Bijuteriile fac parte din viața noastră și dau, la rândul lor, viață unei idei, unei povești, unei stări, unei ținute. Criteriile după care le alegem țin în primul rând de gust, de personalitate, de educație și de buget. De la gablonțuri la bijuteriile prețioase pașii pot fi, de aceea, ori de pitic, ori de uriaș. Și, ca orice tehnică care tinde spre artă, tehnica confecționării bijuteriilor se caracterizează printr-o nevoie continuă de perfecționare. Fiecare secol își are maeștrii săi bijutieri și imprimă acestor accesorii un aer anume. În secolul XXI, secolul tehnologiilor dezlănțuite, al fenomenelor alternative și al altfel-ului, începe să prindă din ce în ce mai mult contur conceptul de bijuterie contemporană.
Ce este bijuteria contemporană? Se dovedește, tocmai de aceea, o întrebare al cărei răspuns ar veni în ajutorul multor purtători de bijuterii mereu în căutare de altceva. În România, bijuteria contemporană, bijuteria de autor, își găsește expunerea la două mari târguri de specialitate: Autor, cu o frecvență bianuală, și secțiunile Focus Designer, New Entry, International, Design de Obiect și JDF – Jewelry Design Fair. „Bijuterie unicat cu valențe de obiect artistic care înmagazinează concepte originale și conectate la tendințele contemporane”, așa cum mărturisește inițiatorul Târgului de Bijuterie Contemporană Autor, Dan Pierșinaru, bijuteria contemporană își face loc, la început sub formă de idee și poveste, în mintea tot mai multor oameni talentați, care aleg să se exprime astfel, fie că au terminat o școală de specialitate, fie că nu. De altfel, în România, unul dintre acești oameni, David Sandu, a pus bazele unei școli pentru cei care vor să își desăvârșească tehnica, Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage, cu o ofertă de cursuri atât pentru începători, cât și pentru perfecționiști: Basic 1, Basic 2, Cursuri de seară, Workshop-uri, Alternative-curs de rășină, Curs de fotografie de bijuterie, Curs de modelare de ceară și turnare centrifugală. Printre absolvenții săi se numără și Bianca Grindeanu, un creator de bijuterie care și-a descoperit acest talent dintr-o joacă. Și pentru că puterea exemplului nu poate fi contestată atunci când vrei să afli mai multe despre un domeniu care îți este străin, gândurile Biancăi își propun să interacționeze cu întrebările tuturor curioșilor pentru care bijuteria de autor este acel ceva care îi stârnește. Argintul, povestea, pietrele prețioase și semiprețioase, formele geometrice sunt parte din stilul care o face pe Bianca Grindeanu o prezență cu impact pe piața de bijuterie contemporană.
Cine este Bianca Grindeanu și de ce bijuterie contemporană?
Bianca Grin este, în primul rând, un om norocos, un om care a muncit mult pentru a ajunge unde a ajuns și care-și permite să facă ce-i place și poate să trăiască din asta. M-am apucat de bijuterie contemporană printr-o întâmplare fericită, deși cred că până la urmă nimic nu e întâmplător. Am terminat Medicina Veterinară, am lucrat în vânzări și marketing, apoi în publicitate și de acolo am pornit pe drumul meu. Am început să ambalez cadouri din plăcere, apoi să le creez, să le produc și să le vând. Și așa am ajuns să fac din asta o mică afacere care stă în picioare de mai bine de 6 ani. Am muncit mult, dar mă mândresc că am reușit să ajung unde sunt astăzi pornind la drum cu doar câteva „monede” în buzunar: cuvântul meu, disciplina, hotărârea și entuziasmul. De la decorațiuni și podoabe, trecerea la bijuterie a fost oarecum firească. M-am jucat cu o mărgică și un inel de cristal, le-am înșirat pe un fir de gută și de aici s-a declanșat totul. Întâmplarea a făcut ca a doua zi să-l întâlnesc pe David Sandu, fondatorul Școlii de Bijuterie Contemporană Assamblage, și, sub îndrumarea lui, am devenit un an mai târziu primul absolvent.
Pentru cei care nu știu, ce este bijuteria contemporană, cum poate fi ea definită?
Este o formă de a relaționa cu propria personalitate și de a transmite un mesaj celor din jur? Bijuteria contemporană este, în primul rând, un act artistic și trebuie privită ca atare. Este construită în baza unui concept, a unei povești și asta o face să depășească granițele bijuteriei clasice, cea cu menire strictă, de podoabă. Este o formă de a relaționa cu propria personalitate, este expresia unor gânduri, a unor trăiri dar și un mod de interacțiune cu exteriorul. Este un dialog permanent cu tine și cu cei din jur, este o evadare din cotidian, o izbucnire de emoții.
