08
Sep

Melodia de la ora 22:30 (58)

Publicat în: #astăziamascultat

Maria – Alexandrina Hristov

25
Aug

Melodia de la ora 22:30 (57)

Publicat în: #astăziamascultat

Paul McCartney & Ringo Starr – With a Little Help From My Friends

18
Aug

Melodia de la ora 22:30 (56)

Publicat în: #astăziamascultat

Joe Walsh – One Day At A Time

11
Aug

Melodia de la ora 22:30 (55)

Publicat în: #astăziamascultat

Eric Clapton – Wonderful Tonight

04
Aug

Melodia de la ora 22:30 (54)

Publicat în: #astăziamascultat

The Rolling Stones – Time Is On My Side

28
Iul

Melodia de la ora 22:30 (53)

Publicat în: #astăziamascultat

Foreigner – Until The End Of Time

21
Iul

Melodia de la ora 22:30 (52)

Publicat în: #astăziamascultat

The Eagles – Peaceful Easy Feeling

21
Iul

De profesie Român: Marcel Iureș

Publicat în: #nemuritori

”Ideea de maturitate a venit din ideea de responsabilitate, din faptul că a trebuit să-mi asum foarte multe lucruri. Asta mi s-a întâmplat când m-am însurat. Iar când s-a născut fiul meu, Alex, ideea a devenit şi mai adâncă, pentru că mi s-a modificat profund viaţa. Aveam 32 de ani. Apoi am trecut alt prag, în momentul în care am auzit că sunt considerat intelectual sau artist. „Ai grijă ce vorbeşti, ce referinţe utilizezi…“, mi s-a spus. Atunci am devenit circumspect şi am recitit tot ce citisem până atunci.”

”Încerc să fac lucrurile cum cred eu de cuviinţă, fără să deranjez. E adevărat, e din ce în ce mai greu, pentru că eu trăiesc într-o ţară, iar guvernele, de orice culoare ar fi ele, trăiesc în cu totul altă ţară. E ca relaţia unui împărat cu înţelepţii din jurul lui. Ei pun pe masă idei, concluzii, previziuni, dar împăratul face tot ce vrea el.”

”Viaţa mea nu este construită pe răstit, pe înjurături, pe relaţii de forţă. Eu nu mi-am permis niciodată să mă răstesc la nimeni. Probabil că autorităţile ar reacţiona dacă aş începe să înjur. Să spun tot felul de vorbe grele. Dar nu pot, pentru că mă îmbolnăvesc. Relaţia asta de ostilitate e derizorie. Dacă eu văd la televizor că o majoritate agramată aflată în sânul Parlamentului se răsteşte, mie bunul simţ şi educaţia îmi spun că trebuie să fac invers. E o chestie elementară, creştină, să cumpăneşti şi să stabileşti cu blândeţe ce ai de făcut.”

”Până la urmă, ce trebuie să facă un om? Să se trezească, să se spele, să se închine, să-şi hrănească copilul şi apoi să muncească. Dacă se poate, măcar să respecte trei din cele 10 porunci. Dacă te uiţi la lista de reguli şi la cea de datorii, vei vedea că pe prima ai "dreptul să înveţi, dreptul la informare", iar pe a doua ai "obligaţia să înveţi, datoria să te informezi". Despre o astfel de iubire de ţară vorbesc. Nu despre aceea declarată la televizor de cei care se simt responsabili să ne înveţe, să ne educe, doar pentru că declară public că îşi iubesc ţara mai mult.”

”Eu cred că sînt un om normal. Sigur, el poate face zgomot, îşi poate face simţită prezenţa, dar un om normal nu poate comunica atunci cînd toată lumea vorbeşte în acelaşi timp, fără să asculte; cînd şuieră sirene, cînd cad blocuri, cînd se urlă, cînd se claxonează, cînd se întîmplă mii de lucruri în acelaşi timp. Cam aşa arată societatea românească în momentul ăsta. Plus că nu cred că trebuie să ne facem simţită cu orice preţ prezenţa indiferent cine am fi. Nu cu orice preţ. Trebuie să iei o decizie ca să comunici ceva. Şi ca s-o iei trebuie să ai ce să comunici.”

