|
Martea incepi sa ma nelinistesti.
Nu stiu daca si tu ma doresti, dar stiu ca e deja vara.
Miercurea mi te strecori in fiecare secunda de cotidian si ma ademenesti spre nevoia de a te dori si joi si vineri.
Si, fireste, joi si vineri ma surprind cautandu-te in acela, in altul, in fiecare.
Sambata ma odihnesc.
Esti somnul lenes care ma rasfata
Si esti lenea care ma face sa ma intind de placere prin camerele goale.
Duminica deja te cunosc.
Imi esti atat de familiar, incat nu as putea sa numar zilele din calendar daca nu te-as avea.
Franturi
Uneori te iubesc si fiecare gand mi se impotmoleste in absenta ta,
Uneori mi te imaginez ca umbra unui strain pe asfalt intr-o dupa-amiaza de vara, pentru a nu te uri cunoscandu-te,
Uneori prin parul cu reflexe de duminici plicticoase mi se incalceste dorul,
Uneori as avea chef sa imi ridiculizez plictiseala in desene pe asfalt,
Uneori visez batranetea ca pe o doamna simandicoasa care isi racoreste oboseala leganandu-se intr-un sezlong pe veranda unei case pustii,
Uneori gustul primei zapezi are gustul puritatii,
Uneori, cand indiferenta imi da tarcoale, trimit copilul sa negocieze cu ea,
Uneori sarea are gustul tristetii,
Dar, de cele mai multe ori, realitatea isi intinde ghearele ascutite si lasa urme de azi trait.
Gramatica pentru doi
Desi o virgula intre subiectul si predicatul dintre el si ea nu anuleaza propozitia relatiei, ei prefera tacerea si orice-ul punctelor de suspensie.
Desi nu isi exclama subintelesurile din privire si din tacere, nici nu isi interogheaza unul altuia nespusul lucrurilor pe nume.
Cum ar putea fi oare impartita in propozitii aceasta fraza a unui noi care are nevoie de o propozitie principala?
Se intreaba un el si o ea macinati de propozitii secundare.
.
|