Cât de receptivi sunt românii la un astfel de concept?
Românii sunt în general receptivi dacă reușești să le stârnești interesul și îi faci să te asculte. Să le povestești ce înseamnă bijuteria de autor, cum se realizează, ce ai vrut să exprimi. Să le arăți, să-i lași să pună mâna, să interacționeze. Eu îi întreb mereu ce părere au pentru că este important să stabilim un dialog. Există, uneori, o parte delicată a discuției, respectiv cea financiară. „De ce costă atât de mult?”, „Cât este gramul?”, „Prețul este negociabil?”, „Pot să plătesc la salariu?”, sunt cele mai frecvente întrebări. Bijuteria de autor, la fel ca orice obiect cu valoare artistică, nu se evaluează la gram, așa cum pictura nu se evaluează în centimetri pătrați de pânză. Prețul nu este negociabil, decât în situații speciale, iar atunci reducerea este simbolică. Și nu, nu se poate plăti la salariu, așa cum nici în magazin nu se poate. Artistul trăiește din munca lui, nu are un venit fix și nici sigur. Investește foarte mult în pregătire, în materiale și scule și la fel ca toată lumea are nevoi și plătește taxe. Să explici asta cu delicatețe, dar în același timp cu fermitate, nu este întotdeauna ușor. Unii îți întorc spatele bombănind, alții rămân. Cei din urmă sunt cei care contează cu adevărat pentru că deja ai stabilit o conexiune. Sunt cei care, fie vor cumpăra, fie, dacă nu-și permit, vor povesti despre tine.
Cum ai defini piața de bijuterie contemporană din România? Ce o pune în mișcare, ce o face vizibilă?
Piața din România este la început, dar are perspective reale. Contează că suntem din ce în ce mai mulți artiști-bijutieri, aș zice că suntem o comunitate. Împreună construim piața, pentru că mereu avem ceva de spus, de arătat, un mesaj de transmis. Noi suntem motorul, o punem în mișcare, o facem vizibilă. Bijuteria contemporană este expusă și comercializată în galerii de artă, în boutique-uri, concept stores și la expoziții special dedicate. În România sunt la ora actuală 2 târguri bianuale dedicate acestor bijuterii: Târgul de Bijuterie Contemporană Autor, aflat deja la ediția a 10-a, desfășurat în perioada 16-17 noiembrie la Sala Dalles și JDF – Jewelry Design Fair care tocmai s-a încheiat.
Care este drumul de la idee la bijuteria propriu-zisă?
Păi, este posibil sa am materialele și apoi să îmi vină ideea unei colecții sau, dimpotrivă, să am deja ideea și să caut materialele potrivite pentru a o pune în aplicare. Totul depinde de comenzile pe care le primesc, de târgurile la care particip și de inspirație. Dacă am povestea în cap, mă apuc de lucru imediat, nu aștept prea mult.
Ce te inspiră?
Orice, oriunde, oricând. Poate fi o carte, o floare, un zâmbet, o stare, un gând, o fotografie, un mesaj scris pe un zid, un vis. Inspirația însă nu vine întotdeauna din frumos, urâtul poate fi o sursă la fel de bună. Țin un carnețel lângă pat, pentru că uneori mă trezesc noaptea cu o idee și trebuie să o notez, altfel până dimineața o pierd. Există și momente „oarbe” când te uiți la foaia de hârtie și nu știi ce să faci mai departe, când te simți un izvor secat, când orice desenezi ți se pare după 10 minute o idee proastă. În momentele acelea mă duc la mare și mă uit în valuri. Acolo se spală îndoielile, se îneacă frământările și totul devine limpede. Mă mai inspiră poveștile. Cele din cărți, dar și cele din viață, povești pentru copii și pentru copiii mari. De exemplu, ECO, prima colecție, a fost inspirată de „Micul Prinț”.
Care este ritmul tău de lucru? Mai faci și altceva pe lângă?
Nu este un ritm anume, sunt perioade mai încărcate și perioade în care nu fac ceva neapărat productiv. Asta nu înseamnă că stau, ci doar că lucrez cu capul, nu cu mâinile. De bijuterie mă ocup cca 6-8 ore în fiecare zi, iar în restul timpului de cadouri. Și visez cu ochii deschiși. Asta cred că e de fapt ocupația principală: locuiesc în capul meu.
Ce materiale îți place să folosești?
