Arhiva pentru categoria ‘#nemuritori’

De profesie Român: Marcel Iureș

21
Iul

”Ideea de maturitate a venit din ideea de responsabilitate, din faptul că a trebuit să-mi asum foarte multe lucruri. Asta mi s-a întâmplat când m-am însurat. Iar când s-a născut fiul meu, Alex, ideea a devenit şi mai adâncă, pentru că mi s-a modificat profund viaţa. Aveam 32 de ani. Apoi am trecut alt prag, în momentul în care am auzit că sunt considerat intelectual sau artist. „Ai grijă ce vorbeşti, ce referinţe utilizezi…“, mi s-a spus. Atunci am devenit circumspect şi am recitit tot ce citisem până atunci.”

”Încerc să fac lucrurile cum cred eu de cuviinţă, fără să deranjez. E adevărat, e din ce în ce mai greu, pentru că eu trăiesc într-o ţară, iar guvernele, de orice culoare ar fi ele, trăiesc în cu totul altă ţară. E ca relaţia unui împărat cu înţelepţii din jurul lui. Ei pun pe masă idei, concluzii, previziuni, dar împăratul face tot ce vrea el.”

”Viaţa mea nu este construită pe răstit, pe înjurături, pe relaţii de forţă. Eu nu mi-am permis niciodată să mă răstesc la nimeni. Probabil că autorităţile ar reacţiona dacă aş începe să înjur. Să spun tot felul de vorbe grele. Dar nu pot, pentru că mă îmbolnăvesc. Relaţia asta de ostilitate e derizorie. Dacă eu văd la televizor că o majoritate agramată aflată în sânul Parlamentului se răsteşte, mie bunul simţ şi educaţia îmi spun că trebuie să fac invers. E o chestie elementară, creştină, să cumpăneşti şi să stabileşti cu blândeţe ce ai de făcut.”

”Până la urmă, ce trebuie să facă un om? Să se trezească, să se spele, să se închine, să-şi hrănească copilul şi apoi să muncească. Dacă se poate, măcar să respecte trei din cele 10 porunci. Dacă te uiţi la lista de reguli şi la cea de datorii, vei vedea că pe prima ai "dreptul să înveţi, dreptul la informare", iar pe a doua ai "obligaţia să înveţi, datoria să te informezi". Despre o astfel de iubire de ţară vorbesc. Nu despre aceea declarată la televizor de cei care se simt responsabili să ne înveţe, să ne educe, doar pentru că declară public că îşi iubesc ţara mai mult.”

”Eu cred că sînt un om normal. Sigur, el poate face zgomot, îşi poate face simţită prezenţa, dar un om normal nu poate comunica atunci cînd toată lumea vorbeşte în acelaşi timp, fără să asculte; cînd şuieră sirene, cînd cad blocuri, cînd se urlă, cînd se claxonează, cînd se întîmplă mii de lucruri în acelaşi timp. Cam aşa arată societatea românească în momentul ăsta. Plus că nu cred că trebuie să ne facem simţită cu orice preţ prezenţa indiferent cine am fi. Nu cu orice preţ. Trebuie să iei o decizie ca să comunici ceva. Şi ca s-o iei trebuie să ai ce să comunici.”

 

Marcel Iures

sursa: ziarulmetropolis.ro; elle.ro; ziarulring.ro;

De profesie Român: Johnny Raducanu

16
Iul

”Dragă, nu s-o ia uşor, eu aş zice s-o ia foarte repede într-acolo! Chiar i-aş ruga, înţelegi!? Fiindcă fiecare tânăr trebuie să vadă lumea, dar trebuie să-şi iubească biografia, locul, tradiţiile moştenite, mormintele familiei. Trebuie să-i iubească pe oamenii care au murit în război pentru teritoriul ăsta şi pe aceia care au făcut societatea românească să ajungă unde a ajuns în 1939. Vezi „gaşca" – mă scuzaţi că spun cuvântul acesta, dar merge şi aşa! – lui Bălcescu. Au venit toţi de la Paris, s-au întors în ţară, au pus mâna şi au ridicat ţara cât au putut. Aşa am ajuns să fim ţară francofonă… Du-te să vezi la Sorbona, prin anii '30-'31, anuarele pe care le au studenţii; ai să vezi că sunt o mulţime de români, în cap cu Eliade şi Cioran, dar mai sunt şi alţi mulţi români care au rămas afară. Dar vreau să spun următorul lucru pe care l-am aflat chiar la Paris: prin anii '30, când apărea un român acolo şi îşi declara candidatura, un loc era dinainte luat. Ăştia au fost studenţii români!”

