mea somnoroasa, in sange in amestec cu firele de cafea macinata.
Ca de obicei, tu nu erai.
Ca de obicei, mi-am ales tinuta perfecta pentru acea zi.
Ca de obicei, tu nu erai.
Ca de obicei, m-am jucat cu mainile prin par, i-am dat forma de melc, de coada de cal, de coc cu pretentii de inalta societate.
Ca de obicei, ai fi vrut sa imi faci un compliment.
Ca de obicei, mi-am colorat buzele si am lasat rimelul sa dea genelor iluzia lungimii si a negrului, incet, cu miscari lente si repetate.
Ca de obicei, ti-ar fi placut sa ma privesti pe ascuns prin usa intredeschisa.
Ca de obicei, am iesit pe usa, am mers pe jos, am stat la semafoare, am ras, m-am plictisit, am mai facut cate ceva, am tacut, m-am intristat, mi-am pus comprese cu optimism peste tristetea de moment, iar am ras, de data asta mai discret, parca jenata de tristetea trista ca eu nu mai sunt trista.
Ca de obicei, tu ai facut cu totul altceva.
Ca de obicei, a venit seara.
Ca de obicei, eram foarte obosita.
Ca de obicei, nu ma cunosteai, nu te cunosteam.
Ca de obicei, am adormit.
Ca de obicei, am visat.
Ca de obicei, ma venerai de la o oarecare distanta reglementata de codul- bunelor-maniere-in-vis.
.
|