Cel mai mult îmi place argintul. E un material viu, cu personalitate, în permanentă interacțiune cu mediul. Cochetez și cu lemnul, porțelanul și materialul textil. Îmi plac și pietrele naturale, dar le prefer pe cele brute sau cu tăieturi speciale, pentru că mă atrage orice ieșe din anonimat. Cel mai inspirant, însă, este că sunt un artist ECO. Lucrez în metal reciclat, atât cât este posibil, iar acesta este felul în care am ales să lupt pentru protecția mediului. Practic, topesc bijuterii vechi și le transform, le dau o nouă viață.
Ai un creator de bijuterie pe care ți-l iei drept model? Simți că semeni ca stil cu un alt personaj de pe piața de bijuterie contemporană?
Am mulți creatori pe care îi admir, mi-e greu să „pun degetul” pe unul anume. Iau ideile așa cum îmi vin și nu mă las canalizată într-o singură direcție. Dacă ar fi așa, cred că m-aș plictisi. Azi pot să fac motive geometrice, mâine flori și fluturi, peste o săptămână orice altceva. Deci nu am un stil anume care să mă definească, să fie recognoscibil și asta mă face să mă asemăn cu mai mulți, nu doar cu unul singur.
Îți imaginezi un public-țintă sau doar creezi și aștepți să vină spre bijuteriile tale cei care se simt atrași de ele?
Și una și alta. Uneori creez pentru un public țintă, iar alteori las lucrurile să curgă și văd ce se întâmplă. Prima situație se aplică atunci când primează partea materială sau dorința expresă a clientului pentru ceva anume. Atunci încerc să simt piața și să îi ofer ceva ce poate asimila ușor păstrând, totuși, o linie personală. Tratez creația ca pe un brief și asta vine cu ușurință din experiența de vânzări, marketing și publicitate. Este acea situație în care cererea creează oferta și mergi oarecum la sigur. A doua situație, însă, este atunci când lucrez pentru mine, din bucuria pură de a crea și piesele sunt mult mai încărcate de emoție, de substanță. Cu ele poți obține feed-back, recunoaștere, publicul te validează sau nu. Atunci trebuie să fii cel mai bun, să dai tot ce poți și să fii pregătit pentru orice reacție.
Cum te stimulează pe tine concurența și ce înseamnă, practic, concurența pe această nișă? Ai o bună relație cu ceilalți creatori de bijuterie contemporană?
Da, am o relație foarte bună cu ceilalți colegi, ne susținem și ne ajutăm reciproc, ne sfătuim, facem schimb de bijuterii și, de multe ori, ne recomandăm clienți unii altora. Sinceră să fiu, nu cred că prezența noastră pe această nișă este neapărat o concurență, ci o văd mai degrabă ca pe o formă de stimulare a creativității. Activăm toți într-un spațiu restrâns, avem acces la o școală, câțiva furnizori și învățăm aceleași tehnici de bază. Pornind toți din același punct, practic numai creativitatea face diferența. Eu mă consider singurul meu competitor real, nu-mi place să mă compar cu alții ci doar cu mine cea de ieri. Și asta mă stimulează să fiu mai bună.
Cum facem diferența între bijuterie contemporană de calitate și kitsch?
Eu aș zice că, în primul rând, prin educarea gustului, îi putem ajuta pe cei care cumpără și creează să facă diferența dintre calitate și kitsch. Cel mai important este să te uiți, să citești, să asculți, să te documentezi, să scormonești, să porți, să compari, să analizezi reacțiile celor din jur, dar și pe ale tale. Poate la început este mai greu, dar cu timpul începi să înțelegi diferența între hand-made, bijuterie comercială și bijuterie contemporană, îți dai seama care este kitsch asumat sau care este de prost gust și atât. Simți dacă are în spate un fundament sau dacă este doar un obiect estetic sau inestetic.
Recunoști când cineva e mai bun decât tine? Îl recomanzi pe acel creator de bijuterie?
Absolut! De multe ori văd creații ale unor artiști care mă lasă mută și îmi vine să mă las de asta și să fac altceva. Mi se pare că nu am ce să caut alături de ei. Cred că fiecare artist trece prin asta, la un moment dat. Eu însă mă ambiționez și încep să studiez mai mult, și mai mult. Încerc tehnici noi, uneori greșesc, dar o iau de la capăt, iar și iar, până sunt mulțumită de mine.
Cum vezi evoluția bijuteriei contemporane?
În bijuteria contemporană mai sunt foarte multe de spus. La noi acum se construiește viitorul, se pun pietrele de temelie. Dar la felul în care văd că evoluează lucrurile, în câțiva ani sigur ne vom putea compara cu țări care au deja „tradiție”.
photo credits Angie Li Photography