”Există o mulţime de indivizi care ar trebui să se ocupe de viitorul lor şi de viitorul ţării, dar care se ocupă de chestii individuale. Trebuie să te gândeşti că tinerii sunt viitorul, că trebuie să ţină ţara asta mâine, că trebuie s-o protejeze. Nu o pot proteja din cauză că, dacă eşti deştept, ăştia te dau la o parte. Fiind deştept, nu mai începi să furi, nu mai începi să minţi, nu mai eşti mediocru, nu mai poţi să faci mizerii. Pe aceştia care sunt în fruntea bucatelor trebuie să-i dăm jos pentru că nu se gândesc la nimic. Mereu o s-o spun, până voi muri: înainte, în Ţara Românească, până şi hoţii aveau simţul măsurii.”

”Fiecare contribuiam cu o picătură la frumuseţea ţării. Când spun frumuseţe nu mă refer la cea a naturii pentru că aia o dă Dumnezeu. Mă refer la frumuseţea relaţiilor umane – respectul, simţul măsurii şi religia erau capitole care funcţionau perfect. Dar astea nu mai sunt, au dispărut cu desăvârşire şi atunci s-a degradat totul.”

”Eu nu ştiu ce smerenie este, eu ştiu una singură: să ai dragoste în tot ce ai face. Adică desfuzi canalele, n-ai fost bun să creezi o carte, atunci fă aia ca lumea şi gata! Spală-te şi apoi intră într-un local să mănânci cinstit!”

”Cea mai bună lecţie pe care am învăţat-o este simţul măsurii. Excesele sunt pentru acasă, între patru pereţi.”

”Pensia mea e de 420 de lei, dar nu contează asta. Atât au considerat ei că merit să am, atâta am. Dar nu reclam asta niciodată, ci râd, daţi-mi voie să râd. Eu am fost angajat în orchestra Casei de discuri «Electrecord» care era cea mai bună din Europa. Am cântat acolo 25 de ani, iar când am ieşit la pensie comuniştii au socotit că această casă de discuri, şi e prima dată când o spun, nu e instituţie culturală. Şi m-au scos la pensie portar la «Electrecord».”


Prietenii despre Johnny Raducanu
Ion Caramitru:
„Johnny e un singuratic. De geniu. Ce face el acolo, în cămăruța lui de la etajul VII al unui bloc din Banu Manta, de nu-l reclamă niciun vecin, ține probabil de miracol.“
Nichita Stanescu:
„Johnny Raducanu si-a inno­dat inima ca acoperisul tim­­pa­nelor noastre, ca un leopard in rut…“

 

646x404sursa: adevarul.ro / puterea.ro / esquire.ro / revista vip

De profesie Român: Victor Rebengiuc

14
Iul

”Oamenii sunt sătui, dom’le, de ceea ce văd la televiziuni. Vulgaritatea asta excesivă – can-canuri, vedetele de carton care apar și dispar peste noapte și la care trebuie să le știm noi culoarea chiloților sau cu cine s-au culcat înainte cu o seară sau două, politicieni, criza -, toate astea nu mai distrează pe nimeni și…caută teatrul.”

”Să fie clar: școala nu dă talent. Talentul îl ai sau nu îl ai, școala ți-l perfecționează, ți-l îndrumă, ți-l cizelează, îi dă o direcție talentului… așa că în momentul în care cumperi o diplomă de la școlile particulare, dacă îți închipui că ai cumpărat și talent, te înșeli amarnic. Sunt însă și tineri foarte pregătiți, cu care lucrezi cu plăcere.”

”Dacă aș fi vrut să mă îmbogățesc aă fi căutat să fac altceva. Dar vreau să fac teatru, asta e bogăția mea… faptul că am posibilitatea să joc diferite personaje, să-mi închipui că trăiesc viețile altor tipuri de oameni, să sufăr pentru unii, să mă amuz pentru alții. Îmi place mie treaba asta, mă simt bine. E hrana mea sufletească.”

”Noi știam o treabă: că trebuie să-nvățăm! Aveam și profesori foarte buni și nimeni n-a negociat vreodată o notă! Nici nu exista așa ceva! Nu știu nici măcar pe unul dintre colegii mei care să fi încercat „să dea ceva" ca să treacă un examen. Cred că profesorul l-ar fi aruncat cât colo! Nu știu dacă profesorii erau foarte bine plătiți atunci, dar își știau menirea de profesori, iar interesul lor era ca tu să-nveți! Lucrurile s-au degradat treptat.”

