17
Mai

Concurs: „Trairea” unei carti

Publicat în: Anunturi

Primul concurs s-a incheiat. Andreea a primit binemeritatul premiu.

Consideram concursul un succes. De aceea, am hotarat impreuna cu partenerii nostri de la Libris sa continuam. Asadar, va invitam la concurs!

Ati visat vreodata sa „traiti” intr-o carte? Mi-e mi se intampla deseori sa-mi imaginez o poarta nevazuta care se deschide langa hamacul in care citeam. Prin aceasta poarta sa intru in lumea lui Jules Verne, a Medelenilor sau a Maestrului Nabokov. Visam sa petrec in acea lume macar cateva secunde. Observator invizibil intr-o poveste fascinanta.

Mai am colegi/colege de „suferinta”?

Daca ne spui in cateva randuri in care carte ai fi vrut sa traiesti, poti castiga un cupon de 50 ron valabil pentru Libraria Online. Poti raspunde comentand la acest articol sau postand un mesaj pe pagina noastra de Facebook. Raspunsul care ne va unge cel mai mult la suflet va primi cuponul fermecat. Cartea/cartile alese de tine le vei primi prin curierat.

Cuvinte cheie: , , ,

11 răspunsuri la “Concurs: „Trairea” unei carti”

  1. octaviana istrate
    17Mai

    Mi-ar fi placut sa traiesc in ‘CIRESARII’ de Constantin Chirita. Motivul: se surprinde magia efemera a copilariei (si a adolescentei) intr-un timp frumos, unde capitalismul inca nu-si pusese amprenta, la care se adauga aventura si prieteniile sincere (acestea din urma lipsind total din lumea noastra actuala). Actorii principali faceau cam tot ceea ce-mi doream eu sa fac in timpul vacantelor. O lume in care toti copii erau buni, cu chef de noi aventuri si contrar copiilor de astazi, nu erau agresivi. O „carte” care imi aduce aminte de copilarie ori de cate ori ii recitesc volumele. Si-mi readuce in memoria olfactiva mirosuri de demult uitate.

  2. Diana Duca
    17Mai

    Imaginea este cuvantul inimii iar inima mea vorbeste in limbajul Evei, eroina din „Fiul risipitor”, de Radu Tudorean. Rand pe rand, pagina cu pagina, intru in curcubeul imaginilor cartii. Ca un inger ii stau pe umarul drept al Evei si ii sterg lacrimile de fiecare data cand personajul masculin, fara de nume, o paraseste. Sunt alaturi de ea si o indemn sa-si refaca viata , sa invinga prin ea insasi, sa depinda doar de propriile puteri. O mangai si o imbarbatez dar aparitiile bruste si nemeritate ale LUI eclipseaza orice sfat. Si, in final, cand el dispare pentru totdeauna, suspin dupa prima iubire ce nu se va mai intoarce si cobor dupa umarul ei. Nu am stat langa Eva, Eva sunt eu, Eva esti tu, Eva e fiecare femeie.

  3. Mariana Petre
    17Mai

    …Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa ma pun in locul personajelor din romanele citite de mine …Am schimbat viata cu a lor , ipotetic vorbind , traind drame , trecand prin stari diverse , fericire , durere ,multumire , iubire , etc…Intodeauna viata mea se contopea cu cea a personajelor pozitive si incercam sa nu le judec …le intelegeam reactiile lor ca si cum ar fi fost ale mele …ar fi multe de spus si foarte multe personaje , dar voi da doar cateva , care au fost destul de vii in inima mea : Jane Eyre ( Jasper Fforde ), Tess D’Urbervilles ( Thomas Hardy ) , Vitoria Lipan ( Mihail Sadoveanu ) ,etc .De ce nu , mi-ar fi placut sa traiesc si in ,,Amintirile din copilarie ” a le lui Creanga, cand orice fraza citita imi aducea aminte de copilaria mea , cand cataratul in ciresi era real …sau poate in personajele lui Liviu Rebreanu …Ion …sau , mai de curand , am trait cu mare intensitate , viata Teonei , din romanele in serie ale lui Constantin Munteanu…mi se pare normal , daca iti place acea carte , sa si simti tu ceea ce citesti …sa-ti imaginezi tot ce citesti…

