Ceea ce nu se poate controla, insa, este gradul de deteriorare a acestor vise in timp si bagajul de impliniri si de dezastre personale pe care le iei cu tine in viitor.
Cand esti atat de mic, incat urcatul in copac pare a fi cel mai curajos act de care ai putea fi in stare, pantofii mamei sau ai tatei, dupa caz, felul meticulos in care ei isi pun la punct ritualul dusului la serviciu iti starnesc invidii de nepotolit.
Te si vezi in locul lor si crezi ca nimic nu te-ar face mai fericit decat sa ai o viata de adult.
Cresti, incet, incet, perfectionandu-te in arta jucatului de-a-cei-mari si fiecare lucru care ti se intampla pare a avea un rost pe care nu intotdeauna il intelegi, dar il accepti ca fiindu-ti dat,
Iar fiecare zi de nastere te pregateste, parca, pentru implinirea acelor vise despre viitor.
Plangi, razi, te indragostesti, suferi, te alinti, iti sfidezi varsta, iti pui intrebari cu o semiseriozitate pe care ti-o tolerezi pentru ca nu vrei sa iti fii propriul guru si, daca esti norocos, te declari multumit de ceea ce devii pe parcurs.
Se intampla, totusi, si nu de putine ori ca, la un moment dat, sa nu iti mai recunosti prezentul care ar fi trebuit sa fie pamantul fertil pentru visele despre viitor din trecut.
Si atunci iti dai seama ca visele te ajuta doar sa cresti si sa atingi o maturitate incomoda, dar necesara pentru a intelege ce ti intampla si cine esti tu de fapt.
sursa foto: favim.com.
|