”Am probat asta în meseria mea şi stiu că omul are rezerve în el, deci aştept acel imbold care să scoată din mine încă ceva nou, ceva care să mă ducă mai departe, care să mă ridice cu o treaptă mai sus decât sunt în momentul de faţă!”

”Eu mi permit să fiu liber pentru că nu mi se poate închide gura cu nimic dar ăsta este adevărul, că există tendinţa printre cei care ne conduc, oameni politici, religioşi, de a stăpâni ei – “nu mai fiţi liberi, renunţaţi la chestia asta şi o să aveţi de toate, ne gândim noi pentru voi şi voi faceţi ce spunem noi, că o să fie bine pentru toţi- şi câţi copii să aveţi, şi câţi să n-aveţi, şi ce să mâncaţi şi cât să mâncaţi, şi cum să vă însuraţi şi cum să nu vă însuraţi şi toată viaţa v-o facem noi, voi numai să staţi cuminţi şi să nu aveţi probleme! Nu trebuie să gândiţi voi- nu avem nevoie de chestia asta!“

Victor Rebengiucphoto by Roald Aron

De profesie Român: Mircea Albulescu

13
Iul

”Mă înfiorez, când mă uit la vreun film şi văd că personaje din secvenţe întregi nu mai sunt acum printre noi. Mă uitam la filmul „Puterea şi adevărul”, din 1972, regizat de Manole Marcus. Toţi au murit, şi regizorul, şi operatorul, ca să nu mai vorbesc de toţi ceilalţi, de actori, de Amza Pellea, de Lazăr Vrabie…”

”Eu nu vorbesc despre morţii dragi la timpul trecut. Câtă vreme un om trăieşte în amintirea celorlaţi, el mai trăieşte.”

"Prima lecție a unui pedagog este aceea să aibe răbdare și încredere. Când întâlneam un viitor actor eram extrem de atent să învăț cât mai multe eu de la dânsul. Eu nu le-am spus studenți, le-am spus mereu colegi, pentru că la urma urmei, patru ani de zile nu reprezintă cine știe ce diferență de timp, iar peste timpul ăsta am fi fost desigur pe scenă împreună, colaborând. Nu poți să-ți dai seama din prima dacă un actor este un actor de calibru. Sunt actori, flori care înfloresc primavara, sunt flori care înfloresc vara, sunt flori care înfloresc toamna, sunt flori care înfloresc de două sau de trei ori pe an. Nimeni nu poate să spună tu ești bun, tu ești rău. Talentul este o ființă extrem de fragilă care se pierde pe sine foarte repede. Cunosc în acești zeci de ani de dăscalie mari promisiuni, care cu vremea, dintr-o mică și aproape incredibilă neglijență, s-au pierdut. Acum nu mai sunt profesor, sunt pensionar. Am terminat-o și cu dăscalia.”

”Dacă nu te naști cu talent, o mare cariera nu poți să faci, dar poți să păcălești o bună bucată de vreme. Invers, dacă ai talent și nu muncești ca un câine, degeaba. Sunt două sensuri pe același parcurs. Nu cunosc mari cariere fără har. Cunosc oameni care au avut succes, care au primit aplauze, care au crescut în scara ierarhică a lumii artistice nu numai în actorie. Dar, clipa aceea de maximă strălucire se poate face numai cu această scânteie.”

”Teatrul românesc este mare pentru că avem parte de un public mare, de un public talentat, minunat, care vine la teatru și nu înghite chiar orice prostie. El te obligă prin reacția lui să fii bun, impetuos, să fii așa cum te visează el."

 

Albulescu

 

De profesie Român: Florian Pittiș

12
Iul

”Am auzit că a fost unul Pittiș, ia să vedem noi ce a vrut el, vrea să ne fure calul, ce…”

”Legat de prostia numită rating, trebuie spus că la vremea respectivă, Iisus a avut rating mai mic decât Barabas.”

”Nu îmi sunt foarte clare doctrinele, nu îmi sunt foarte clare opțiunile. Eu știu doar atât, că fac parte din partidul John Lennon – Bob Dylan.”

”Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist. Exist, deci sunt rapidist!”

”Cel mai deosebit cadou pe care l-am primit este faptul că atâția și atâția oameni își rup din viața lor și stau alături de mine la o sărbătoare. Ce poate fi mai frumos decât aceasta?!”

ne-e-dor-de-florian-pittis-pe-5-august-se-implinesc-sapte-ani-de-plecarea-sa-18489458sursa foto: jurnalul.ro

 


Theme Tweaker by Unreal