  4. maria
    17Mai

    Am trait de fiecare data paralel cu personajele cartii intr-o lume imaginara.
    personajele aveau chip, incaperile ferestre, sub ferestre erau zarzari infloriti.. trairea era uneori atat de intensa incat uneori florile miroseau, simteam ploia sau dogoarea soarelui..
    m-am identificat cu personaje, mi-am faurit de multe ori prin oamenii din jur povesti ..
    prima poveste in care am trait a fost „Domnul Trandafir”
    „Era un om bine facut, putin chel in varful capului, cu ochii foarte blajini. Cand zambea, se aratau sub mustata tunsa scurt niste dinti lungi, cu strunga mare la mijloc. ”
    Invatatorul pe care l-am avut e si azi pentru mine Domnul Trandafir..primul meu model de bunatate, curatenie si dragoste .
    Am trait in „Ulita copilariei”, am locuit „La medeleni”.. asteptand sa ma indragostesc, sa vad cum e.. asteptand sa infloreasca zarzarul din fata scarii blocului..am simtit gustul din dulceata pe care o savura Olguta si Monica, si aroma cafelelor dnei Deleanu
    l-am asemanat pe Mos Gheorge cu Ernest Maftei.. si asa Ernest Maftei a devenit Mos Gheorghe..fiindca vocea lui mi se parea ca numai la Medeleni poate trai..
    Am devenit mai apoi Diana Slavu din „Panza de paianjen”.. si cred ca atunci am invatat si sa iubesc..nu si cum sa iubesc !
    m-am identificat cu eroina din Primavera lui Lilli Promet.. eram adolescenta si iubirea din roman era trista insa l-am descoperit atunci pe Botticelli.. povetea se rotea in jurul tabloului lui Botticelli.. azi cand privesc primavera, vad coperta cartii dragi !
    am plans cu Niculae cautand-o pe Bisisica in „Morometii”
    am trait drama lagarelor de razboi citind in serie tot ce imi pica in mana .. ma durea fizic, ma asezam pe scandurile murdare si simteam parca gust de paine cu pamant ! si totusi continuam fara a putea sa inteleg nici azi de unde atat ura , cruzime si dispret pentru oameni.. si nici macar azi omenirea nu a invatat nimic
    am deschis ferestrele din carti sa intre lumina, am imbracat personaje, „le-am pus vorbe in gura”, le-am decorat camerele
    fac acelasi lucru si astazi..si ma intreb daca dupa atatea ani resusesc sa simt la fel, cum o fi pentru omul care a scris !?

  5. Ramona Georgiana
    17Mai

    Imaginatia este amuleta mea magica ce ma trimite de fiecare data in lumea cartilor pe care le citesc, dar ce te faci daca ajungi intr-un vis? Intr-un vis ametitor si palpitant unde fiecare pas pe care-l faci iti aduce ceva nou…ei bine, eu am vrut sa fiu Alice si am reusit sa vad iepurasul grabit cu ceas de buzunar, omida, palarierul nebun, regina cea rea si rosie cu armata ei infioratoare si regina alba, blanda si sensibila. Dar, din pacate, i-am vazut doar…mi-ar fi placut sa-i intreb cum sa opresc timpul in loc, cum sa raman copilul energic si fara griji, de unde sa iau prajiturica aceea fermecata sa cresc doar atunci cand vreau, de unde sa iau o cheie care sa-mi deschida toate usile sau macar sa-mi spuna cum sa raman, acolo, in Tara Minunilor. Recitesc, si astazi, fiecare rand, cu acelasi entuziasm de cand eram doar un cap mic cu doua margele verzi clipitoare poate intr-o buna zi cineva/ceva o sa-mi raspunda…