 

Marcel Iures

sursa: ziarulmetropolis.ro; elle.ro; ziarulring.ro;

16
Iul

De profesie Român: Johnny Raducanu

Publicat în: #nemuritori

”Dragă, nu s-o ia uşor, eu aş zice s-o ia foarte repede într-acolo! Chiar i-aş ruga, înţelegi!? Fiindcă fiecare tânăr trebuie să vadă lumea, dar trebuie să-şi iubească biografia, locul, tradiţiile moştenite, mormintele familiei. Trebuie să-i iubească pe oamenii care au murit în război pentru teritoriul ăsta şi pe aceia care au făcut societatea românească să ajungă unde a ajuns în 1939. Vezi „gaşca" – mă scuzaţi că spun cuvântul acesta, dar merge şi aşa! – lui Bălcescu. Au venit toţi de la Paris, s-au întors în ţară, au pus mâna şi au ridicat ţara cât au putut. Aşa am ajuns să fim ţară francofonă… Du-te să vezi la Sorbona, prin anii '30-'31, anuarele pe care le au studenţii; ai să vezi că sunt o mulţime de români, în cap cu Eliade şi Cioran, dar mai sunt şi alţi mulţi români care au rămas afară. Dar vreau să spun următorul lucru pe care l-am aflat chiar la Paris: prin anii '30, când apărea un român acolo şi îşi declara candidatura, un loc era dinainte luat. Ăştia au fost studenţii români!”

”Există o mulţime de indivizi care ar trebui să se ocupe de viitorul lor şi de viitorul ţării, dar care se ocupă de chestii individuale. Trebuie să te gândeşti că tinerii sunt viitorul, că trebuie să ţină ţara asta mâine, că trebuie s-o protejeze. Nu o pot proteja din cauză că, dacă eşti deştept, ăştia te dau la o parte. Fiind deştept, nu mai începi să furi, nu mai începi să minţi, nu mai eşti mediocru, nu mai poţi să faci mizerii. Pe aceştia care sunt în fruntea bucatelor trebuie să-i dăm jos pentru că nu se gândesc la nimic. Mereu o s-o spun, până voi muri: înainte, în Ţara Românească, până şi hoţii aveau simţul măsurii.”

”Fiecare contribuiam cu o picătură la frumuseţea ţării. Când spun frumuseţe nu mă refer la cea a naturii pentru că aia o dă Dumnezeu. Mă refer la frumuseţea relaţiilor umane – respectul, simţul măsurii şi religia erau capitole care funcţionau perfect. Dar astea nu mai sunt, au dispărut cu desăvârşire şi atunci s-a degradat totul.”

”Eu nu ştiu ce smerenie este, eu ştiu una singură: să ai dragoste în tot ce ai face. Adică desfuzi canalele, n-ai fost bun să creezi o carte, atunci fă aia ca lumea şi gata! Spală-te şi apoi intră într-un local să mănânci cinstit!”

”Cea mai bună lecţie pe care am învăţat-o este simţul măsurii. Excesele sunt pentru acasă, între patru pereţi.”

”Pensia mea e de 420 de lei, dar nu contează asta. Atât au considerat ei că merit să am, atâta am. Dar nu reclam asta niciodată, ci râd, daţi-mi voie să râd. Eu am fost angajat în orchestra Casei de discuri «Electrecord» care era cea mai bună din Europa. Am cântat acolo 25 de ani, iar când am ieşit la pensie comuniştii au socotit că această casă de discuri, şi e prima dată când o spun, nu e instituţie culturală. Şi m-au scos la pensie portar la «Electrecord».”


Prietenii despre Johnny Raducanu
Ion Caramitru:
„Johnny e un singuratic. De geniu. Ce face el acolo, în cămăruța lui de la etajul VII al unui bloc din Banu Manta, de nu-l reclamă niciun vecin, ține probabil de miracol.“
Nichita Stanescu:
„Johnny Raducanu si-a inno­dat inima ca acoperisul tim­­pa­nelor noastre, ca un leopard in rut…“

 

646x404sursa: adevarul.ro / puterea.ro / esquire.ro / revista vip

14
Iul

Melodia de la ora 22:30 (51)

Publicat în: #astăziamascultat

51. Tina Turner & David Bowie – Tonight


Theme Tweaker by Unreal