Arhiva pentru categoria ‘Q.E.D’

Laplace si vorbaretul

18
Ian

P. S. Laplace, captivat de cercetările științifice, renunța de cele mai multe ori la discuțiile străine procupărilor sale la care, eventual, trebuia să ia parte. Totuși, odată, cedând insistențelor, primește vizita unui om bun de gură. Acesta îi vorbește o jumătate de oră. Laplace se uita la dânsul, dar medita. Voind să plece, musafirul spune că îl părăsește ca să nu-l plictisească vorbind prea mult. Savantul atunci îi răspunse: ”Nicidecum, puteți continua; nu am auzit nimic din ce ați vorbit!”

 

De la jocuri la teoria masurii sanselor

06
Ian

Se pare că nu prezintă o surpriză faptul că teoria probabilităților – ca teorie a măsurii șanselor, a norocului, ca formulare matematică a jocurilor sau a întâmplării – s-a constituit din încercările de a încadara problemele de… jocuri de noroc în reguli matematice. Acest început a fost făcut, dar cu rezultate destul de modeste, de L. Pacioli (1494), G. Cardano (1539), N. Tartaglia (1556), care au încercat să rezolve așa-zisa problemă a partidelor: la un joc de hazard care constă din trei partide participă doi jucători, fiecare mizând cu sume egale și făcând convenția să ia întreaga sumă acela care cîștigă întâi trei partide; jocul s-a întrerupt când unul dintre jucători (A) avea două partide cîștigate și celălalt (B), una. Cum trebuie să împartă miza?

Această problemă a fost comunicată de un pasionat al jocurilor de noroc, cavalerul G. de Mere, lui B. Pascal (în 1964), care de îndată i-a dat prima rezolvare corectă și – pentru că între el și P. Fermat exista o intensă corespondență în legătură cu cercetările lor matematice – Pascal a transmis problema și lui Fermat. În răspunsul său, Fermat a dat următoarea rezolvare simplă, elegantă: presupunând că jocul s-ar mai continua cu două partide, atunci s-ar sfârși în mod sigur, apărând cu șanse egale, una dintre următoarele situații: AA (A câștigând ambele partide), AB (A câștigând prima partidă și B a doua), BA (când B câștigă prima partidă și A pe a doua), BB (semnificând că B ar câștiga ambele partide). Ținând cont de faptul că A mai avea două partide câștigate, iar B numai una, rezultă că în primele trei cazuri din situațiile acestea ipotetice, jocul ar fi câștigat de A șinumai într-un caz, al patrulea, ar câștiga B; așadar, șansa de câștig a lui A este de trei ori șansa lui B, prin urmare A trebuie să ia, la întreruperea jocului, trei pătrimi din suma-miză și B o pătrime.

Corespondența întreținută de Pascal și Fermat (începând din anul 1964) este considerată originea teoriei probabilităților, iar acești învățați, autorii ei.

sursa foto: http://badorgood.com/foto/zaruri-331249

Ampere – savantul distrat

05
Noi

Într-o zi, fizicianul și matematicianul Andre-Marie Ampere, plecând de acasă, a lăsat pe ușa locuinței un bilet pe care a scris: ”Domnul Ampere nu este acasă; vă rog să veniți înspre seară.” După câtva timp, Ampere s-a întors acasă și văzând biletul, a plecat din nou în oraș pentru… a reveni mai spre seară.

La cina

27
Oct

După o legendă, se spune că un prieten al lui Newton, doctorul Wiliam Stuckeley, a fost invitat de savant să cineze împreună. Uitat în sufragerie, doctorul aștepta cu nerăbdare ca Newton să apară din cabinetul său de lucru. Dar vremea trecea, apetitul lui Stuckeley se mărea și, cum era singurul invitat, doctorul birui în cele din urmă canoanele, se așeză singur la masă și consumă la repezeală un pui bine rumenit. Sătul, Stukeley acoperi farfuria cu vestigiile puiului cu un clopot de argint și plecă.

Într-un târziu, își făcu apariția în sufragerie și Newton care, îndreptându-se grăbit spre masă, declara însoțitorilor că are o poftă de mâncare strașnică. Se așeză la masă, ridică iute clopotul de argint, dar zărind oasele puiului, se sculă și lovindu-se cu palma peste frunte, zise:

-Poftim, am uitat că cinasem! Și se înapoie în grabă în cabinetul de lucru.

Tales

15
Oct

Ca astronom, faima lui Tales s-a păstrat de-a lungul veacurilor mai ales prin prezicerea eclipsei de Soare din 28 mai 585 î. e. n. (dată calculată corespunzător pentru calendarul nostru de către G. B. Riccioli, în 1665) – eclipsa rămasă celebră prin faptul că a pus capăt războaielor dintre lidieni (greci) și mezi (perși). Izbânda armatei lidienilor se datorează tot lui Tales, întrucât el a sfătuit pe conducătorii acestora să lanseze atacul în ziua când eclipsa se va produce. Atunci, oștile vrăjmașe înspăimântate de acest fenomen (de care nu avuseseră cum să ia cunoștință) au părăsit în grabă câmpul de luptă.

De această îndeletnicire a lui Tales este legată și următoarea anecdotă – transmisă de Platon (sec. 4 î.e.n.): Într-o noapte, Tales se plimba privind spre stele și, absorbit de gânduri, a căzut într-o groapă. O bătrânică, văzându-l, i s-a adresat atunci cu dojană: ”Cum poți să știi ce se află în cer dacă nu știi ce se află la picioarele tale?”.

Formula

06
Oct

Într-o scrisoare către un prieten al său, Albert Einstein, deși într-o vreme dificilă pentru existența sa (1901), scria cu umor:

”Am descoperit formula înțelepciunii vieții. Ea se exprimă prin ecuația:

X = A + B + C,

unde X = succesul în viață, A = munca, B = odihna și C = stăpânește-ți limba!”


Theme Tweaker by Unreal