  6. De-ar exista o mașină a timpului în locul fotoliilor pentru masaj, aș aduna zeci de lei în fiecare zi, pentu a mă transpune în fiecare minut într-un timp al cărților. Aș zbura în Odissea lui Homer, aș alerga îndărăt pe malul Ozanei „cea limpede ca cristalul și frumos curgătoare” plutind ca o Lebădă albastră. Și dintre toate aș poposi secunde bune la Lorelei, pentru că niciodată nu pot fugi de mine însămi, pentru că romanul nu-i decât o călătorie prin continentele sufletului. Arătați-mi un scriitor autentic care să nu fi iubit. Niciunul.
    Rămas bun, eu sunt o Lorelei. A trecut ploaia de primavară şi s-a ţesut în zare brâul frânt de mătase al curcubeului; cu el îmi incing mijlocul şi mă duc. Mă reîntorc la următorul start.

  7. Liviu Balint
    17Mai

    Mie nu mi-ar plăcea să locuiesc într-o carte. Aș vrea să locuiască într-o carte prietenii mei. Și amintirile mele, la fel de vii, care se confundă unii cu altele. Poate fi o carte din mai multe cărți, ca ei și ele să nu se plictisească, să poată alege. Ar fi ca în Magicianul lui Fowles, cu prințese și Dumnezei care există doar să vrei. Ar fi o carte cu mai multe planete, fiecare populată de Mici Prinți. Ar fi un lan de secară, plin de copiii care eram cândva și care evadam mereu de acolo, pentru că fiecare dintre noi era un holdencaulfield… Ar fi, din când, și o petrecere, ca în Marele Gatsby al lui Fitzgerald, pentru că, știe toată lumea, cine are carte, are party. Ar fi mare înghesuială în toată povestea asta.
    Nu, nu aș vrea să locuiesc într-o carte. Eu aș vrea să fiu coperțile. Să-i strâng cu drag la un loc pe toți cei pe care nu îi voi mai regăsi niciodată în același loc ca odinioară.

  8. Oana Săniţariu
    17Mai

    Dacă ar fi să aleg, din cărţile pe care le-am citit, în care din ele aş vrea să fi trăit, un lucru e sigur: m-aş transpune în timpul şi în cercul unor oameni care au trăit intens, la cote înalte, oameni care şi-au scris memoriile sau despre care s-a scris. E fascinant să te gândeşti că acei oameni chiar au trăit, chiar au trecut prin viaţă lăsând în urma lor o amprentă autentică, plină de încărcătură. Dar să fi trăit în preajma lor, să le fi împărtăşit luptele, emoţiile… Aleg autenticul, aleg să fi fost alături de Omul Valeriu Anania, care a luptat o viaţă întreagă pentru libertate, pentru frumos, Omul profund credincios care nu şi-a îngrădit vocaţia de literat.
    În vara anului 2010, fiecare dimineaţă era o încântare – savuram pagină cu pagină din Memoriile Omului atât de drag… Deşi trupul îmi rămânea în încăperea răcoroasă unde citeam, cu sufletul eram departe… ori la un schit, ori în închisoare, ori pe o plajă caldă…

  9. As fi vrut sa traiesc in „Lolita” si sa fiu cineva care o scapa mai devreme pe Dolores de HH.

  10. FLu
    17Mai

    „copilul divin”, bruckner. mi as fi dorit sa traiesc in burta acelei mame, unde nu luau nastere doi copii, ci lua nastere o relatie. plina, calda, zemoasa si, cel mai important, hranita permanent. „Credeţi oare că, dacă ar şti ce îi aşteaptă, oamenii ar mai accepta să se nască?” interesant punct de vedere al lui bruckner asupra ideii de „a sti”.

  11. […] Multumim mult pentru raspunsurile la concursul nostru. […]


Theme Tweaker by Unreal