16
Iul

De profesie Român: Johnny Raducanu

Publicat în: #nemuritori

”Dragă, nu s-o ia uşor, eu aş zice s-o ia foarte repede într-acolo! Chiar i-aş ruga, înţelegi!? Fiindcă fiecare tânăr trebuie să vadă lumea, dar trebuie să-şi iubească biografia, locul, tradiţiile moştenite, mormintele familiei. Trebuie să-i iubească pe oamenii care au murit în război pentru teritoriul ăsta şi pe aceia care au făcut societatea românească să ajungă unde a ajuns în 1939. Vezi „gaşca" – mă scuzaţi că spun cuvântul acesta, dar merge şi aşa! – lui Bălcescu. Au venit toţi de la Paris, s-au întors în ţară, au pus mâna şi au ridicat ţara cât au putut. Aşa am ajuns să fim ţară francofonă… Du-te să vezi la Sorbona, prin anii '30-'31, anuarele pe care le au studenţii; ai să vezi că sunt o mulţime de români, în cap cu Eliade şi Cioran, dar mai sunt şi alţi mulţi români care au rămas afară. Dar vreau să spun următorul lucru pe care l-am aflat chiar la Paris: prin anii '30, când apărea un român acolo şi îşi declara candidatura, un loc era dinainte luat. Ăştia au fost studenţii români!”

”Există o mulţime de indivizi care ar trebui să se ocupe de viitorul lor şi de viitorul ţării, dar care se ocupă de chestii individuale. Trebuie să te gândeşti că tinerii sunt viitorul, că trebuie să ţină ţara asta mâine, că trebuie s-o protejeze. Nu o pot proteja din cauză că, dacă eşti deştept, ăştia te dau la o parte. Fiind deştept, nu mai începi să furi, nu mai începi să minţi, nu mai eşti mediocru, nu mai poţi să faci mizerii. Pe aceştia care sunt în fruntea bucatelor trebuie să-i dăm jos pentru că nu se gândesc la nimic. Mereu o s-o spun, până voi muri: înainte, în Ţara Românească, până şi hoţii aveau simţul măsurii.”

”Fiecare contribuiam cu o picătură la frumuseţea ţării. Când spun frumuseţe nu mă refer la cea a naturii pentru că aia o dă Dumnezeu. Mă refer la frumuseţea relaţiilor umane – respectul, simţul măsurii şi religia erau capitole care funcţionau perfect. Dar astea nu mai sunt, au dispărut cu desăvârşire şi atunci s-a degradat totul.”

”Eu nu ştiu ce smerenie este, eu ştiu una singură: să ai dragoste în tot ce ai face. Adică desfuzi canalele, n-ai fost bun să creezi o carte, atunci fă aia ca lumea şi gata! Spală-te şi apoi intră într-un local să mănânci cinstit!”

”Cea mai bună lecţie pe care am învăţat-o este simţul măsurii. Excesele sunt pentru acasă, între patru pereţi.”

”Pensia mea e de 420 de lei, dar nu contează asta. Atât au considerat ei că merit să am, atâta am. Dar nu reclam asta niciodată, ci râd, daţi-mi voie să râd. Eu am fost angajat în orchestra Casei de discuri «Electrecord» care era cea mai bună din Europa. Am cântat acolo 25 de ani, iar când am ieşit la pensie comuniştii au socotit că această casă de discuri, şi e prima dată când o spun, nu e instituţie culturală. Şi m-au scos la pensie portar la «Electrecord».”


Prietenii despre Johnny Raducanu
Ion Caramitru:
„Johnny e un singuratic. De geniu. Ce face el acolo, în cămăruța lui de la etajul VII al unui bloc din Banu Manta, de nu-l reclamă niciun vecin, ține probabil de miracol.“
Nichita Stanescu:
„Johnny Raducanu si-a inno­dat inima ca acoperisul tim­­pa­nelor noastre, ca un leopard in rut…“

 

646x404sursa: adevarul.ro / puterea.ro / esquire.ro / revista vip

Comments are closed.


Theme Tweaker by Unreal